Home » Guruşi. Închipuiţi. Impostori » Bătrânul legionar

Bătrânul legionar

Poveste adevărată…

Un bătrân legionar călit în zarca Aiudului ajunge, mult după liberare, într-o staţiune de tratament. Vede tânărul doctor cicatricile de pe om şi-l întreabă ce păţise la viaţa lui. Prins într-un moment de sinceritate (de obicei omului nostru nu-i plăcea şi nu-i place să pomenească grelele momente prin care a trecut), începe să-i povestească doctorului de torţionarul său din temniţa Aiudului. Îi scapă, fără să vrea, şi-un nume. Doctorul asculta, tăcea, dar se schimbase la faţă. S-au despărţit cordial, deşi doctorul era deja pământiu.

Reîntors după o perioadă în staţiune, legionarul nostru află că doctorul său îşi pusese ştreangul de gât. I-a luat ceva timp Pinguinului (porecla de la Aiud a bătrânului legionar) ca să afle motivul: tânărul doctor era tocmai fiul torţionarului. Nu a putut suporta dezonoarea la care-l condamnase propriul tată, şi făcuse acest gest pentru a mai spăla, cât de cât, onoarea soţiei şi copilului care-i purtau numele.

*

Pe bătrânul legionar îl cheamă Panaitescu Ionel. Cei rămaşi în Legiune, legionari adevăraţi (care au depus jurământul legionar) îl cunosc. A fost un bun prieten al bunicului meu, şi au fost împreună în ”Frăţiile de Cruce”. El poate depune mărturie oricând de bătaia cruntă ce a luat-o bunicul meu în arestul Internelor pentru a-şi ”vinde” camarazii. Şi el, Ionel Panaitescu, poate depune  mărturie că bunicul meu nu şi-a trădat camarazii, deşi s-a întors, mai mult mort decât viu, acasă.

Scriu aceste rînduri deoarece mă deranjează profund, şi pe mine şi pe alţii, neo-legionaroizii închipuiţi, cu petliţe bleu-albăstrui care-şi zic, contra-cost (pe ştate de plată) ”patrioţi”, dar acţionează doar ca agitatori de profesie.

Şi mai am un motiv: Îndemn sincer, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, pe toţi tinerii care au ”ţara-n suflet” să se ferească de cei care îi ademenesc, ca nişte hiene, în organizaţii pretinse, revendicate în lipsa oricărei ascendenţe. Feriţi-vă, iubiţii mei, de ”sirenele” care vă ademenesc spre pierzanie!

Fraţilor, voi credeţi că în Sfânta Legiune a Arhanghelului Mihail (cei cărora le place Cartea, vor sesiza diferenţele!) ar putea fi vreodată primiţi apostaţi ca Mihai Rapcea, declasaţi ca Saccsiv sau închipuiţi „contra cost” ca Tudor Ionescu? Credeţi voi oare că un Ion(el) Moţa şi-ar fi băut pişatul sau un Vasile Marin ar fi putut fi agent al Siguranţei? Nu, fraţilor, pentru Numele lui Dumnezeu, NU!

 (V.R.S.) – Vade retro, satana!