România enigmatică şi insolităContur palmar (Fundu Peșterii, Bozioru)

În anul 1996, arh. Silvia Păun (†) publica la Ed. Tehnică o carte album în ediție bilingvă, ”Identități europene inedite Italia-România”. Din păcate, tirajul redus și costul în sine (explicabil prin calitatea hârtiei și tiparului), au făcut ca acest volum să fie puțin accesibil publicului larg.

Silvia Păun - Identități europene inedite. Italia-România (coperta)

Referindu-se la forma palmară, arhetipală, autoarea prezintă o scurtă notă cronologică, din care redăm un fragment:

”MÂNA. reprodusă In mărime naturală, copie directă a naturii, apare cu consecvenţă în toate epocile şi în diverse zone ale terei (sic!). […] Ca ornament popular străvechi, figurarea mâinii e considerată de Academicianul Romulus Vulcănescu drept semn al muncii legate de relaţiile sociale proprii, dar şi ca semn ai tehnicii sau al medicinei magice”1.

Mult mai interesante sunt însă ilustrațiile, și printre ele vom găsi una cu valoare de document: fotografia nr. 236, cu legenda «Incizie rupestră, de pe peretele Nord-Est al grotei ”Fundu Peşterii” (de peste 700 de ani), din satul Nucu, jud , Muntenia – ROMÂNIA, după V Boroneanţ, 1988, pag 56, fig. 16, Bucureşti»2.

Contur palmar (Fundu Peșterii, Bozioru)

(click pe imagini pentru a o vizualiza la tezoluție maximă)

Recunoaștem că nu știm pe ce criterii operează Arh. Păun datările. Într-un loc afirmă că ar data din ”epoca bizantină”3 (adică un interval de un mileniu și un pic!), pentru ca după numai două pagini să rafineze la o vechime ”de peste 700 de ani” (care poate însemna orice). Cert este că ilustrația provine de la arheologul V. Boroneanț (†), care a folosit-o în studiul său ”Peştera de la Nucu Bozioru (Judeţul Buzău), Monument al artei preistorice”4.

Vasile Boroneanț - facsimil din articolul citat

Ce spune Boroneanț despre incizia în cauză?

”Spre mijlocul peretelui de nord este incizată mâna dreaptă a unui personaj, probabil mascu­lin (fig. 16); posibil, cel care a realizat figura. Pare să fi fost un stângaci care şi-a aşezat dreapta pe perete iar cu stânga i-a incizat conturul. Conturul este trasat nesigur, stingherit cu siguranţă şi de poziţia incomodă a realizatorului şi a locu­lui în care a găsit un spaţiu mai gol. Sub el se află scris, în caractere greceşti, şi un nume, nedescifrabil, poate al celui ce a ţinut să-şi lase mesajul, posterităţii”.

Însă altceva este important:

Conturul palmar menționat este în prezent de negăsit la Fundu Peșterii/sat Nucu,  com. Bozioru, județul Buzău. Deoarece a fost ”extras” de braconierii arheologici și cel mai probabil a ajuns într-o colecție privată din afara țării, cu șanse infime de  mai fi vreodată recuperat.

În timp ce fel de fel de personaje ”îndrăgite de public” (sintagmă consacrată într-o epocă de tristă amintire!) vorbeau bezmetic despre imaginara Țară a Luanei și fel de fel de gărgăuni similari, noi atrăgeam atenția asupra maratonului de distrugeri, vandalizări și furăciuni din zonă. Adevărul e că preferăm să nu ne îndrăgească nimeni, dar să contribuim la salvarea a ceea ce mai poate fi salvat!

Note: 1-3. Silvia Păun – Identități europene inedite Italia-România, Ed. Tehnică, București, 1996, pg. 116; 118; 116; 4. Vasile Boroneanț – Peştera de la Nucu Bozioru (Judeţul Buzău), Monument al artei preistorice, în Revista muzeelor şi monumentelor, Monumente istorice şi de artă, nr. 1/1988, pag. 46-60; 5. Op. cit, pg. 55.