România enigmatică şi insolităDaniel Ruzo în conferință

Chimistul Nikolai Feodosievic (1903-1970), prezentat adesea sub titulatura gratuită de ”om de știință” sau ”savant”, poate fi considerat, pe drept cuvânt, întemeietorul atlantoloigiei sovietice ca știință. Sau ca ”știință”, dacă ne este permis. Cu o bogată publicistică de sinteză, numele său apare atât în periodicele din U.R.S.S., cât – fapt curios – și în cele occidentale1, unde publică în reviste de profil (de ex. în ”Atlantis”, Londra). Jirov a întreținut o bogată corespondență cu omologii săi din lagărul capitalist, fiind la curent cu cele mai noi informații din sfera sa de interes.

Lucrarea de mare anvergură, ””, a apărut inițial în limba rusă, la Moscova, în 1964. În România a văzut lumina tiparului trei ani mai târziu, la Editura Științifică. Cum era de așteptat, apare și numele lui (să ne amintim de A. Lecca2, sincronizat la surse provenite din fermentul sovietic de la începutul anilor ’60):

N.F. Jirov - Atlantida (coperta cărții)”Foarte interesantă este cultura megalitică originală descoperită în 1952 de către doctorul Daniel Rousseau (171-173) pe Platoul Marcahuazi, situat la 50 de mile de Lima (Peru). Pe acest platou mic, Rousseau a descoperit o serie de sculpturi de dimensiuni uriaşe, pentru care sculptorii unui popor necunoscut au folosit stânci naturale, prelucrându-le în mod corespunzător. Unele sculpturi reprezintă animale, care fie că au dispărut de mult din America (cămila, gliptodontul), fie că n-au trăit niciodată acolo (leul, vaca). Altele amintesc de zeii din Egiptul antic care, după cum se ştie, erau înfăţişaţi cu capete de animale sau de păsări. În afară de sculpturi, pe platou au fost descoperite diverse construcţii ciclopice. Pe cât se pare, acest platou a fost cândva un loc sfânt, unde se aduceau jertfe.

Nu există nici un fel de date, deocamdată, cu privire la timpul când a apărut această cultură care a primit denumirea de cultura Mazma (după numele unui sat aflat în apropierea platoului). În orice caz, imaginile animalelor care au dispărut de mult în America de Sud pledează în favoarea marii vechimi a culturii Mazma. Această cultură era, probabil larg răspândită în toată America, deoarece construcţii similare încep să fie cunoscute acum în Mexic, Brazilia și în alte țări”3.

”Sculpturile” lui Ruzo sunt plasate din nou în contextul susținerii existenței Atlantidei (formațiuni litice semănând cu faună dispărută sau nespecifică continentului sud-american, similititudini cu civilizația egipteană). Jirov era vag la curent cu afirmațiile peruanului de vreme ce crede că Masma se trage de la ”numele unui sat aflat în apropierea platoului”. Dar nici nu trebuia să știe prea multe; știa doar cât era necesar pentru a-și susșine tezele atlante.

Demn de menționat, Rousseau, Mazma și Marcahuazi sunt transliterări greșite, aflate în sarcina traducătoarei în limba română, Irina Andreescu. Sunt exemple de fușăreală, deoarece numele Ruzo apare redat corect atât în tabelul cronologic (pg. 461), cât și la bibliografie (pg. 495). Însă aceaste erori indică și altceva: la acea vreme, Ruzo era un ilustru necunoscut în România. Însă lucrurile aveau să se schimbe curând…

Note: 1În literatura universală, autorul apare cu numele N.F. Zhirov; 2Aurel Lecca – Lumi dispărute, Ed. Tineretului, București, 1963; 3N.F. Jirov – Atlantida, Ed. Științifică, București, 1967, pg. 75-76.

(va urma)