Home » Guruşi. Închipuiţi. Impostori » Nevoia diversiunii (IV) – Teoria conspiraţiei

Nevoia diversiunii (IV) – Teoria conspiraţiei

Teoria conspiraţiei este o altă temă cultivată cu asiduitate. În funcţie de sursa de propagare, variază şi mobilul.

Pare aberant ca ideile conspiraţioniste să fie propagate chiar de medii apropiate statului şi conducerii de stat. Asta pentru cine nu ştie lecţia de bază a iluzionismului: abaterea atenţiei. De aici nu neapărat crearea, ci promovarea a fel de fel de ameninţări îndepărtate a unui adversar greu de conturat: extratereştrii gri, reptilieni, iezuiţi, Noua Ordine Mondială. Cât timp publicul e ocupat cu vânarea de „cai verzi pe pereţi” în depărtări, liniştea proximităţii e asigurată: unii (cine trebuie!) operează în linişte.

Se creează un perfid orizont de aşteptare, concretizat într-o condiţionatre efectivă: căutând inamicul în zările albastre, individul se dezobişnuieşte treptat să mai fie atent la ceea ce se întâmplă lângă el. Adică exact acolo unde Sistemul lucrează în detrimentul cetăţeanului şi în beneficiul propriu.

Dar cultivarea curentului conspiraţionist nu este un atribut exclusiv statal: şi adversarii externi ai unui stat îl creditează. Scopul: influenţarea stării de spirit a unei populaţii, cu aplicativitate directă asupra scăderii moralului. Un om speriat este cu atât mai uşor de influenţat, iar spaima cea mai mare este generată de o ameninţate vagă, dar prezentată ca reală şi omniprezentă.

O a treia categorie sunt pasionaţii de conspiraţii: unii sunt doar fantezişti, alţii sunt victime inconştiente, la fel ca acei bărbaţi „straight” care sunt abuzaţi în puşcărie, se „dedulcesc” pe parcurs, pentru ca atunci când se ‘liberează să-şi păstreze înclinaţiile nu naturale, ci dobândite.

Pasionaţii de conspiraţii cred că luptă activ împortiva „adversarilor din umbră”: evrei francmasoni de rasă reptiliană, iezuiţi Iluminatti satanici, extratereştrii gri şi malefici, şerpilieni subterani şi a unui întreg bestiar imaginar. Că aducerea lor „la suprafaţă”, dezbaterile şi „demontările” constituie o acţiune subversivă şi o lovitură grea dată conjuraţilor. Adevărul e tocmai pe dos.

Teoriile conspiratiste sunt un efort de PR (Public Relations) structurat şi se adresează publicului larg, nu unor grupuscule marginale – şi tocmai de aceea nesemnificative – de „vigilenţi de week-end”. Acţiunilor lor – oricare ar fi ele – nu limitează efectele preconizate, ba chiar ajută analiştii implicaţi la rafinarea formelor de manifestare şi metodelor de propagare. Atunci când aceşti marginali devin obiect de studiu, nu persoanele lor interesează cum sunt încurajaţi activ să creadă, ci modul de a gândi şi reacţiona al masei cu predispoziţia unui coeficient de rezistenţă mai ridicat. În limbaj tehnic, sunt exploataţi „în orb” de adversar, în beneficiul adversarului.

Să nu fim înţeleşi greşit. Conspiraţii există. Ele sunt reale, au operat şi în trecut, operează şi în prezent, vor opera şi în viitor. Numai că ele au o cu totul altă natură decât ar vrea unii să credem.

În decada anilor ’90, pe vremea Administraţiei Clinton, China comunistă şi-a procurat din Statele Unite tehnologii-cheie pentru dobândirea capacităţii MIRV („Multiple Independent Re-entry Vehicle”). Deşi Corporaţia Lockheed Martin a fost amendată în anul 2000 cu 13 milioane $ pentru furnizarea de hnow-how strategic prin intermediari (Asiasat – Hong Kong), este probabil ca livrarea să fi fost făcut cu ştiinţa şi încuviinţarea guvernului şi serviciilor militare de informaţii americane.

Dezvoltând cu succes datelor obţinute, la sfârşitul anului trecut (2014), China a testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală (ICBM) dotată cu încărcături multiple dirijabile independent (MIRV). Producţia de serie, desfăşurarea şi operaţionalizarea unor astfel de sisteme nu se va lăsa mult aşteptată.

Tehnologia MIRV multiplică semnificativ capacitatea de lovire, şansa de a lovi ţintele preconizate şi survavibilitatea proiectilelor, însă generează în acelaşi timp o translaţie de strategie: „O problemă majoră a ICBM purtătoare de MIRV este că un singur focos nuclear adversar încasat poate distruge mai multe focoase ale celui atacat. Acest lucru creează un scenariu „le folosim sau le pierdem” – un stimulent pentru prima lovitură într-o perioadă de criză majoră. În caz contrar, un prim atac nuclear al adversarului ar afecta în mod disproporționat capacitatea unei țări de a oferi o lovitură de ripostă semnificativă”.

Analiştii militari consideră că noile capabilităţi nucleare ale Chinei sunt de natură să influenţeze echilibrul strategic zonal, deoarece se face subtil o trecere de la strategiile de ripostă şi intimidare („deterrent”) la capacităţi sporite de primă lovitură („first-strike”), şi chiar la o tendinţă de a „sta cu mâna pe buton”.

(Public) nu este deloc clar cum au reuşit chinezii să exploateze lipsa de vigilenţă a americanilor sau dacă aceasta nu a fost cumva doar mimată. Cert este că noul context va destabiliza în viitorul previzibil balanţa strategică a zonei şi va forţa statele riverane la o cursă a înarmării nucleare contra cronometru. Facturile vor fi enorme şi unii reprezentanţi ai complexului militaro-industrial probabil îşi freacă deja mâinile…

Deşi în aparenţă nu la fel de spectaculoasă ca cele vehiculate în mod curent pe site-urile „de specialitate”, întreaga „afacere” a MIRV-urilor chinezeşti este o conspiraţie „avant la lettre”.

(va urma)

Extras din cartea aflată în pregătire: „Enigmele din munţii Buzăului: Adevărul! Raport minoritar”.