Home » Uncategorised » Biblioteca turcească sau Visul Imaginaţiei

Biblioteca turcească sau Visul Imaginaţiei

”Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre”.
(La Steaua – M. Eminescu, 1886)

Biblioteca turcească. Între intenţie, potenţialitate şi faptă e cale lungă. Poate prea lungă pentru unii…

Despre Călin N. Turcu (1942 – 2006), majoritatea surselor ne informează, redundant că ”din 1992 a pus bazele unei biblioteci internaționale de ufologie la Vălenii de Munte”.

”Din clipa în care s-a decis că într-o zi va avea propria lui bibliotecă cu cărţi de ufologie „am încercat să-mi iau în serios sarcina pe care mi-am asumat-o. Exact ca un colecţionar ce adună monezi, am reuşit să adun până acum peste 630 de volume din domeniul ufologie – în jur de 85%, restul fiind din alte domenii aflate la limita ufologiei”, ne mai spune fostul profesor de sport. Aceasta este, se pare, prima bibliotecă particulară de ufologie din România.

Ideea bibliotecii a fost dusă mai departe şi aşa s-a ales cu zeci de cărţi de la ufologi cunoscuţi în România, precum Ion Hobana şi Florin Gheorghiţă. Apoi i-a mai venit încă o idee. Să deschidă o bibliotecă de ufologie de stat”.

Călin Turcu era şi colecţionar şi trebuie să cunoşti colecţionarii ca să le ştii metehnele ”breslei”: lăudăroşenia câteodată exagerată, megalomania adesea prezentă şi acel ”rush” în dobândirea obiectului dorit. Nu i le atribuim lui C. Turcu, noi doar prezentăm nişte noţiuni introductive şi posibil relevante.

Pentru a oferi o comparaţie, Gelu Voican Voiculescu deţinea pe vremea Împuşcatului (când domeniul era prohibit) o bibliotecă de esoterism de cca. 2000 volume, dintre care cca. 700 au fost considerate ”periculoase” de Organe şi confiscate. Pentru cifrele furnizate şi acţiunile întreprinse există Procesele verbale încheiate în epocă.

Lucian Boia a fost des înjurat pentru teza sa privind ”complexul provincial” al românilor. Şi poate totuşi unii s-au grăbit… Să imaginezi o bibliotecă ”publică” cu 630 de volume (chiar şi tematice) este ceva. Unii dintre noi avem biblioteci particulare (la fel de tematice) mai mari… Şi nu e vorba de laudă aici, ci de reechilibrarea proporţiilor.

Biblioteca era descrisă astfel: „Un raft e cu cărţi româneşti. Altele sunt din China şi Japonia. Mai sunt o parte din Italia, Ungaria, Brazilia, Rusia, Cehia, Slovacia şi lista continuă”. Ufologul are chiar şi câteva cărţi din anii ’60. Tot în bibliotecă se află în jur de 20 de dosare cu toate cazurile de -uri pe care le-a cercetat în ultimele două decenii”.

Finalul articolului din Jurnalul Naţional (din 05 iulie 2004) este apoteotic: ”Profesorul Călin Turcu visează chiar şi la un muzeu de ufologie. Până acum a luat legătura cu primarul oraşului Vălenii de Munte, Stelian Manolescu, care ne-a declarat că zilele acestea „o să vedem exact unde vom amplasa biblioteca de ufologie. Acum suntem în perioada de tatonare”. Din păcate, deşi noi am crezut cu totul altceva, pare a fi şi sfârşitul iniţiativei.

*

… şi Visul Imaginaţiei. În ciuda numelui cu aparenţe alogene, ”Turcu”, Călin N. era un român get-bedget. Şi românii au un tipar comportamental, acela de a imagina planuri măreţe şi a le realiza ”în vis”. Acum, că visul produce realitate augumentată, nu mai este vina individului, ci a societăţii.

Deunăzi am fost la Vălenii-de-Munte, pe urmele bibliotecii publice internaţionale de ufologie. În drum spre ”Obiectiv” mi-a atras atenţia firma unui magazin local de haine second-hand: ”Visul Imaginaţiei”. Am zâmbit în sinea mea de alăturarea bombastică şi nepotrivită obiectului de activitate. După nici o oră aveam să mă lămuresc că era vorba de un mesaj premonitoriu, o sincronicitate cum ar spune new-age-iştii.

Ştiam ”sigur” de fondul de carte Călin N. Turcu de la Biblioteca orăşenească ”Miron Radu Paraschivescu” (str. Berevoieşti, nr. 9, lângă noul sediu al Primăriei). Aflasem de subiect în timpul documentării pentru ””, vol. I. Verificasem telefonic situaţia şi primisem confirmarea şi amănunte chiar din partea personalului instituţiei (la nivelul anului 2013). Poate dintr-un exces de zel, poate şi pentru că ştiam volatilitatea situaţiilor din ţară: ”Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, şi nu e”, vorba poetului.

