Home » Guruşi. Închipuiţi. Impostori » Henri Coandă şi Vasile Rudan, sau Poveşti cu savanţi

Henri Coandă şi Vasile Rudan, sau Poveşti cu savanţi

Motto: „În ce măsură a fost implicat Coandă în aceste proiecte,
ar trebui să elucideze biografii săi apolitici”. (Vasile Rudan)

În iunie 1967, a efectuat o vizită în România, fiind primit cu onoruri, la cel mai înalt nivel. Reîntors definitiv în ţară în ziua 5 octombrie 1969, va deceda pe 25 noiembrie 1972 (la 86 de ani), după numai 3 ani şi câteva zile de „românitate”:

„Trăiesc însă acum cu conştiinţa liniştită că un român, că un om pe nume Coandă, a putut face ceva, cât de puţin, pentru ţara sa, pentru ţara în care s-a născut, pentru ţara care i-a fost ţară şi când s-a găsit departe de ea, pentru pământul pe care vrea să-şi dea – când o veni momentul – ultima suflare. Nu sunt vorbe în vânt, vorbe de bătrân moralizator”1.

Autorităţile de la Bucureşti s-au folosit de imaginea savantului pentru a cosmetiza în plan extern un regim criminal. De remarcat data primei vizite – atunci s-au stabilit termenii şi condiţiile repatrierii – anterioară reacţiei lui Ceauşescu faţă de Evenimentele de la Praga (momentul august 1968).

Deşi o operaţiune reuşită de PR (Public Relations) în slujba regimului de la Bucureşti, de proiectele lui Coandă şi moştenirea sa ştiinţifică din România s-a ales praful pe toată linia. Dovadă în plus, dacă mai era cazul, că pactul cu diavolul aduce doar beneficii iluzorii…

Coandă este introdus ca iniţiator al trupelor PSI3 în România de articolul „Udrea frecventează un vrăjitor schiop” (2010):

Ideea de militari români paranormali îi aparţine lui Henri Coandă
Conform unor surse care aveau acces la informaţii ale Marelui Stat Major al Armatei pe timpul lui Ceauşescu, în România s-au facut primii paşi în folosirea armei parapsihologice la începutul anilor 1970, la iniţiativa lui Henri Coandă, celebrul inventator care a fost chemat în ţară pentru a dezvolta capacităţile militare ale ţării noastre. Ideea unor militari parapsihologi a prins, nucleu acestei structuri fiind organizat pe lângă o instituţie din cartierul bucureştean Militari. Au avut loc mai multe experimente de triere ale subiecţilor, în special în Munţii Buzăului. În 1989 urma să ia fiinţă prima unitate militară de acest gen din ţara noastră, dar în urma revoluţiei din decembrie planul a fost abandonat”3.

Articolul este fără îndoială un colaj din mai multe surse (unele identificabile şi identificate ca atare), căruia i se adaugă date noi, ca de exemplu declaraţia vrăjitoarei Lucreţia Minca (40 ani): „Elena Udrea merge la un vrăjitor şchiop din Buzău, care nu e ţigan. Se fac descântece să nu iasă lumea în stradă de sărăcie. În cinci mănăstiri se fac slujbe cu lumânarea întoarsă…” Nu cunoaştem dacă femeia Udrea s-a bucurat de bizarul „cadou” primit de Ziua Femeii (8 martie), de la o altă femeie. Dar putem spune că josnicia unora nu are limite…

Avem de-a face cu un material manipulatoriu, bazat pe o dezinformare clasică, de tip „hap”: asemenea pastilelor filmate, informaţiile cu notorietate (nu neapărat şi adevărate) au rolul de a masca gustul neplăcut al principiului activ, singurul care contează de fapt. Adică o minciună grosolană, ambalată frumos, pentru a-i spori credibilitatea.

Nu am reuşit să găsim o sursă anterioară care să-l plaseze pe savant în această ipostază inedită. Ne surprinde totuşi lejeritatea preluării în cascadă a unui material îndoielnic, de oameni care (doar) se pretind serioşi şi respectabili.

