Guruşi. Închipuiţi. ImpostoriTurnul Eiffel

De ceva timp, în mass-media românească a prins rădăcini o goangă: contribuția românească la proiectarea și realizarea Turnului Eiffel. Resortul psihologic care stă în spatele acestei absurdități se numește complex de inferioritate, și este dublat de ceea ce noi numim parazitarea proximității: te ”lipești” fraudulos de ceva sau cineva, ca să poți dezvolta iluzia propriei importanțe.

(click pe imagini pentru a le vizualiza la rezoluție maximă)

Turnul Eiffel. Etape ale construcției

Dacă afirmațiile tabloide nu se bazează pe nimic concret, în schimb demantelarea lor a fost meticulos realizată și solid documentată de prof. Ion Bocioacă din Vălenii de Munte, în admirabila lucrare ”Inginer Gheorghe Pănculescu. Legendă și adevăr”1. Recomandăm spre lectură, adăugând că ing. Pănculescu a fost o personalitate cu adevărat remarcabilă și fără fantasmagoricul aport la realizarea turnului de oțel din Paris.

Ion Bocioacă - Inginer Gheorghe Pănculescu (coperta)

Oferim în facsimil și transcriere articolul de la care a plecat totul. O colecție de afirmații hazardate, mustind de patriotardism2:

Turnul Eiffel ... (Flamura Prahovei, 1971)

Turnul Eiffel şi… linia ferată Ploiești – Predeal

Horia Dobran

La prima vedere, titlul de mai sus ar părea fără sens. Ce poate fi comun între turnul de 300 m din capitala Franţei şi linia ferată respectivă?

În studiul ”Communication sur les travaux de la tour de 300 m” publicat la Paris în anul 1887, celebrul inginer francez Alexandre Gus­tave Eiffel destăinuia un lucru aproape de necrezut: turnul de fier de 9.000.000 kg. nu ar fi putut fi înălţat în timpul record de 2 ani, 4 luni şi 9 zile, dacă cu 10 ani în urmă nu s-ar fi con­struit calea ferată Ploieşti-Predeal. Linia de fier din România a constituit – pu­tem spune – fundamentul tehnic al măreţei construc­ţii de fier din capitala Franței.

Cele două grandioase lu­crări au văzut ”lumina zi­lei” datorită aplicării în construcţiile metalice a unei noi tehnici de lucru create de un român: ingi­nerul Gheorghe Pănculescu din Vălenii de Munte.

Pentru a cunoaşte de ce un inginer de talie mon­dială, cum a fost Gustave Eiffel, a găsit cu cale să se deplaseze în România, la Ploieşti, spre a vedea cu ochii săi cum a reali­zat Gheorghe Pănculescu o linie ferată rapid, ieftin şi cu oameni puţini, este ne­cesar să povestim câte ce­va din biografiile celor doi mari ingineri.

Gustave Eiffel era de aproape 4 ani conducătorul firmei ”Compagnie des etablisements Eiffel” din loca­litatea franceză Levallois- Perret când, în 1869, îi angajează pe inginerul Gheorghe Pănculescu, absolvent de frunte al politeh­nicii din Zurich. A fost re­comandat de Vasile Alecsandri cu prilejul vizitelor sale diplomatice la Paris.

”Monsieur Panculesco” s-a dovedit a fi în scurt timp cel mai bun specialist al lui Eiffel în probleme privind rezistenţa materialelor, calculele statice şi dimen­sionările. Conducea acest sector cheie al firmei, ca­re a devenit vestită în lu­mea întreagă prin folosirea masivă a fierului în construcţiile de interes pu­blic. Gustave Eiffel reuşise să realizeze din fier con­strucţii cu deschideri mari, cu nesfârşite spaţii acoperi­te şi cu efecte arhitecturale deosebite.

În anul 1878, un asociat al firmei, Gouilloux, deveni constructor de căi ferate. Gouilloux a reuşit să ob­ţină o importantă concesiu­ne: construirea liniei fera­te Ploieşti – Predeal, determinînd guvernul român să respingă oferta englezu­lui Crawley. S-a angajat să construiască acest drum de fier la un preţ redus şi într-un timp foarte scurt. Gouilloux a obţinut un ma­re succes tehnic şi financi­ar folosind la construcţia căii ferate sistemul de lucru proiectat de ing. Gheor­ghe Pănculescu, detaşat în România de compania Eif­fel, care livra podurile ne­cesare traseului.

Ing. Gheorghe Pănculescu a folosit printre primii me­toda de montare în afara căii a şinelor pe traverse cu buloane şi trifoane (în panouri) după care le ”ripa” pe cale. În felul acesta lucrările care au înce­put la 1 iulie 1878 au fost terminate la 10 iunie 1879, aproape în 11 luni.

Celor de la Paris nu le venea să creadă. În mai 1879, ing. Eiffel a sosit la Ploieşti şi a vizitat o ma­re parte a şantierului în ciuda vremii nespus de as­pre (lapoviţă şi frig). Îmbolnăvindu-se de gripă, Gustave Eiffel a locuit 10 zile la Vălenii de Munte în casa lui Gheorghe Păn­culescu (actualul muzeu Nicolae Iorga). Acolo, Eiffel i-a făcut cunoscut lui Păn­culescu proiectul său de a construi la Paris pentru Expoziţia Universală din 1889 faimosul turn care avea să domine întreg Pari­sul. Şi pentru a înălţa acest colos s-a gândit să adopte tehnica folosită de Păncu­lescu folosind subansamble metalice confecţionate la sol şi puse în operă prin ansamblare.

Peste 10 ani, inginerul Gustave Eiffel a construit turnul ce-i poartă numele, uimind pe tehnicienii epo­cii: construcţia a fost rea­lizată cu numai 300 de lu­crători, care au montat cir­ca 12.000 de subansamble.

Inginerul Gheorghe Păn­culescu a rămas în ţară, fiind numit inspector gene­ral al Căilor Ferate Ro­mâne. A mai construit li­nia ferată Ploieşti – Slănic şi a contribuit substanţial la modernizarea a 14 trasee feroviare.

După cum ne-a relatat tov. Alexandru Pănculescu din Ploieşti, nepotul ilus­trului inginer, bunicul său a adus o mare contribuţie la construirea de către Anghel Saligni a podului de la Cernavodă (a făcut ma­joritatea calculelor tehnice), a construit podul de la Mirceşti, a proiectat mo­dernizarea portului Tulcea şi lucrările de îndiguire de la Sulina.

Acest inginer român de mare valoare şi de o mo­destie uneori exagerată s-a stins din viaţă în 1922. În acelaşi an a murit şi ing. Alexandre Gustave Eiffel”.

Note: 1. Ion Bocioacă – Inginer Gheorghe Pănculescu. Legendă și adevăr, Ed. Verus, București, 2010; 2. Patriotardism = formă viciată a patriotismului autentic, asimilată unui patriotism eșuat, de paradă, retoric și cel mai adesea gol de conținut.