Explorări în enigmaticAbația Cârța

Deși a fost cel mai vizibil ufolog român, nu s-ar putea spune că (1931-2011) a fost prea iubit în lumea ozeniștilor români1. Apropierea de structurile puterii comuniste era prea evidentă pentru a putea fi măcar negată. Însă mai deranjantă pare să fi fost o anume prudență în afirmații (de bun-simț de altfel!), percepută ca o poziție moale, alunecoasă, neimplicată.

Dacă ar fi să reținem o critică justificată, am menționa felul în care Ion Hobana a ”investigat” fenomenul autohton; a reușit contra-performanța dubioasă de a nu avea la activ nici măcar o singură anchetă de teren. L-am putea compara cu un criminalist care nu a văzut în viața lui un cadavru.

În schimb, a excelat într-o la fel de dubioasă tehnică a cercetării prin corespondență, prioritizând cantitatea în detrimentul unei calități devenită imposibil de cuantificat. După câte știm în momentul de față, primirea de rapoarte prin poștă era urmată de… publicarea lor, nu de chestionarea informației cuprinse în ele. Că or fi fost una, trei, zece excepții din sute și mii de depeșe, prea puțin contează. Procentul lor este egal cu epsilon, cantitatea neglijabilă.

Introducerea de mai sus este utilă pentru a aprecia la adevărata valoare mărturia OZN indirectă de mai jos. Localizată în imediata apropiere a comunei (jud. Sibiu), a fost publicată în volum în anul 1993:

(click pe imagine pentru a o vizualiza la rezoluție maximă)

Zona aproximativă a observației OZN

”În februarie 1968, redacţia revistei «Magazin», în care începusem să public un serial consacrat O.Z.N.-urilor, a primit o scrisoare de la Anghel Dionisie din satul Colun, judeţul Sibiu. Citez partea interesantă pentru noi:

«Ce vreau să vă spun, la noi în Colun este un om de 80 de ani, pare în toate facultăţile mintale în momentul de faţă, se numeşte Ioan Bunescu.

El în anul 1926 se ducea cu caii noaptea pe hotar şi a spus la mai mulţi oameni ce a văzut, era un om fără frică, dar obsedat ca cei bătrîni de idei că ar fi zmei sau strigoi.

Azi fiind chemat la mine acasă am cerut ca să-mi povestească din nou ceea ce a văzut el în noaptea aceea.

El a spus aşa (poate nu reţin chiar tot ce a spus) dar la fel a spus ca şi în 1926.

”Eram cu caii lăsaţi să păşuneze de cătră Cârţa, era trifoiu frumos şi caii păştea (de unde era el era până în comuna Cârţa circa 4 km. în linie dreaptă).

Pe la 1 noaptea cred că era, am văzut un foc sau ceva ca o lună plină în capu Cârții, foc ce a stat pe loc ca vreo 5-10 minute şi a pornit în direcţia unde eram eu cu caii şi producea o lumină de vedeam Oltu şi râurile Cârții cînd a fost peste ele – şi a venit până în apropiere de mine, sunet ca de avion nu se auzea ci ca un vânt ce bate făcea zgomot.

Când a fost deasupra mea, eu m-am ascuns în nişte iarbă mai înaltă şi priveam la această demonstraţie, era ceva ca o luntre de circa 3 m. lată de 1-2 m., la mijloc întunecoasă şi la capete luminoasă ca o lună plină.

După ce a stat deasupra mea circa 2-3 minute, a plecat cătră comuna Arpaşul de jos şi după o mică pauză, s-a întors înapoi pe drumul naţional şi a luat-o peste o pădurice de arini şi s-a stins, nu am mai văzut ce s-a făcut“.

Arpaşul de jos e la o distanţă de circa 8 km. şi pădurea de arini de la Cârţa unde s-a întors e cam la 3 km de Arpaşul de jos.

Locul unde era Ioan Bunescu cu caii e la o înălţime de se vede ziua foarte departe, aproape până la 60 km»“2

Note: 1Ne bazăm afirmația pe multiple mărturii olografe, aflate în posesia noastră. Când ne referim la ”ozeniști români” avem în vedere o serie de cercetători amatori, nu publicul care nu știe niciodată nimic din spatele scenei; 2Ion Hobana –  pe cerul istoriei, Ed. Abeona – C.E.I.T., Bucureștsi, 1993, pg. 152-153.

 Episoade anterioare ale serialului

https://terramirabilis.ro/2019/04/27/scheletele-de-uriasi-de-la-carta/