Fără a fi un geniu, Henri Coandă a fost un inventator de geniu. A fost autorul a multor invenţii (în jur de 250), unele importante şi spectaculoase; a imaginat şi multe proiecte, aduse în diferite etape de realizare; a conceptualizat numeroase idei, asupra cărora vitorul va trebui să ţină seama:

„Poate că multe dintre ideile pe care le-am sprijinit vor da primul rod peste mai mulţi ani. La urma urmei, nici pomii nu dau rod în primul an. Natura ştie ea de ce şi pentru ce. În schimb, când încep să dea rodul – nu se mai opresc până mor! Poate că eu nici n-o să mai exist sub forma aceasta, să-i zicem fizică, ca să mă pot bucura de roade”4.

În România, activitatea savantului este puţin cunoscută; nici măcar brevetele sale cele mai importante nu sunt popularizate corescpunzător. Postum, statul român a contribuit din plin la fărămiţarea moştenirii sale ştiinţifice.

În schimb îi sunt atribuite fel de fel de năzbâtii, posibile întrucâtva, dar extrem de improbabile: de la dispozitive tehnico-materiale (tunul cu laser, tunul orgonic, o armă numită Infrason), până la „ideea de militari români paranormali” şi un poligon de cercetări privind teleportarea în munţii Buzăului. Nu întâmplător toate acestea sunt cantonate în sfera domeniului militar: vehicularea secretului specific poate oricând suplini nevoia oricărei argumentaţii coerente. Şi o suplineşte cu brio, cultivând la publicul român o credulitate care, la un moment dat, îşi va arăta şi ea roadele otrăvite.

În viziunea noastră, ar trebui promovate realizările reale, puţin sau deloc cunoscute publicului român, ale acestui inventator de talie mondială. Să ne înfrânăm dorinţa de a specula de dragul speculaţiei şi să lăsăm viitorului ocazia de a scoate la lumină ceea ce ar putea încă fi informaţie clasificată.

Pe data de 16 decembrie 1970 se împlineau 60 de ani de la primul zbor experimental al unui avion cu reacţie (H. Coandă, aerodromul Issy le Moulineaux). La Bucureşti au avut loc un şir de festivităţi, prompt relatate în presa vremii5.

Henri Coandă în mijlocul studenţilor, anul 1970, Bucureşti, Fotoreporter Vasile Rudan

Henri Coandă în mijlocul studenţilor, anul 1970, Bucureşti, Fotoreporter Vasile Rudan

Astfel, în 17 decembrie 1970, în aula Universităţii Politehnice din București s-a organizat o întâlnire publică a studenților și cadrele didactice universitare cu Henri Coandă. Printre temele discutate s-a făcut referire la Aerodina lenticulară (celebra farfurie zburătoare Coandă), la unele capacităţi exotice ale apei (dinamica cristalizării fiind doar un aspect), şi la capacitatea omului „de a putea călători spre stele cu o viteză fantastică, folosind pentru propulsie propria sa energie”6 (ipoteticii gravitoni ai biocâmpului uman). se afla în acea zi în sală, „în apropierea savantului”, prilej cu care a realizat şi câteva fotografii. De fapt, fotografiile erau prilejul de a se afla în sală: în calitate de fotoreporter „Agerpres”, avea rolul de a imortaliza momentul. De aceea se afla „în apropierea savantului”: pentru a surprinde cadre cât mai relevante.

Contextul a fost deformat masiv de acelaşi Rudan Vasile, care a făcut o adevărată fixaţie pentru cele 3 teme de mai sus, pe care le-a citat şi reciclat în funcţie de nevoi şi împrejurări (a se vedea numărul de articole din Independent şi Jurnal care ating tematica).

Este posibil ca pionieratul lui Coandă în ce priveşte calităţile apei să fi născut ideea apelor „vii” ale Luanei, de mai târziu. Din păcate, continuării serioase a cercetărilor pe noul tărâm prospectat de savant i se preferă ventilarea cu asiduitate a unor cercetări parţiale şi incomplete, oferite aberant ca certitudini de netăgăduit. Genul acesta de abordări poate avea mare priză la public, dar în lumea ştiinţei nu duce nicăieri.

Ne vom opri puţin asupra gravitonilor lui Coandă:

„Omul, spunea Henri Coandă, generează în biocâmpul său o energie corpusculară colosală, pe care a denumit-o emisie de gravitoni. Gravitonii sunt capabili să propulseze omul în spaţiul cosmic, cu o viteză fantastică. După părerea savantului, ar trebui proiectat un dispozitiv tehnic de ecranare și direcționare a gravitonilor, pentru a li se imprima o direcţie şi un sens prestabilite. Şi, desigur, să fie pus la punct un procedeu tehnic de prezervare a vieţii omului la asemenea viteze”7.

