Guruşi. Închipuiţi. ImpostoriNicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu a imaginat Casa Poporului ca o acropolă, un sanctuar motivat de frica dictatorului de cutremure, de bomba atomică și în final, chiar de propriul popor. Rațiunea inițială a fost frica, conștientizată sau nu ca atare. Însă, cumva, pe parcurs ea s-a sublimat în grandomanie.

Casa Poporului

Istoric, românii au dezvoltat o arhitectură care stă sub semnul nesiguranței și al perpetuului provizorat. În observațiile sale, Teohari Antonescu coboară această stare de fapt până în preistorie:

”Acéstă temere de a locui în vale, departe de vîrfurile inaccesibile de munți,  este un indiciŭ important pentru cunóscerea exactă a spirituluĭ populaţiunilor prei­storice din Gorj şi pentru viaţa frămîntată și nesigură a locuitorilor, carî nu îndrăsniaŭ să se deslipéscă de gâtlejurile munţilor și să se cobóre la vale”1.

Teamă s-a atenuat în timp, lăsând locul unei mentalități a parvenitului. Fără nici o preocupare pentru estetic sau funcțional, regula de aur și aproape singura regulă este ca noua clădire să fie puțin mai mare ca cea a vecinului. Făloșenia deșartă este cuvântul-cheie.

Unde vrem să ajungem? Sunt mulți care consideră Casa Poporului o megalomanie hâdă, o monstruozitate nespecifică arhitecturii autohtone. Și au dreptate. Însă această construcție urmează milimetric nesfârșita pendulare populară între complexul de inferioritate și cel de superioritate; că acceptăm sau nu, că ne place sau nu asta.

Prezentul românilor, și ne referim aici la o perioadă care cuprinde trecutul apropiat și viitorul previzibil, nu este deloc roz. Din contră, unii presimt beznele care încep să dea târcoale. Și atunci se apelează la iluzii paleative, invocând nu o stare de normalitate, ci de supranormalitate, de excepționalism.

Excepționalismul paraistoric leagă dacomania cu mesianismul.

Am fost civilizația-rădăcină a lumii. De la noi a plecat totul: viață, limbă, scriere. Am fost cei mai cei și chiar mai mult decât atât.

Și tot noi vom da ”ora exactă” a spiritualității lumii, din România care va fi Noul Canaan și București – Noul Ierusalim.

Deloc întâmplător, aceste goange pe care le auzim din ce în ce mai des, răsunau și în ultimul deceniu al regimului Ceaușescu, într-o epoca maximelor privațiuni de tot felul.

Situația ar trebui să ne pună pe gânduri, …

(va urma)

Raportul D-lui profesor universitar Teohari Antonescu, privitor la cercetarea locuinţelor preistorice din judeţul Gorj, publicat în Buletinul Oficial al Ministerului Instrucțiunii Publice şi al Cultelor (1897). Transcrierea integrală o găsiți aici: http://terramirabilis.ro/2018/09/08/fantome-megalitice-gorj-la-inceput-fost-raportul/