România enigmatică şi insolităLechința BN

Fundamentele cazului (com. , 1979) le găsim în materialele celor două echipe ”de anchetă”, T. (nov. 1979) și A. (dec. 1979). Ele au fost publicate inițial, grupat, de Adrian în revista RUFOR nr. 8/1980 și reluate aproape integral de Călin N. Turcu în cartea ”Cazuri OZN în România. S-a întâmplat mâine” (Ed. Sincron, 1992).

Din păcate, publicul a avut acces limitat la aceste surse, fiind nevoit să se încreadă în articole de presă și emisiuni TV lacunare, inexacte, pe alocuri mincinoase și majoritar tributare unui senzaționalism de duzină.

La o primă lectură, cele două rapoarte par concordante. Citite mai atent, apar discrepanțe evidente. În sfârșit, verificarea pe teren și reluarea martorilor a scos la iveală carențe grave și situații aparent de neînțeles. Încercarea de a le explica ne-a condus la o abordare neobișnuită în domeniul ufologic, punând pentru un moment în centrul atenției nu cazul, ci pe investigatorii săi de atunci.

Cu rare excepții, se pune greutatea pe cazul în sine, ignorându-se cu desăvârșire cine, cum și de ce face investigația. Se prezumă cazul ideal al unor persoane bine înzestrate intelectual, obiective, dispunând de toate mijloacele necesare și de tot timpul de pe lume și al căror unic scop este aflarea adevărului. De cele mai multe ori, astfel de idei sunt parțial sau în totalitate greșite.

Titus Zăgreanu nu era un ”expert în ufologie” sau un ”investigator”, așa cum eronat îl prezintă presa post-decembristă. În noiembrie 1979 nu avea o singură investigație la activ. În schimb văzuse două OZN-uri (în 1968 și 1973), era pasionat de subiect și se învârtea într-un cerc de entuziaști bistrițeni. La Chirleș el a încercat să-și clarifice și să-și explice propriile idei și observații și să obțină o poveste de spus prietenilor cu preocupări comune. Nu avea nicio însărcinare oficială și știa că materialul obținut e nepublicabil la gazetă. De aceea nici nu a avut o abordare axată pe detalii. A luat doar ce-l interesa, pe repede-nainte, protejându-se cu titluatura ambiguă de  ”preliminar”. Cert e că povestea a fost considerată completă și satisfăcătoare în grupul ozeniștilor bistrițeni grupați în clubul/cenaclul local, de vreme ce nici unul dintre ei nu a simțit nevoia să facă un drum până în sat.

Adrian Pătruț a ajuns la Chiraleș în decembrie 1979, urmare a ”Informării” lui Zăgreanu, care-i intermediază și contactele locale. Experiența de teren a celor patru tineri clujeni se rezuma la  investigarea Pădurii Hoia prin mijloace foto. E improbabil să mai fi interogat martori și tocmai de aceea totul poartă amprenta improvizației și a filmelor cu Kojak văzute la cinema. Dorința lui Pătruț de a îmbrăca fenomenul într-o manta științifică răzbate din fiecare paragraf. La fel cum străvezie este și cauționarea erorilor lui Zăgreanu, omul care-l ajutase și care nu trebuia supărat. La ancheta de la Chiraleș, Pătruț a dorit să se creioneze ca o personalitate ufologică complexă, cu abordare riguroasă, care să-i întărească poziția și respectul în grupurile pe care le frecventa (de ex. RUFOR). Și mai important, deoarece își începuse doctoratul, ținea să demonstreze că preocupările sale notorii sunt serioase, științifice. Nu cai verzi (marțieni bioplasmatici) pe pereți. Articolul este cel mult o formă de compromis, redactat având limpede în minte că nimeni nu-i va verifica materialul. Ceea ce s-a și întâmplat, timp de 40 de ani.

În ceea ce privește subiecții propriu-ziși – martorii – majoritatea ne-au relatat sub diferite forme, aceleași două idei de forță:

1. Că cele două anchete au fost făcute sub pulpana Securității;

2. Că anchetatorii nu păreau foarte interesați de ce aveau ei de spus, că nu au făcut ce trebuie și că lăsau impresia că vor să-și impună o poveste proprie.

Securitatea nu a avut nicio treabă la Chiraleș. O spunem în deplină cunoștință de cauză. În schimb impresia lăsată de investigatori e reală și corespunde unui model pe care l-am întâlnit de nenumărate ori. Vom detalia cu altă ocazie.

Cât despre celălalt aspect, el se explică integral prin ceea ce am prezentat mai sus.

 (va urma)

N.B. Opiniile exprimate în acest episod, posibil și în următoarele dacă nu se specifică altfel, aparțin în exclusivitate autorului. V.I.M.

Episoade anterioare

https://terramirabilis.ro/2019/11/29/cl01-cazul-ozn-chirales-1979/

https://terramirabilis.ro/2019/11/29/cl02-cazul-ozn-chirales-1979-faza-pe-dss/

https://terramirabilis.ro/2019/11/29/cl03-echipa-patrut-context/