„Prin urmare, omul dispune de energia necesară pentru a levita în spațiu. Nu ne rămâne decât să căutăm mijloace extrasenzoriale pentru a manipula emisia de gravitoni din biocâmpul uman, astfel încât să anulăm gravitația terestră”8.

Nu este dificil de întrezărit sursa ideii: în fapt, ar fi vorba de o aplicaţie a „Efectului Coandă”, (devierea jeturilor de fluid în apropierea suprafețelor curbe), fluidul fiind o ipotetică componentă (gravitonii) a ceea îndeobşte se numeşte „aura” bioenergetică a viului. Coandă era un vizionar, însă a-i atribui realizarea fizică a acestui dispozitiv este o glumă proastă.

Schema descrisă de H. Coandă implica un mijloc de propulsie conceput pe calapodul „Efectului” care-i poartă numele. Asta nu l-a împiedicat pe Rudan Vasile să lanseze teorii dintre cele mai fanteziste:

„Secretomania cercetărilor experimentale
Puţini au înţeles că Henri Coandă vorbea, de fapt, despre teleportare, şi mai puţini dintre cei de faţă şi-au dat seama că un om de ştiinţă cu reputaţia lui Coandă nu s-ar fi hazardat să pună în discuţie ideea unui dipozitiv tehnic necesar teleportării, dacă acel mecanism nu ar fi existat deja.

Se pune întrebarea dacă Henri Coandă s-a limitat doar la declararea descoperirii sale şi s-a referit numai sub aspect teoretic la modalitatea tehnică de ecranar şi direcţionare a acelei energii sau a fost implicat în vreun fel şi într-un experiment practic pe această temă, posibil scăpat şi acesta de sub control, asemănător Experimentului Philadelphia. Mai ales că, la scurt timp după repatrierea sa, începuseră să circule cu insistenţă unele zvonuri în legătură cu experimente efectuate într-un poligon militar secret, pe parcursul căroroa s-ar fi „volatilizat” câţiva subiecţi umani voluntari9.

Într-o reciclare ulterioară a materialului, (re)publicat10 în Jurnal paranormal, Rudan schimbă tonul, devenind mai precaut: „Erau doar în fază de idee dispozitivele tehnice despre care vorbea Coandă, sau au fost proiectate și realizate de către savant?” Deşi întregul fragment despre Coandă care „volatilizează” oameni dispare din text, nu acelaşi lucru se va petrece în memoria publicului. Şi aşa s-a consolidat o „legendă urbană”.

Însă constanţa (şi în final coerenţa) nu este punctul forte al Domnului Rudan. După cum nici claritatea exprimării nu este:

„La începutul anilor ’70 am participat, secvenţial, la un experiment mai puţin obişnuit, bazat pe descoperirea de către Henri Coandă a unei emisii bioenergetice corpusculare omnidirecţionale atipice în structura biocâmpului uman. Era vorba de un experiment comparabil întrucâtva cu teleportarea. Henri Coandă susţinea că omul se poate autopropulsa în spaţiu, folosind pentru propulsie propria sa bioenergie. Din motive obiective, experimentul nu a fost finalizat”11. Şi:

„Dacă mă va ajuta Dumnezeu, voi scrie şi cartea despre implicarea mea în experimentele paranormale ce au avut loc într-un poligon militar din Curbura Buzăului. Astfel, cititorii vor cunoaşte şi o parte discretă din cercetările făcute de savantul Henri Coandă în domeniul bioradiaţiilor”12.

Ce să înţelegem de aici? Că H. Coandă a planificat şi experimentat teleportarea într-un poligon militar din munţii Buzăului, fiind martor ocular într-o locaţie inexistentă la care Rudan face cu obstinaţie referinţă? Că cercetările lui Coandă au fost dezvoltate de un colectiv care-l includea şi pe Rudan, după moartea savantului? Din cele afirmate de Vasile Rudan se poate înţelege orice. Mai ales că singura sa dovadă constă într-o fotografie de la o conferinţă publică, fotografie de altfel apărută în presa vremii.

Sau poate nimic din toate acestea.

