Guruşi. Închipuiţi. ImpostoriCarnet membru partid PCR

”Consiler de taină al puterii”1 este o carte-interviu realizată de jurnalista Christine Ockrent cu fostul director general al S.D.E.C.E2 între anii 1970-1981, Contele Alexandre de Marenches. Prezentăm câteva extrase referitoare la arhivele germane, Rezistența franceză și influența Kremlinului în chestiune:

” Marenches – Într-o zi, mi-au fost arătate într-o cazemată nişte baloturi enorme care zăceau în fundul încăperii respective; păreau pline cu hârtii. Totul era legat, în vrac, alandala. Am întrebat: ”Ce sînt astea?” Mi s-a răspuns: ”Arhivele germane”. Erau faimoasele arhive naziste ale Gestapoului şi ale Ahwehr-ului, ridicate la Eliberare, pe care germanii, în retragere, nu reuşiseră să le ia cu ei. Ani întrebat ”Câte sunt? – Zece tone.”

În douăzeci şi cinci de ani, nimeni nu avusese ideea sau curajul de a se uita prin ele”3.

”M. – […] La Berlin se aflau arhivele centrale ale Gestapoului şi Abwehr-ului, din care eu n-am avut decât o parte, aproximativ zece tone, pe vremea când eram director general al S.D.E.C.E, în 1970. Am descoperit acolo lucruri înspăimântătoare… Din păcate, câţiva francezi iluştri prin trecutul lor, exemplari luptători în Rezistentă, au fost în realitate agenţi ai Gestapoului sau ai serviciilor secrete italiene încă dinainte de război. […]

Ockrent. – Ruşii au avut aceleaşi documente?

– Naziştii erau foarte organizaţi în materie de documente. Exista o jumătate de duzină de exemplare ale fiecărui formular de plată făcut de Gestapo sau Abwehr unuia din agenţii lor, care trece astăzi drept mare rezistent. Exista un exemplar local, un exemplar departamental, un exemplar care mergea probabil la militari, un exemplar destinat centralei, la Berlin, şi altul la Paris.

Numai sovieticii au dispus de totalitatea arhivelor pe ansamblul ţărilor ocupate de Germania în Europa. Ei n-au ezitat să-i şantajeze până în zilele noastre pe mulţi oameni care între timp ajunseseră personalităţi cu reputaţie onorabilă. Aceştia, tineri pe vremea aceea, au fost de atunci ”tovarăşi de drum” ai sovieticilor, obligaţi, dacă de exemplu lucrau în presă, să publice din când în când articole cu teme precise, materiale destinate să susţină un obiectiv pe termen lung, în general de politică externă”4.

”O – Putem să ne închipuim că în aceste arhive există documente privitoare la oameni care mai sunt încă în activitate!

M. – Într-adevăr. Am pus să se facă, deci, la întâmplare, câteva sondaje. Rezultatul a fost dezagreabil, chiar penibil. Am depistat persoane importante care fuseseră sau pretindeau că fuseseră luptători în Rezistenţă sau buni patrioţi. În realitate…. încasau bani de la serviciile secrete germane. Ba chiar, semnau chitanţe reprezentând preţul trădării”5.

”O. – Deci zece tone de hârtie mai zac şi acum undeva, în împrejurimile Parisului? Hârtii, dintre care multe sunt dovezi incriminatoare pentru persoane importante?

M. – Da. Ei se apropie azi de mormânt. Aceşti oameni importanţi din zilele noastre aveau în 1945 în jur de treizeci de ani.

M. – […] Singura reflecţie pe care aş putea s-o fac în legătură cu acest subiect este că serviciile secrete sovietice sunt singurele din lume care au pus mâna pe toate dosarele germane civile şi militare, ale Gestapoului şi ale Abwehr-ului, găsite la Berlin. Când un personaj de acest gen face cariera pe care o cunoaştem, la O.N.U. sau în altă parte, serviciile secrete care deţin asemenea informaţii pot să facă asupra lui presiuni”6.

”O. – Probabil că mai săriţi şi astăzi în sus când auziţi un nume sau altul lăudat în presă…

M. – Sunt atâţia ani de când nimic nu mă mai face să sar în sus!”7

După cum putem observa, lucrurile sunt rău încurcate o parte din ascendentul comunist al culturii și politicii din Franța a fost clădit, în parte, pe bază de șantaj și persoane șantajabile:

”M. – Suntem o țară în care partidul comunist, fie partidul însuși, fie aparatul său clandestin, fie C.G.T. – brațul său laic a avut, până în ultimii ani, o mare importanță”8.

În ceea ce ne interesează, reținem formularea: ”au fost de atunci «tovarăşi de drum» ai sovieticilor, obligaţi, dacă de exemplu lucrau în presă, să publice din când în când articole cu teme precise, materiale destinate să susţină un obiectiv pe termen lung, în general de politică externă”…

NB. Acest material a fost scris cu gândul la unii dintre promotorii occidentali ai paleoastronauticii, direcție de propagandă sovietică bine documentată ca atare. Dacă unii vor prefera să facă legături și cu dezvoltări actuale din România, treaba  lor…

Note: 1Christine Ockrent, Comte de Marenches – Dans la secret des princes, Ed. Stock, 1986. Tradusă în lb. română la Ed. Humanitas, 1992, cu titlul: Consiler de taină al puterii; 2S.D.E.C.E  – Service de Documentation Extérieure et de Contre-Espionnage (Serviciul de Documentare Externă și Contraspionaj) – fosta denumire a serviciul de informații externe francez; 3,4,5,6,7,8Op. cit – pg. 123, 75, 124, 125, 127, 83.