Home » România enigmatică şi insolită » Comuna Bozioru – Analiza turistică a zonei

Comuna Bozioru – Analiza turistică a zonei

Premize:

A. Comuna Bozioru este integrată din anul 2007 în Geoparcul Ţinutul Buzăului, alături de alte 17 comune. Această structură eminamente birocratică şi obeză şi-a propus proiecte măreţe. La 8 ani de la demararea proiectului, rezultatele sunt minuscule şi lipsite de însemnătate. Nu ştim în ce măsură fondurile din bugetul public sau surse de finanţare ale Uniunii Europene au fost „sifonate” prin Geoparcul Ţinutului Buzăului, dar schema este clasică şi în alte părţi a funcţionat impecabil.

Teritoriul Geoparcului Ţinutul Buzăului este o creaţie „de birou”, care nu corespunde realităţilor din teren. De exemplu, lipsa unui drum de acces practicabil pentru microbuze, autocare şi autovehiculele mici care să facă legătura între comunele Colţi şi Bozioru crează o ipostază concurenţială şi nicidecum o acţiune sinergică. Posibilitatea practică de a se operaţionaliza drumul comunal DC 89 (Fişici – Scăieni – Buduile – Muscelul Cărămăneşti) şi un segment din DC 78 (Muscelu – Colţi), pentru a lega cele două comune este minimă, într-un viitor previzibil.

Plaiurile Ţurţuduiului

B. Comuna Bozioru dispune de un potenţial turistic latent, concretizat prin:

– natură sălbatică, cu o vegetaţie bogată, puţin atinsă de factorii poluanţi;

– Vestigii rupestre, cantonate în special în perimetrul satului Nucu, dar cu prezenţe semnificative şi în zonele adiacente;

– Aglomerările de trovanţi de la Ulmet, cu exemplare mai puţin spectaculoase pe toată suprafaţa comunei;

– Apele minerale şi nămoluri terapeutice de la Nucu şi Fişici; pe ultimele le considerăm secundare.
Această două categorii de resurse turistice sunt semnalate în acte oficiale ale comunei cel puţin din anul 1973, dar încercările de a le valorifica au fost, de-a lungul timpului, secvenţiale şi lipsite de o strategie coerentă.

C. Un grup de interese din com. Colţi a dezvoltat şi perpetuează practici – care se înscriu într-un scenariu de concurenţă neloială din punct de vedere turistic – multiple:

– Cazarea turiştilor care vor să acceseze vestigiile rupestre de la Nucu (com. Bozioru) se face aproape exculsiv în perimetrul satelor Colţi şi Aliniş. Într-o proporţie covârşitoare, turiştii ajunşi în zonă cu autoturismul personal preferă să înnopteze în apropierea locului de parcare;

– Aprovizionarea aceloraşi turişti (în lipsa unui magazin la Nucu) se face din acelaşi zone;

– Ghidajul este asigurat exclusiv de o Doamnă din com. Colţi, Diana-Liana Gavrilă. Promovarea agresivă a acestui personaj prin mass-media şi aparenta lipsă a unei alternative asigură deturnarea fluxului turistic (cazare şi aprovizionare) spre com. Colţi;

– Prezenţa aşa-zisei Colecţii muzeale Colţi (nesemnificativă la nivelul exponatelor etalate) dar constant promovată prin media, direcţionează turismul zonal spre acest obiectiv de tranzit.

Realităţi:

– Starea actuală a drumurilor comunale (imposibil de soluţionat într-un viitor previzibil) care leagă Comunele Colţi şi Bozioru creează scenarii de tip „ori-ori”, nu „şi-şi”;

– Turismul ocazional sau intensiv generează nu numai alterări ale obiectivelor din zonă, dar şi deşeuri răspândite pe o suprafaţă extinsă. În condiţiile menţionate mai sus, fără a obţine nici un profit cuantificabil pozitiv, administraţiei com. Bozioru îi rămâne doar să cheltuie bani de la bugetul local pentru ecologizari viitoare, care vor deveni necesare. La acestea se adaugă şi defrişările semnalate de-a lungul timpului;

– Situaţia juridică şi patrimonială a Motelului şi Băilor Fişici exclude (într-un timp previzibil) redarea lor în circuitul turistic;

