România enigmatică şi insolităMănăstirea Sinaia

Orice lucru sau eveniment important se bazează pe un mit fondator, care-l legitimează, îl consolidează și-i determină traiectoria ulterioară. Ctitorită în anul 1695 de Spătarul Mihai Cantacuzino, Mănăstirea Sinaia are la rându-i un mit fondator; un eveniment miraculos aflat la granița dintre legendă și anecdotă:

”Călugăriĭ de la monăstirea Sinaia sciŭ istorisi următόrele cu privire la fondarea monăstireĭ acestea: Ingrijitorul bisericeĭ Sf. Nicolae după Molomoţ, avea obiceiul în privigherile sale de mezul nopţeĭ, d’a eşi pe culmea dealuluĭ, unde se află astăḑĭ monăstirea Sinaia. In nόptea de «Sf. Măria-Mare» acest călugăr, după sĕvêrşirea rugăciunelor, fiind obosit, a adormit. Deşteptându-se la auḑul unor cântărĭ armoniόse, vede în josul dealuluĭ, pe o poeniţă, lumină mare, ca ḑiua, şi douĕ cete de tinerĭ îmbrăcaţĭ în alb cu lumînări aprinse, ce străluceaŭ ca razele sόreluĭ şi-ĭ aude cântând troparul adormireĭ; ér după terminarea cântărilor s’a pus érăşĭ întunericul nopţeĭ.

Despre cele vĕḑute, îngrijitorul bisericeĭ Molomăţuluĭ dădu scire la Mitropolie.

Spătarul Michaiŭ Cantacuzino, auḑind şi el de acéstă vedenie, şi dorind a-şĭ împlini făgăduiala dată, pe când persecutat de Turcĭ, se afla în muntele Sinaieĭ celeĭ marĭ, a început clădirea monăstireĭ, înzestrându-o cu multe moşiĭ şi bunurĭ”1.

Monastirea Sinaia - Vedere spre Valea Rea (carte poștală ilustrată de epocă) Așadar, în 1893 se amintește o epifanie în stare de trezie. Și totuși, la 1881 exista o anumită ambiguitate:

”obositŭ fiindŭ, s’aŭ pusŭ jos şi s’aŭ răpitŭ într’unu somnŭ subţire. Tot-o-dată se pomenesce într’o armonie de cântare, şi în desceptarea sa privesce jos, în locul, …”2.

La fel și în 1903:

”Pe acest loc, după săvîrşirea rugăciunelor, într’o nόpte de la 15 August, la Adormirea Maiceĭ Domnuluĭ, legenda nu spune în ce an, Preotul fiind obosit, l’a răpit somnul şi în deşteptarea sa, […] vede… ”3.

Starea de veghe devine discutabilă; să ne amintim de versurile lui M. Eminescu care acoperă cu aceleași cuvinte semnificația visului:

”La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă;

Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă”4.

Deja, la 1910, ideea de vis se încetățenește, ba chiar prin apariția unor explicații concurente, devine inutilă:

”În privinţa cauzelor cari au determinat pe Marele Spă­tar, să aleagă aceste locuri pentru clădirea unei mănăs­tiri, legendele şi istoria citează mai multe; aşa, unele zic că în urma unui vis avut de unul din călugării dela Schitul Sf. Niculae, şi pe care acesta l’a raportat Mitro­politului dela Bucureşti, evlaviosul boer s’ar fi hotărât să clădească aci mănăstirea, pe care voia s’o numească Sinai. Altele zic, că el fiind exilat în Arabia, de către Marele Vizir, s’a jurat că de va scăpà sănătos de acolo va ridica o mănăstire măreaţă, în care mulţi călugări să slăvească numele lui Dumnezeu. In fine după alţii, Michai Spătarul Cantacuzino, fiind urmărit de o ceată de panduri de-ai lui Grigore Ghica (suit pe tron a doua oară la 1672), pe când fugia pe drumul Domnişorilor spre Braşov, obosind, s’a ascuns în mlaştinele Peleşului (ceva mai jos de locul pe care a fost clădită mănăstirea), tocmai în momentul când erà să fie ajuns din urmă, şi atunci el s’ar fi jurat că de va scăpà cu viaţă din această pri­mejdie, va ridicà o mănăstire mândră şi frumos împo­dobită, închinată Maicei Domnului”5.

Trăgând linie, și socotind o concluzie: este legată fondarea Mănăstirii Sinaia de o minune, de o apariție cerească? De putut se poate orice, dar siguri de evenimentul în sine nu erau nici cei din trecut.

Note: 1Ioan G. Babeș – Din plaiurile Peleșului. Schițe geografice, istorice și economice, Ed. Autorului, București, Tip. Carol Göbl, 1893, pg. 121, nota 2; 2Ghenadie Enăceanu – Sinaea. Istoria sântei monăstiri, Tip. Ștefan Mihălescu, București, pg. 15; 3Al. G. Gălășescu – Sinaia și împrejurimile, Tip. I.V. Socecu, București, 1903, pg. 10; 4Mihail Eminescu – Scrisoarea III-a. Publicată inițial în Convorbiri Literare, 1.05.1881; 5Michai Gold – În Munții Sinaei, Rucărului și Branului, Instit. De Arte Grafice Carol Göbl, București, 1910, pg. 32-33.