Credeam că situaţia era clară, bine documentată şi fără echivoc: ”Vălenii de Munte (O, jud. PH) – Biblioteca orăşenească Miron Radu Paraschivescu (1911-1971) funcţionează în prezent în cadrul noului Centru de Cultură Europeană (str. Berevoieşti, nr. 9, lângă noul sediu al Primăriei). Biblioteca dispune de Fondul Călin N. Turcu (1942-2006), unul dintre cele mai bogate din România cu tematică specifică OZN, paleoastronautică, civilizaţii dispărute, ş.a. Cărţile provin din biblioteca cunoscutului ufolog din Vălenii de Munte, şi din contribuţii ale colaboratorilor săi, fiind unul dintre puţinele fonduri de acest fel accesibile grupat într-o bibliotecă publică. Cărţile pot fi consultate la sala de lectură, unele materiale fiind inedite” (pg. 196). Mă înşelam.

Pentru a nu plictisi, voi rezuma experienţa mea recentă la Biblioteca orăşenească ”Miron Radu Paraschivescu”:

1. Personalul bibliotecii, un domn şi o doamnă au fost deosebit de amabili. Din păcate, habar n-aveau de vreun fond de carte Călin N. Turcu. Arhivarea asistată de calculator a întors rezultate nesemnificative, aşa că am căutat toţi trei în rafturi. Au fost şi câteva momente comice: de exemplu, i-am menţionat bibliotecarei publicarea iniţială, în format samizdat a revistei Rufor. La care ea mă întrebă, candid: ”La ce Editură?”

2. Din căutarea sistematică, la raft, a reieşit că există efectiv un număr de cca. 30 unităţi bibliografice tematice (numărul reprezintă o aproximaţie generoasă); sub media numărului de cărţi de care dispune biblioteca pe alte domenii. Nici vorbă de comasare: cărţile sunt dispuse conform altor principii de arhivare.

Ufo şi SF la grămadă. Ignoranţă sau înţelepciune?

Scrierile lui Călin N. Turcu sunt la raftul de SF. O eroare? O conspiraţie?

Un Fond eluziv...

Şi la „raionul” franţuzesc sunt câteva piese interesante!

3. Nu este deloc clar nici dacă Călin N. Turcu a donat sau nu aici vreun Fond. Donaţia ar fi trebuit făcută în baza unui Proces-Verbal de Predare – Primire, nereperat pe motiv de colegă în concediu.

*

Am plecat trist de acolo, sub impresia de moment că tocmai descoperisem o furăciune de neimaginat. Frecventez des bibliotecile, cunosc oamenii care lucrează în domeniu, ştiu metodele prin care unele uscături practică jaful sistematic din fondul de carte. Am publicat şi materiale pe această temă, şi nu de azi de ieri. Însă aici ceva nu se lega. E improbabil ca un fond tematic, închegat, căruia i s-a făcut suficientă publicitate să dispară ”cu totul”. De obicei, se ”retrag” doar exemplare rare şi/sau valoroase.

Acum. Fără a băga mâna în foc, credem că intenţiile generoase ale lui Călin N. Turcu au rămas doar la stadiul de idei generoase. În stilul ei caracteristic, presa a mediatizat o iniţiativă ulterior neconcretizată. Nu ştim ce l-a împiedicat să nu o pună în practică. Cel puţin pe noi (Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă Zorile) nu ne-a oprit nimeni să donăm mii de cărţi unor biblioteci rurale, fără a avea nici intenţia, nici pretenţia de a ne apărea numele cu surle şi trâmbiţe prin jurnale. Ne-am mulţumit cu bucuria de a face un bine şi cu bucuria oamenilor locului.

Iar dacă într-adevăr ”Călin Turcu, şi-a dedicat ultimii ani din viaţă înfiinţării unei biblioteci internaţionale de ufologie la Vălenii de Munte, pe care a dorit-o publică” (Adevărul, 19 august 2013), poate ar fi frumos din partea văduvei şi fiului renumitului ufolog local să-i îndeplinească ultima ”dorinţă”. Moderna Bibliotecă orăşenească ”Miron Radu Paraschivescu” ar putea primi, mai bine mai târziu decât niciodată, cele 630 de cărţi atât de lăudate în mas-media autohtonă. Sau ar putea să le vândă, să facă un ban în plus. Să stea liniştiţi: noi NU cumpărăm! (”I don’t buy it!”, pentru cine nu a înţeles sensul deja străveziu).

Update: Conform sursei noastre bine informate, să o numim pentru anonimatul subînţeles H.D. (High Definition), Călin N. Turcu nu a donat nimic Bibliotecii „Miron Radu Paraschivescu”. Totul e imaginaţia bogată a presei. Biblioteca se va face însă. Nota noastră: La Sfântul Aşteaptă, poate!