Home » România enigmatică şi insolită » Gânduri pentru un anume cineva

Gânduri pentru un anume cineva

Dvs. ştiţi adversitatea mea pentru numitul Rudan Vasile. Ea este deopotrivă faptică şi simbolică. Eu îl consider un bun şi elocvent exemplu a unei caracatiţe malefice ce şi-a întins tentaculele peste ţara mea – România – şi ştiaţi afirmaţia mea de credinţă că ”Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea”.

Încă din secunda 2 (doi) v-am cerut să mă sprijiniţi în lupta mea cu acestă hidră oribilă, în ciuda expectativei unor vânduţi, unor laşi, unor ezitanţi; în ciuda unei presei aservite, în ciuda unor complicităţilor de tot felul… Aţi refuzat, implicit. Poate din frică, poate din alte motive. Creştineşte, v-am iertat, însă nu v-am înţeles; nici atunci, şi nici acum.

De curând, fără ca măcar să v-o cer, mi-aţi afirmat că aţi intrat în război cu aceşti indivizi (fără de Ţară şi fără de Dumnezeu, cum îi numesc eu). M-am bucurat că, măcar în ceasul al 12-lea, mă veţi susţine în lupta mea. Însă nu Dvs, ci eu am ieşit în faţă în acestă luptă. Nu ca săgeată a cuiva, ci eu, pentru mine şi prin mine însumi.

Unele detalii de ultim moment îmi confirmă, că în ciuda a orice, de la onoarea militară, trecând prin dragostea pentru glie şi până la Dumnezeul din ceruri, încă ezitaţi. E păcatul Dvs, nu al meu. Şi eu primesc ameninţări, telefoane anonime în miez de noapte; şi eu am familie; şi mie mi se întâmplă porcării de acest fel. Faţă de Dvs. nu am linie directă cu Illuminati; am doar credinţa în Dumnezeu şi în fierul rece ce-l port asupra mea.

V-am spus de mai multe ori, şi vă repet acum şi în scris: în preambulul morţii, atunci când în lumina conştiinţei vi se va derula filmul vieţii, veţi înţelege că nu eu (v-)am trădat. Însă, în acel moment de cumpănă supremă, la ce vor mai folosi, mie şi cauzei mele, regretele Dvs. tardive?

Nu v-am dat numele, şi nici n-am să vi-l dau vreodată; nu mă adresez unui public aici, ci direct Dvs! Poate şi pentru a vă oferi un alibi, nu în faţa lui Dumnezeu (ceea ce mi-ar fi imposibil!), ci în faţa unor mărunţi oameni care par a conta mai mult pentru Dumneavoastră!