În anul 2005, Gheorghe Bassarabescu a publicat în revista on-line „Clipa” (USA) un articol intitulat „Secrete deconspirate”. Folosind surse anonime – cunoaştem deja metoda, nu-i aşa? – Bassarabescu relatează fapte incredibile (a se citi de necrezut):

„Un colonel inginer trecut în rezerva (cine? – n.n) a relatat (cui? – n.n), de pildă, că Elena Ceauşescu îşi forma opiniile „de savantă”, citind diverse reviste de ştiinţă popularizată. Aşa a aflat despre un experiment american care i s-a părut senzaţional, petrecut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Era vorba despre aşa-zisa teleportare a unui bastiment de război, care eveniment, raportat la Berlin de către spioni nazişti, l-ar fi pus pe gânduri pe Hitler. Sigur, nu se ştia că totul fusese o simplă farsă la nivel major, pusă la cale de experţi în iluzionism, utilizând holograme. În ignoranţa ei, Elena Ceauşescu a socotit că s-ar putea realiza „teleportare” şi de către cercetătorii români. Cum deja începuse a se amesteca în toate treburile statului, l-a convins pe Nicolae Ceauşescu, ceea ce nu era mare lucru pentru ea, să-l însărcineze pe generalul Victor Athanasie Stănculescu, prim-adjunctul ministrului Apărării Naţionale, să organizeze o grupă de cercetare ştiinţifică pentru obţinerea „teleportării” ca mijloc de luptă militară. Mai precis dorea ca armata să poata transporta instantaneu, prin mijloace electronice, oriunde, regimente întregi, în timp de razboi, surprinzându-şi inamicul. Generalul Stănculescu, obişnuit deja cu elucubraţiile celui aflat la cârma ţării nu a zâmbit şi nici nu l-a contrazis. A fost deci alcătuită o grupă de cercetare multidisciplinară, care urma să se preocupe de o problemă ce părea o fantezie demnă de romanele science-fiction. Culmea a fost că, spre surprinderea tuturor, tineri fizicieni şi biologi din echipa alcătuită de formă spre a face pe plac fanteziilor extrase de Elena Ceauşescu din revistele de senzaţie, chiar şi-a luat rolul în serios. Şi, lucrând în deplin secret, ei au reuşit o teleportare perfect repetabilă experimental. Era vorba doar de teleportarea la foarte mică distanţă a unor fiinţe microscopice. Bineînţeles, între a transporta instantaneu la distanţă mare, pe cale electronică, un om, nicidecum o armată, calea era destul de lunga, anevoioasă şi chiar periculoasă. Oricum, principiul biofizic al teleportării era oarecum descifrat. Raportul prezentat asupra celor descoperite nu l-a mulţumit însă pe Nicolae Ceauşescu, el cerând accelerarea cercetărilor, indiferent de eforturi. Convins ca totul era posibil, Nicolae Ceauşescu deja se vedea în posesia unei arme extraordinare care l-ar fi impus pe plan internaţional şi ca mare comandant de oşti”13.

Am citat acest pasaj extins, tocmai datorită faptului că lansează teze care se vor regăsi ulterior periodic în discursul unora. Nu ştim dacă Bassarabescu îşi propune să-l credem pe cuvânt, sau doar să mănânce o pâine scriind la gazetă. Ne bucură că ne aduce aminte de „ignoranţa” Elenei Ceauşescu şi de servilismul camarilei tiranilor; ne miră însă când afirmă că Experimentul Philadelphia a fost „o simpla farsa la nivel major, pusa la cale de experti in iluzionism, utilizand holograme”. Poate că dl. Gh. Bassarabescu şi-ar depăşi propria ignoranţă consultând într-un dicţionar enciclopedic istoria holografiei. Este exclus să se fi folosit holograme la acea scară în anul 1943. De altfel, întregul experiment care a implicat USS Eldridge (DE-173) a fost demontat convingător şi dovedit un hoax în toată inexistenta sa splendoare. Bassarabescu are măcar meritul de a nu-l credita cu valore de adevăr, ceilalţi însă…

De reţinut şi un alt aspect: generalul Victor Athanasie Stănculescu a îndeplinit funcţia de prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale între anii 1986-1989. Nu de alta, dar nici pasajul temporar nu corespunde în schemele glosate ulterior după articolul său.

