Home » Ocultism, Paranormal şi alte alea » Lacul Miresei (Câmpina) – Un mister al apelor

Lacul Miresei (Câmpina) – Un mister al apelor

Lacul Bisericii este denumirea oficială, dar unii localnici îi spun şi Lacul Miresei, datorită unei legende persistente în zonă. Este situat în apropiere de Biserica Sfinţii Voievozi – Câmpina, Bd. Carol I, nr. 88, cu Hramul Sf. Arh. Mihail şi Gavril – construită în jurul anului 1827. În această biserică s-a cununat poetul George Coşbuc în 1895 cu Elena Sfetea.

De lac se leagă o serie de legende, dar şi unele fenomene pe care le considerăm misterioase.

Lacul Bisericii (Miresei) - lupă după planşa DTM L-35-100-C-b

Lacul Bisericii (Miresei) – lupă după planşa DTM L-35-100-C-b

Una dintre ele spune că o mănăstire (sau biserică) s-a scufundat în adâncul apelor din cauza păcatelor călugărilor (în alte variante, enoriaşilor). Dorind să le pedepsească păcatele, Dumnezeu a adus asupra lor o mare vijelie şi potop. În acele momente de groază, când şi-a văzut moartea cu ochii, preotul ce slujea în lăcaş ar fi înalţat un blestem care a dăinuit peste secole: „Aşa cum murim noi, aşa să moară şi alţii, tineri şi nevinovaţi”1.

Dacă unele detalii, precum „S-a prăbuşit, se zice, pe când era slujbă şi lume multă înăuntru”2 – amănunt prezent în multe alte legende de acest tip – creează o notă de autenticitate, altele, de tipul „pe la anul 1200”, „mănăstire de călugări”3 par a nu face parte din fondul legendei, fiind adăugiri ulterioare. Menţiunea „acum sute de ani”4 pare mai aproape de formularea specifică legendelor. Nu este clar dacă denumirea de „Lacul bisericii” vine de la această legendă sau de la apropierea de Biserica Sfinţii Voievozi. Nu este clară nici vechimea denumirii.

„O altă legendă spune că o fată forţată de părinţi să se mărite cu un bărbat bogat, deşi iubea un alt flăcău, s-a aruncat în apă chiar în ziua nunţii. Dimineaţa, oamenii au zărit voalul alb plutind, iar de atunci locul este blestemat, cerând în fiecare an suflet de om tânăr, în special de bărbat, cum povestesc sătenii”5. Unii localnici susțin că, în nopțile cu lună plină, apare mireasa plutind pe lac6 – referire probabilă la o apariţie spectrală recurentă. Denumirea populară de Lacul Miresei vine în mod clar de la această legendă, deşi nicăieri nu este amintită perioada istorică în care s-ar fi petrecut tragicul eveniment.

Observăm că elementul comun al ambelor legende este un vechi blestem, care-i face pe tineri victime ale apelor, ca un tribut adus lacului. Articolul din Ziarul citează localnici, care furnizează amănunte extrem de curioase: „Cei care-şi găsesc sfârşitul aici se aruncă în adâncuri fără nici o frică, fără nici un motiv. Parcă le ia Dumnezeu minţile”, „Lacul parcă îi ademeneşte, iar apoi îi trage la fund” şi „am observat că, de fiecare dată înainte de a se întâmpla o tragedie, apele lacului se învolburează, bulbucesc, se agită, vuiesc prelung şi urlă a moarte. E un sunet ciudat, pe care nu-l auzi dacă nu eşti atent”.

Este ciudat cât de asemănătoare sunt aceste declaraţii cu fondul legendelor legate de alte ape, în special râuri, care-şi cer periodic jertfa. În astfel de legende, multe cu o vechime documentată, victima jertfei nu se împotriveşte, ba din contră, pare atrasă întru’ moarte de ceva miraculos, irezistibil, care-o face să ignore cu desăvârşire primejdia şi astfel să se ducă la o moarte sigură. Din această perspectivă, ideea sinuciderilor, prezentă în titlul din Ziarul, dar reluată şi în alte surse, nu poate decât să mire.

