Guruşi. Închipuiţi. ImpostoriSearchlight

Acum câteva zile, am auzit povestite, fără preparație, câteva întâmplări cu iz supranatural. Reflectând asupra lor, am tras câteva concluzii și am extins sfera lor de aplicabilitate la ufologie în general.

Pentru început, câteva cuvinte despre ”sursă”. Este o femeie pe la 50-60 de ani, așezată (cu familie, profesie, …), respectabilă, sănătoasă fizic și mental. Nu am identificat strategii deceptive (care nici nu și-ar fi avut rostul!), iar doamna părea că participă emoțional la ceea ce relata. Așadar, un martor indirect, credibil.

Prima ipostază se referă la o un episod cu zgomote intense (ca de ciocan lovit de zid), survenite în casa unei văduve după decesul soțului. Deoarece a fost unic, nu se poate determina o relație cauzală între încetarea manifestării și slujba făcută la fața locului de parohul satului.

A doua, o tânără care ia în brațe o pisică găsită pe stradă și începe să o mângâie. Surprinsă de un zgomot asemănător unui tropăit, tânăra întoarce capul, pentru a constata elongația bruscă și anormală a picioarelor posterioare ale animalului, care loveau solul cu două copite. Persoana aruncă aparenta ”pisică” și fuge îngrozită.

Bonnard Pierre - Faun or The Rape of the Nymph (1907)

A treia implică un bărbat care se intersectează în miezul nopții cu o creatură hibridă, o capră cu cap de om, care-i adresează câteva cuvinte.

Desigur, noi am rezumat la maxim, eliminând detaliile de prisos și insistând pe intriga faptelor.

Cele trei relatări sunt narațiuni care circulă în familia extinsă a celei care ni le-a relatat. Fără excepție, sunt întâmplări personale (implică un singur actor/martor), prezentate ca reale și ”trăite”. Pot fi crezute sau nu, dar de verificat, nu pot fi verificate. Cel mult se poate încerca o abordare pe trei paliere și vom vedea imediat de ce eșecul ar fi garantat:

1. Identificarea martorilor direcți și chestionarea lor (tehnica interviului). Întâmplările sunt vechi (s-au scurs zeci de ani de la petrecerea lor). În mod cert, au fost povestite și răs-povestite în cadrul familiei; de aceea falsa memorie, consolidarea ei succesivă și criptomnezia pot fi aduse în discuție. Sunt cunoscute cazuri de persoane clinic sănătoase care au trecut testul poligraf cu afirmații total lipsite de o bază reală; pur și simplu erau atât de convinse de adevărul spuselor lor încât nu aveau reacții specifice unor simulanți.

2. Regresia hipnotică sau retrăirea dirijată, aevea, a evenimentelor, în stare de transă hipnotică. Este o tehnică foarte dragă ufologilor, mai ales a celor care se ocupă cu ”răpiri”. Ceea ce uită invariabil distinșii ufologi să amintească sunt consecințele dezastruoase ale hipnozei regresive, folosită ca mijloc de probă în timpul ”psihozei satanice” din Statele Unite ale Americii. Sute de familii destrămate și zeci de persoane nevinovate ajunse în spatele gratiilor, însumând condamnări de mii de ani.

Folosind hipnoza regresivă, am afla detalii surprinzătoare. Că o văduvă a auzit niște bătăi în perete e banal. De ce n-ar fi primit ea, codat, prin acele zgomote, o revelație apocaliptică 2.0? Sau cel cu capra-om. S-a întâlnit noaptea cu arătarea. Plictisitor. A fost sodomizat brutal, și a rămas însărcinat. Hopa! Nu era bărbat totuși? Ba da, dar capra-om l-a însărcinat să-i aducă a doua zi două sticle de lapte dulce de la Alimentara.

 Credem că este suficient de explicit nivelul de gogomănie la care duce această abordare neconformă.

3. Analiza încrucișată, pe bază de confirmări reciproce, apelându-se la cazuistică și imaginarul popular. Metoda, aparent legitimă, este promovată în România de Dan D. Farcaș.

În primul caz, zgomotele au vaste paralele în literatura spiritistă, începând cu surorile Fox. Desigur, ele și-au recunoscut ulterior înșelătoria, dar mișcarea Spiritistă a continuat bine merci.

Creaturi copitate, care-și ascund/camuflează acest atribut, sunt des menționate în legendele și snoavele populare românești, dar și în viețile sfinților părinți ai Bisericii. De obicei sunt relaționate cu o prezență nefamiliară, dar ispititoare și au un evident rol preventiv/moralizator.

Cât despre creaturi hibride om-animal, ele sunt întâlnite masiv în mitologiile diverselor culturi. A ne referi la Pan, ar fi doar o simplificare grosolană.

Operând astfel, pare că avem trei confirmări din trei. Fals! Nu poți confirma ceva, relaționându-l cu un altceva neconfirmat, după cum nu poți etalona ceva raportându-te la un eșantion ale cărui proprietăți nu le cunoști.  E metrologie simplă aici.

Se face mare caz de bogata cazuistică ufologică, uitându-se prea des că în fapt este doar o colecție extinsă de relatări puțin sau deloc verificate. Chiar și a le numi ”anecdote” e cam mult. Ce-ar însemna dacă bazându-ne pe studiile folclorice am ajunge la concluzia că în spațiul rural românesc există o nouă specie umană, ”încălțată” cu copite. Pentru că, insistăm, relatările de acest fel abundă. Cam așa și cu ozeneurile.

Una peste alta, revenim de unde am plecat. Cele de mai sus pot fi crezute sau nu, dar de verificat, nu pot fi verificate. Este o abordare cinstită și corectă. Necinstiți sunt cei care fac paradă de defectuoasa ”metodologie ufologică”, nimic mai mult decât o adunătură barocă de nonsensuri.