Guruşi. Închipuiţi. ImpostoriLoch Ness Christian Spurling (1933)

Loch Ness este un lac scoțian în care se zice că-și face veacul (la propriu și la figurat) un monstru acvatic, poreclit Nessie. Concret, pe monstrul acesta acvatic, Nessie, nu l-a văzut nimeni niciodată la față. Dar asta nu-l împiedică să producă tone de cash din turismul de nișă.

Nessie Christian Spurling (1933)(click pe fotografie pentru a o vedea la rezoluție maximă)

Prima descriere, mai mult anecdotică decât faptică, datează din sec. VI d.Hr. (Sf. Columba). Nici măcar nu este sigur că ea a generat legenda; mult mai probabil a fost adusă în discuție ulterior (în sec. XX), în sprijinul unei mitologii urbane care era în chinurile facerii.

Povestea a apărut în presa anilor ’30 și de atunci s-a tot extins. A fost periodic ranforsată de observații fals-pozitive ale unor martori oculari, în parte surprinse chiar fotografic. Nu au lipsit nici fabricațiile, unele cu o viață surprinzător de lungă.

Deși unii cercetători neagă legătura dintre monstru și deschiderea/modernizarea căilor de comunicație adiacente lacului, este neîndoielnic că afluxul de persoane a contribuit la popularizarea legendei. Iar accesul facil a adus turiști veniți să-l surprindă pe Nessie. Și turiștii au adus bani.

Deși nu se poate nega existența unor persoane care au încercat să studieze obiectiv problema, subiectul se reduce la un carusel în care presa alimentează periodic publicul doritor de senzațional, o parte din cititori alimentează financiar turismul local, iar persoane interesate creează ”ipostaze cu Nessie” destinate presei, pentru a se relua ciclul.

Acesta este scenariul unui turism de nișă, multiplicat cu mai puțin succes în sute și mii de zone ale globului.

***

Însă adevăratul mister de la Loch Ness este altul și el ține de psihologia socială: ce-i determină pe oameni să meargă acolo?

Este vorba de un lac cu o suprafață, adâncime și volum mare (56 km2; 226.96 m; 7.5 km3). Șansele de a surprinde ”monstrul” sunt minime, comparabile cu jocul la loterie (în eventualitatea improbabilă că ar exista ceva de surprins). Ce-i drept, pentru a avea o șansă de câștig, trebuie să completezi măcar biletul.

Tindem însă să credităm o altă explicație: valorizarea personală prin contiguitatea cu sursa legendară. Desigur, este vorba doar de o intuiție. Însă direcția asta ar trebui aprofundată deoarece deschide căi noi de explicare a unor comportamente umane, aparent de neînțeles. O să mai facem referire la acest aspect în viitorul apropiat.