Ocultism, Paranormal şi alte aleaFlorian Bichir

Florian Bichir – Operațiunea Oculta. Francmasoneria în atenția Securității. Documente strict secrete (1984-1989), Ed. Rao, București, 2019.

Cartea  lui Bichir ”stă în picioare” la propriu: are 688 pagini pe hârtie de calitate, e groasă, o așezi și stă pe muchie. E și o carte ”grea”: am cântărit-o, are 744 grame, deci poate fi folosită cu încredere ca obiect contondent sau armă albă. A apărut la Rao, o editură apropiată serviciilor de intelligence și Masoneriei. Așadar, flexare și impresie artistică: Nadia Comăneci, nota maximă! Punctele bune se opresc însă aici.

Florian Bichir -Operațiunea OcultaTitlul este marketing pur. ”Operațiune” sună cazon și dă bine. ”Problemă” nu spune nimic neinițiatului, și în plus, oamenii sunt sătui de probleme. ”Documente strict secrete”. Mai potrivit era documente desecretizate, nu de alta, dar dacă cineva se apucă să publice pe persoană fizică 700 de pagini de documente strict-secrete are loc o succesiune de evenimente pe care preferăm să n-o detaliem…

Contribuția lui Florian Bichir este în doze homeopatice: 12 pag + titlu + subtitluri + cuprins. Puțin și lipsit de substanță. Sau poate (și aici speculăm!) a preferat să se axeze pe simbolismul numerologic atât de prețuit în Masonerie.

Tomul este o simplă transcriere de documente, lipsită de elementarul instrument numit Index. Nu este clar cui i se adresează și ce public vizează cartea. Istoricul care se respectă se duce la sursă, la arhivă, nu conspectează din Bichir. Iar publicul larg este complet nefamiliarizat cu analiza unui astfel de material. Ar fi căutat la index niște nume, și-ar fi satisfăcut niște curiozități citind puricește (pe sărite) ceea ce-l interesa punctual și atât.

Nu credem că am greșit începând cu impresia artistică și flexarea. Florian Bichir avea 29 de cărți, acum are 30.

La o lectură atentă, surprinde un amănunt paradoxal: textul este gramatical impecabil (cu excepția unor Z-uri substituite cu Y-uri la tehnoredactare). Cei obișnuiți cu scriitura ofițerilor de cunosc legendarul lor agramatism și felul aparte în care contorsionau limba română. A cosmetizat Bichir textul? Și dacă da, de ce? Nu este un amănunt neimportant. Lexicul și sintaxa sunt relevante asupra gradului de instruire și cultură al emitentului. Ar fi o falsificare deliberată, impardonabilă pentru un istoric.

O altă ciudațenie este că Bichir a lăsat în clar o mulțime de adrese domiciliare, o opțiune discutabilă din p.d.v. moral și legal. Probabil din lenea de a opera câteva anonimizări, el expune oameni inutil și gratuit.

Revenind la acel ”studiu” introductiv de 12 pagini.

La ordin, ofițerii de Securitate au pornit să documenteze și să combată un adversar imaginar (pentru că nu exista românească în epocă). Lipsiți de expertiză în domeniu, s-au alimentat din surse occidentale extrem de dubioase. Ele au fost integrate și ulterior diseminate prin documente interne și instructaje pe unitate. După 1990, mulți securiști s-au trezit foști securiști și actuali jurnaliști, scriitori, lideri de opinie, experți în probleme neconvenționale… Vă mai amintiți de ”bubulii” lui ? În astfel de prelucrări pe unitate își au ei originea. Prelucrări care rostogoleau maculatura occidentală despre conspirații globale, elite satanice și alte gogomănii improbabile. Improbabile pentru că realitatea e puțin mai complexă și mult mai altfel decât și-o imaginează unii.

Dosarul de problemă ”Oculta” nu este (doar) despre Securitate și Masonerie. Dacă Florian Bichir ar fi înțeles acest aspect crucial, ar fi scris  o introducere inteligentă și și-ar fi putut salva cartea. Ba chiar ar fi făcut un serviciu societății, punctând originea unor idei iraționale care cangrenează imaginarul colectiv. Dar, încheind într-o notă mai familiară teologului, ”Acolo unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”.