– Agroturismul este inexistent, forme primitive fiind lăsate la libera înţelegere, la faţa locului. Posibilităţile de cazare în cadrul unor gospodării săteşti nu sunt incluse într-o strategie de dezvoltare. Singura alternativă este Pensiunea- Motel Casa Runcosu (Bozioru), la o oarecare distanţă de arealul rupestru;

– Drumul comunal DC85 (Bozioru – Fişici – Găvanele – Nucu) este în general proastă, iar în perioadele ploioase este cu greu practicabil în condiţii decente;

– Lipsa unor posibilităţi adecvate de campare în zona Poianei Coziancei, imposibilitatea de aprovizionare facilă şi aventura de a ajunge cu un autoturism în acest spaţiu, restrâng semnificativ posibilitatea aducerii unui aport semnificativ în economia turistică a regiunii;

– Lipsa unui magazin în Nucu (cel puţin sezonier) forţează atât locuitorii, cât şi turiştii (care utilizează ca punct de pivot Poiana Coziancei) să-şi procure necesităţile de la depărtări apreciabile (Fişici sau C. Colţi);

– Instruirea şi încurajarea localnicilor de a produce şi comercializa diverse bunuri eco este cvasiinexistentă, pierzându-se o sursă de venit care ar putea deveni importantă în viitor;

– Fără a avea un scenariu clar şi plecând de la abordări fanteziste, Comuna Bozioru implementează în prezent un Centru de informare turistică, cu bani obţinuţi din fonduri europene. Contraintuitiv şi cu un potenţial insemnat de dezagregare (noi l-am numi de-a dreptul sinucigaş), noul „Punct de informare turistică”, printr-o strategie falimentară, nu numai că oferă o imagine total deformată a teritoriului propriei comune, dar plusează, promovând cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună, comuna concurentă. Nu înţelegem nici resorturile, nici scopurile care fac posibilă această ipostază nefirească.

Văile Scăienilor

Propuneri:

I. Gândirea unei strategii obiective şi coerente de dezvoltare durabilă a turismului în regiune, pe termen mediu şi lung. În lipsa acestei strategii, orice încercare de implementare a unor obiective izolate va fi sortită eşecului, ba chiar s-ar putea dovedi contraproductivă;

II. Înainte de demararea unor proiecte de amploare, se impune fotografierea sistematică (clasică şi în infraroşu) a vestigiilor rupestre, a inscripţiilor şi semnelor aflate pe stânci izolate. Datorită lipsei de educaţie turistică şi fără o pază eficientă (nefezabilă economic), este de presupus degradarea ireversibilă a acestora în scenariul unei aglomerări turistice. În lipsa protejării acestui patrimoniu, este de dorit ca măcar un inventar sistematic să rămână martor al unor existenţe trecute.

1. Reorganizarea „Punctului de informare turistică”(deja existent):

a. Site-ul de promovare trebuie regândit din temelii, nu numai în ceea ce priveşte calitatea materialelor postate, dar şi în direcţia ramificarii în principalele reţele de socializare Internet. Comuna dispune de persoane bine informate şi pregătite, care ar putea oricând realiza un content infinit superior celui actual. Nu cunoaştem pe ce considerente această situaţie bizară se perpetuează;

b. Spaţiul pus la dispoziţie va trebui că găzduiască colecţii atractive, surse adecvate de informare şi un magazin cu obiecte tematice, care să contrabalanseze Punctul Muzeal Colţi. Exponatele, obiecte semnificative cu valoare etnografică sau istorică, pot fi achiziţionate contra cost sau pot proveni din donaţiile unor localnici;

c. Pentru promovarea tradiţiilor locale autentice ar trebui demarată o campanie de colectare a memoriei colective orale, cu centrul de greutate pe legendele, tradiţiile, credinţele, obiceiurile şi superstiţiile locului. Ea se poate realiza atât prin metoda interviului etnografic, dar şi prin chestionare sociologice tematice.

d. Se poate concepe o formă viitoare de auto-finanţare a acestui Centru, prin producerea şi distribuirea de materiale documentare despre zonă. Această soluţie nu asigură doar locuri de muncă şi câştiguri băneşti, dar rotunjeşte formele clasice de promovare deja amintite.

