Home » Guruşi. Închipuiţi. Impostori » Vălul Veronicăi – Icoana care clipeşte

Vălul Veronicăi – Icoana care clipeşte

În primul volum al acestei lucrări 1 am prezentat răspândirea în unele lăcaşuri de cult ortodoxe a unei reproduceri fără valoare a tabloului sectar ”Vălul Veronicăi” (pictat de Gabriel von Max), cunoscut în mod eronat ca “icoana care clipeşte”. Aminteam şi că: ”Din ignoranță și necunoaștere, tabloul e descris ca unica icoană cu efect de hologramă, în care ochii lui Iisus se închid și se deschid”. L-am localizat în Bucureşti la Biserica Sfântul Vasile cel Mare și Sfânta Cuvioasa Parascheva (numită şi Răzoare, str. Drumul Sării, 11), la Biserica Sf. Elefterie Nou (str. Sf. Elefterie, 1) şi în Giurgiu la Schitul Sfântul Nicolae (str. Mircea cel Bătrân, 38-40). Atitudinea ”protectoare, parţial conspirativă, parţial agresivă a preotului paroh” de la Biserica Răzoare, documentată în presa vremii, ne-a motivat să continuăm investigarea acestui caz, fiind în măsură să prezentăm un aspect inedit: o fotografie a Reginei Maria a României (1875-1938), realizată de fotograful Franz Mandy (1848-1910).

Franz Mandy - Regina Maria

În fundal apare chiar ”tabloul” în cauză, până acum fiind cea mai veche prezenţă documentată a sa pe teritoriul României. La acea dată, Maria era încă de anglicană, va trece la ortodoxie în 1914, cu ocazia încoronării şi la Credinţa Baha’i în 1926, devenind primul cap încoronat din lume care a aderat la această rătăcire pseudo-religioasă.

1 România enigmatică şi insolită. 1001 de enigme ale României, Dan Brăneanu, Emil Străinu, Ed. Triumf, 2014. Fragmentul reprodus este un extras din vol. II, aflat în etapa BT, la editură.

Cei de la MISA poate nu au uitat tabloul care trona lângă tribuna sălii din Kogălniceanu 25. Şi o anumită copertă de carte, publicată la o editură afiliată MISA. Era vorba de aceeaşi reproducere fără valoare teologică.

Update: Divergenţele de opinii dintre mine şi user-ul Zamolxe (care apar în comentarii) s-au rezolvat pe blogul Roxanei Chirilă (http://roxanamchirila.com/2014/08/27/spatiu-pentru-desfasurare-rapcica/). Nu ştiu cum s-a ajuns la această bizară soluţie.

  • zamolxe

    „…tabloului sectar…”, „…rătăcire pseudo-religioasă…”.

    Oare chiar nu se poate scrie ceva ce atinge teme religioase fără specificele „înțepături” pline de superioritate?
    De multe ori am citit articole interesante, ca și acesta dealtfel, și aprecierea mea pentru ele a scăzut simțitor când am văzut că autorul trebuie, dar neapărat trebuie să se simtă puțin superior. Măcar așa, un pic.

    Ev. după Matei, 7:1 – „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”.

  • Saur

    @Zamolxe Stop cadru. Fă-mă să înțeleg:
    Eu reproduc un extras dintr-o carte aflată la tipar. Vezi undeva numele meu pe copertă? Așa că s-ar putea să greșești cu acel ”trebuie, dar neapărat trebuie”. Mai multă atenție la lectură și la surse (pe care eu am bunul simț să le menșionez de fiecare dată).

    Cât timp este în orice altă parte decât un lăcaș de cult oficial, aparținând unei religii recunoscute, tabloul poate fi ok. Însă icoanele ortodoxe au un canon al lor, iar practica tablourilor religioase este cvasi-necunoscută în tradiția ortodoxă. Se poate deci vorbi de un ”tablou sectar” atâta timp cât el ia locul icoanei în biserică, este conspirat ca origine și mai ales i se atribuie calități amăgitoare.

    Cât despre ”religia” Baha’i, şi probabil asta te-a deranjat mai tare, majoritatea teologilor o consideră o doctrină para-religioasă, prezentată ca religie doar pentru a avea priză la mase. De aici „pseudo-religioasă”. Ideea de „rătăcire” poate fi considerată subiectivă; aici noi prezentăm subiecte, nu facem prozelitism. Fiecare nu numai că e liber, dar este chiar invitat insistent, să treacă materialul prin propriul filtru al adevărului şi acceptabilităţii, şi să reţină ce vrea.

    O să revăd ce mai e pe aici pe teme religioase, şi revin cu precizări. Ce pot să-ţi spun de pe acum este că „nu mă simt superior” chiar deloc. Restul e o problemă de percepţie.