Firul articolului din Clipa a fost preluat într-un articol din Independent: Teleportarea a devenit realitate!14, semnat Teodora Varlam. În mod ciudat, deşi referinţa este redată corect, numele autorului este schimbat: Gh. Brătescu. Ce-i drept, ambii semnează în Clipa, dar… Mai ştim că pagina Teodorei Varlam erau adesea publicată în oglindă cu cea a lui Rudan: deşi cei doi mâzgăleau acelaşi gen de bullshit-uri pseudo-ştiinţifice, cea a „Profesorului” era încadrată la „Ştiinţă/ Enigme”, cea a jurnalistei la „Mistere/ Dezvăluiri”. Doamna Teodora, luaţi aminte de la Dl. Rudan: inventaţi-vă şi dumneavoastră un titlu academic, şi poate reuşiţi să promovaţi profesional mai rapid.

Teoria noastră este că Rudan a înpletit, aidoma firului de mărţişor, mai multe fire narative, interpretate în cheie proprie: declaraţiile lui Coandă – auzite la acea întrunire de la Politehnica, trupele „teleportante” ale savantei – din articolul lui Bassarabescu, preluat de T. Varlam şi imaginarele dispariţiile de la Tihăria – vehiculate în Monitorul expres. Şi cum bine îi şade oricărui închipuit, s-a introdus şi el, în problemă. Ca tinichea de 1 martie…

Am încercat să verificăm această teorie prin intermediul Asociaţiei Henri Coandă – Bucureşti. Dr. ing. în aeronautică Sorin Dinea, preşedintele Asociaţiei, a fost de o disponibilitate exemplară. Din păcate, deşi era la curent (din mass-media) cu aceste informaţii, nu ne-a putut oferi date suplimentare (pe care Asociaţia sa nu le deţine). Ne-a furnizat în schimb unele trimiteri din presa vremii referitoare la întâlnirea lui Coandă cu studenţii de la Politehnică.

În mod ciudat, în documentele deţinute de Asociaţia Henri Coandă, descrierea pozei introduce o neconcordanţă: „Henri Coandă în mijlocul studenţilor, anul 1970, Bucureşti, Fotoreporter/ Vlad Rudan„. Este vorba cel mai probabil de o greşeală de tipar: materialele erau realizate de Agerpres, iar un anume Vlad Rudan nu numai că nu a lucrat acolo, dar nici nu figurează ca existând pe raza municipiului Bucureşti. În schimb, Rudan Vasile există şi era angajat ca fotoreporter (de protocol – spune el) la Agerpres, exact în acea perioadă.

Am auzit multă lume glosând aiurea pe marginea puterii imaginaţiei, însă atragem atenţia asupra unei confuzii: imaginaţia de care amintea chiar şi Paracelsus nu trebuie confundată niciodată cu fantezia bolnăvicioasă, închipuirea şi auto-iluzionarea sterilă. Imaginaţia creativă poate duce departe, celelalte însă nu duc nicăieri.

Note: 1,4interviu realizat de Alexandru Stark, publicat în volumul „Daţi-mi voie să vă întreb – Amintiri despre amintirile altora”, Ed. Junimea, Iaşi, 1976. Reluat în Jurnalul naţional, 18.06.2012; 2Titulatură improprie, preferată de Rudan Vasile. Adina Mutăr foloseşte sintagma „soldaţi para”, o prescurtare de efect a titlului unui articol semnat în Ziarul; 3Udrea frecventeaza un vrajitor schiop – Mihaela G., AIM (Agenţia de Investigaţii Media), 8.03.2010; 5De exemplu, în România Liberă (zilele de 17, 18, 22.10.1970); în Scânteia (16,17,18, 22.10.1970); 6,7,10Omul ar putea călători spre stele, cu propria sa energie – Rudan Vasile, Jurnal paranormal, 16.01.2013; 8Levitaţia – Rudan Vasile, Jurnal paranormal, 30.08.2013; 9Teleportarea – Rudan Vasile, Independent, 14.07.2006, pg. 6; 11Curs intensiv teoretic şi practic de protecţie şi autopărare extrasenzorială. Interviu cu Vasile Rudan realizat de Cristian Pătruţ. Nexus New Time Magazines, ediţia română, an VI, nr. 15 iunie-iulie 2010, pg. 114, 12Interviu cu Vasile Rudan (2), Jurnal Paranormal, 18.06.2012. Interviul era realizat de Cristian Pătruţ, de la Nexus New Time Magazines, ediţia română; 13Secrete deconspirate – Gh. Bassarabescu, Clipa (USA) an XV, nr. 683/ 13.01.2005; 14Teleportarea a devenit realitate! – Teodora Varlam, Independent, 13.10.2006, pg. 7.