2. Organizarea itinerariilor (traseelor turistice) poate fi făcută pe două căi:

a. Prin intermediul unor călăuze locale a căror şcolarizare este impetuos necesară;

b. Realizarea unui material topografic pe suport print şi digital care să integreze punctele de atracţie turistică, traselee (şi în format GPS), posibilităţile de cazare, magazine, ş.a. Forma de punere în circulaţie (contra cost sau cu titlu de gratuitate) trebuie gândită în funcţie de nivelul de dezvoltarea atins la finalizarea produsului.

Stabilirea şi marcarea profesională unor trasee pe teren, relaţionate cu materialul anterior.
Noi tindem să favorizăm prima soluţie, care are avantajul de a aduce venituri localnicilor şi de a minimiza distrugerile inerente ale unor turişti necivilizaţi (de la aruncarea haotică a gunoaielor până la vandalizarea inscripţiilor).

3. Alimentaţia şi Cazarea

a. Încurajarea investitorului privat – pensiunea „Casa Runcosu” de a dezvolta pe lângă spaţiile de cazare deja existente, capacităţi de alimentaţie publică care se lasă aşteptate;

b. În colaborare cu Primăria, ar trebui înfiinţat un Birou de consiliere a sătenilor în perspectiva turismului eco-rural. Există posibilităţi semnificative de dezvoltare a capacităţii de cazare în zonă prin intermediul acestui gen de turism, dar şi de plasare a unor produse alimentare ecologice sau manufacturate în cadrul gospodăriilor (ţesături, ş.a);

c. Este de dorit amenajarea cel puţin parţială a unui spaţiu de campare în Poiana Coziancei şi a unui spaţiu de parcare în zona adiacentă. Apropiere de sursa de alimentare cu apă a unor sate din com. Bozioru va transforma camparea haotică într-o posibilă vulnerabilitate de care trebuie ţinută seama.

4. Ape şi nămoluri minerale

a. Datorită situaţiei problematice (juridice şi de proprietate) de la Fişici, se recomandă pe de-o parte includerea acestei locaţii într-un punct de tranzit, totodată luându-se măsuri proactive pentru conservarea patrimoniului existent. Pe termen scurt, încluderea Băilor Fişici în circuitul turistic este problematică;

b. Satul Nucu se prezintă ca un punct de greutate al zonei. Prezenţa apelor minerale cu efect terapeutic atestat de la „Ciuciurul Puturos” indica posibilitatea înfiinţării, în parteneriat public-privat al unui centru de tratament care să dispună de spaţiu de cazare şi un magazin general.

5. Forme de turism complementare

a. Zona are un mare potenţial pentru turismul religios, ignorat cu desăvârşire în prezent. Este de neînţeles cum munţii Buzăului, una dintre cele mai vechi nuclee religioase de pe teritoriul României, este ocolită de pelerinajele religioase;

b. Deoarece comuna dispune de o suprafată de fâneaţă importantă, dublată de o populaţie cabalină semnificativă, dezvoltarea turismului ecvestru ar putea genera un aport important. Mai ales că acestă formă particulară de turism este în măsură să eludeze parţial starea precară a drumurilor şi accesul dificil la unele obiective.
***

Deşi zonei i s-a făcut un anumit tip de publicitate, fiind cunoscut mai ales în anumite medii marginale, rămâne problema infrastructurii rutiere şi turistice, cât şi (im)posibilitatea protejării eficiente a valorilor patrimoniale.

Strict referitor la zona vestigiilor rupestre, dotările turistice constau în: o pensiune-motel Casa Runcosu (Str. Principală, nr. 29, la cca. 10km de Poiana Cozianei), un bar-terasă şi un magazin rural la Fişici (la cca. 6 km de acelaşi punct), câteva trasee turistice marcate haotic, mai mult primejdioase decât folositoare pentru turiştii care se încumetă să se ghideze după ele şi… un Centru Local de Informare Turistică în valoare de 244.284 euro. Fără comentarii!

În prezent cel puţin, veniturile provenite din turism (câştigurile localnicilor, ale societăţilor comerciale şi taxele vărsate la bugetul de stat, toate împreună) sunt nesemnificative. Există posibilitatea ca, dacă se va păstra ritmul actual, costurile acţiunilor necesare de ecologizare să depăşească veniturile obţinute din turism, atât Primăria, cât şi localnicii, rămânând cu o mare pierdere.