Home » Guruşi. Închipuiţi. Impostori » Nevoia diversiunii (III) – Cultivarea escapismului

Nevoia diversiunii (III) – Cultivarea escapismului

După 1990, multe subiecte considerate tabu în epoca comunistă au găsit o importantă priză la public. Printre ele parapsihologia, ocultismul, fenomenul OZN. Tendinţa era firească: curiozitatea, dorinţa de informare dar şi atracţia spre o anumită doză de exotism îşi spuneau cuvântul.

Întuind direcţia, nişte băieţi deştepţi din laboratoarele statului au creat o amplă strategie de abatere a interesului public spre această direcţie, cultivând şi canalizând preocupările unui public din ce în ce mai larg. Nu era doar dorinţa de a crea un debuşeu (spaţiu de siguranţă), ci o veritabilă operaţiune de abatere a atenţiei de la concret: în timp ce lumea era cu ochii pe cer după farfurii zburătoare, unii erau cu mâinile pân-la fundul cuferelor de bani ale statului. În fond, nimeni nu poate fi prea atent în două locuri simultan.

Nu numai furăciunea, dar şi proasta administrare, şi incompetenţa şi impostura îşi găsiseră un bun paravan de protecţie. Nu singurul, nici măcar principalul, însă unul important.

Nu era urmărit doar un efect de moment, ci o veritabilă transmutare: în timp ce unii strângeau averi să le ajungă generaţii întregi urmaşilor, majoritatea erau îndemnaţi spre practici eterate, spirituale, în orice caz rupte de concretul material. Se ţintea, bineînţeles, şi lipsa de implicare în viaţa cetăţii, cu aplicabilitate directă în relevanţa demersului politic: oamenilor ăstora nu le prea place concurenţa.

În mod pervers dar abil, au fost discreditate chiar personalităţile reale care activau în domeniile scoase la înaintare. S-a operat discret o substituţie: au fost puse pe tapet numeroase personaje irelevante, care au devenit specialişti în domeniu şi formatori de opinie. Rarele reviste serioase au fost închise, locul lor fiind luat de „revistele de fenomene şi mistere”, majoritatea promovând mistere inventate de pana unor mediocrităţi fără expertiză. Piaţa de carte a fost inundată cu producţii nesemnificative, saturând-o, punând publicul în imposibilitatea de a discerne grâul de neghină şi drenând capitalurile spre entităţi obscure.

Timpurile s-au mai schimbat, însă experţii fără cunoaştere sunt greu (dacă nu imposibil) de înlăturat. S-a menţinut cererea pentru anumite persoane: publicul vrea, media oferă. S-a creat piaţa pentru producţii de un anumit tip, astfel încât e dificil de schimbat paradigma.

(va urma)

Extras din cartea aflată în pregătire: „Enigmele din munţii Buzăului: Adevărul! Raport minoritar”.