Acelaşi scenariu, povestit de localnici se reia şi în Jurnalul Naţional: „Şi, trece ce trece, şi deodată se aude un vuiet dinspre lac. Un hăuit, aşa se aude. Şi atunci e clar: lacul cere suflet de om. […] Bărbatul ales se duce direct în lac şi se aruncă, deşi până atunci nu avusese gânduri de sinucidere. […] O ia pe cărăruie în jos şi se duce în apă, de parcă se duce la întâlnirea cu o femeie. Nu se poate împotrivi. Nici vecinii care văd asta nu-l pot opri pe sinucigaş”7.

Lacul Bisercii (Miresei) - lupă după Ortofoto 2010 ANCPI

Lacul Bisercii (Miresei) – lupă după Ortofoto 2010 ANCPI

Localnicii tind să exagereze adâncimea lacului. Dacă cei mai temperaţi avansează o adâncime de 4 metri, „alţii ar putea jura că apa are până la 70-80 de metri”8. 70-80 metri ni se pare o exagerare grosolană; în orice caz, o scanare cu un sonar ar putea tranşa rapid situaţia.

De asemenea, există o controversă locală dacă în apele lacului se vede, câteodată, turla bisericii scufundate. Petrica Poenaru, un localnic citat de Cancan ar fi văzut-o: „Când cerul e senin şi apa se limpezeşte poţi vedea vârful turlei bisericii blestemate de Dumnezeu. Eu am văzut-o, da’ eram copil. Trebuie să ai sufletul curat ca s-o vezi”9. Alt localnic, Ştefan Cârţu, afirmă lucruri similare: „Iar dacă e senin cerul și apa limpede se vede vârful turlei bisericii scufundate. În tinereţe m-am băgat la fund împreună cu mai mulţi băieți şi am căutat-o. La început n-am găsit-o. Ne-a cuprins o stare ciudată, o oboseală, de credeam că adormim în apă. Atunci am zărit în adânc o cruce. Au fost martori, prieteni de-ai mei”10. Alţii, citaţi în contra-partidă, neagă cu vehementă ideea turlei, ba chiar şi a oricăror vestigii pe fundul lacului.

Dincolo de legende, anual, lacul generează victime, majoritatea bărbaţi. Unele surse, afirmă că ar fi vorba exclusiv de bărbaţi, ceea ce este foarte probabil o exagerare. Din ceea ce-am putut documenta, nu este clar raportul dintre victime ale accidentelor, sinucideri, „chemări ale apei”.

În cadrul articolului din Jurnalul Naţional mai există o intercalare în text, care se vrea a fi un fel de confirmare a legendei. Este citat parohul Bisericii Sfinţii Voievozi: „Nu era o biserica, era o mănăstire de călugari. Se poate să fi fost şi de maici, dar mai sigur de călugari. S-a scufundat de mult, pe la 1200. Am văzut într-o carte veche acest înscris, ca şi felul în care arăta mănăstirea”11. Ni se va permite să nu-l credem pe cuvânt.

Nu cunoaştem dacă Poliţia Câmpina cercetează încrucişat aceste cazuri aparte, încercând să stabilească corelaţii semnificative între cazuri aparent separate.

Unii localnici susţin că misterul lacului este doar un artificiu publicitar, pentru a atrage turişti în Câmpina. Turişti interesaţi probabil de un circuit macabru, sau poate doar sinucigaşi în căutarea unui loc inedit de prestare. Ştefan Cârţu, câmpineanul citat mai sus, lansează subliminal chiar ideea unui spa cu nămol: „Cu mâl din lacul ăsta se ungea tataia la picioare, avea niște răni căpătate în război și îl dureau mereu. Cum punea comprese cu nămol se liniștea bătrânul”12.

Note: 1, 4. Miruna Macavei – Lacul Sinucigaşilor, în Ziarul, 25.07.2005, pg. 4; 2, 7, 11. Nina Marcu – Apa care cere suflete, în Jurnalul Naţional, 11.03.2005; 3, 5, 8. Cristian Dogaru, Dana Mihai – Poveştile lacurilor blestemate, în Adevărul.ro, 2.06.2010; 6, 10, 12. Dana Fodor Mateescu – Lacul miresei din Câmpina atrage sinucigașii și pescarii amatori, în Puterea, 15.12.2010; 9. Răzvan Mateescu – Lacul în care se îneacă doar bărbaţii, în Cancan, 12.10.2007.