J. B.

Articolul precedent necesită câteva puncții.

Aplecarea spre diversificare a ASFAN-R nu este tocmai o alegere voluntară; e ori așa, ori închid șandramaua. Repetăm și ne-ar plăcea să fim contraziși, deși mai avem de așteptat: ASFAN-R nu dispune de nicio posibilitate de a investiga serios fenomenul OZN autohton. Și nu doar atât: la ei inerția e power și nu există nicio dorință de schimbare.

Acesta este aspectul superficial, ”coaja”. Încurcătura ține de structura internă a cercetării OZN și de metoda introdusă de Charles Fort (1874-1932) și urmată de mulți de la el încoace (colectare nediscriminată, aglomerarea cantității, publicistică dezlânată, impresionistă).

Îi dăm cuvântul lui H.P. Lovecraft (1890-1937), geniu al literaturii horror și unul dintre cei care au codificat cultural teza paleoastronautică. Remarcabil, Lovecraft a fost și a rămas toată viața un pozitivist convins:

Nicio idee nu m-a fascinat vreodată atât de mult ca aceea a vieții extraterestre din spațiu, și mi-a plăcut să citesc despre aceste fenomene îndoielnice în cărți precum excentricele Book of Damned & New Lands ale lui Charles Fort1;

Felurite minuni precum cele din cărțile excentrice ale lui Charles Fort nu sunt greu de explicat. Fort a adunat tot felul de anecdote de presă de un anumit tip – care, la rândul lor, sunt tipice declarații eronate, interpretări greșite, exagerări și denaturări ale unor lucruri observate cu adevărat, sau altfel halucinații sau fabricații. Urmăriți oricare dintre ele până la locul în care a fost raportat, la locul de apariție, iar minunea se evaporă (s.n.) (…) Ar trebui să fie semnificativ faptul că nici un om de știință autentic nu l-a luat vreodată pe Fort în serios2.

În ciuda inserției din denumirea oficială, Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate n-are niciun interes să studieze materialul primit. Din motivul invocat de Lovecraft mai sus, și-ar da cu tesla-n _.

Se adaugă un aspect sesizat de John A. Keel (1930-2009), o legendă a ufologiei nord-americane:

La un moment dat, în anii ’50, cineva din Forțele Aeriene trebuie să fi realizat că era inutil și foarte costisitor să colectezi mii de mii de rapoarte de observare a OZN-urilor – simptomele – și astfel, efortul de colectare a datelor a fost a fost desființat. Proiectul Blue Book nu a devenit altceva decât o campanie de relații publice fără prea mult curaj3.

Din această perspectivă, lăcrimările unui Ioan Bunea – ”Totul este legat de bani și timp” – sunt futile. N-ar fi de ajuns toți banii și tot timpul de pe lume.

Pentru întărire, Keel insistă pe o latură cercetată local și de noi (în România), cu aceleași rezultate:

Din păcate, nu există absolut niciun indiciu că echipe din informațiile militare au investigat în mod activ fenomenul OZN de la sfârșitul anilor 1940. (Începând cu 1947, experții din cadrul ATIC de la baza Wright-Patterson Air Force au efectuat astfel de investigații, dar eforturile lor au fost desființate în 1949).

În călătoriile mele, am căutat îndelung și cu atenție chiar și cel mai mic indiciu că un grup din intelligence ar lucra clandestin la cazuri de OZN-uri. Deși am descoperit multe cazuri ciudate de Oameni în Negru și cazuri în care contribuabili nevinovați au fost hărțuiți în mod nejustificat de oameni misterioși, aceste afaceri au fost fără sens și nu sugerau o investigație amănunțită și profesionistă din partea experților în informații. Din nefericire, am concluzionat că guvernul era cu adevărat dezinteresat, și nu lua în serios acest fenomen4.

Și pentru ca blasfemia să fie totală, J.A. Keel, deplângând neimplicarea investigatorilor militari, insistă:

 ”O mare parte din problema noastră (a ufologiei, a cercetării OZN – n.n.) este dată de faptul neplăcut că oamenii nepotriviți au investigat farfuriile zburătoare (s.n.)”.

Limpede ca apa de izvor!

 

În concluzie: nu este treaba noastră ce face ASFAN-R cu timpul, banii, nervii și speranțele membrilor. Nici că înșeală un segment de public fără discernământ, care nu trebuie ”pierdut”. Să fie sănătoși. Socoteala apare când acești incapabili indolenți se prezintă în fals ca experți oficiali și oferă licențe și atestări,  dau ”verde” și sprijină activ operațiunile mai mult sau mai puțin particulare ale unor diverși.

 

Cineva spunea că ”Fantezia nu este deloc o evadare din realitate. Este un mod de a o înțelege”. Întreg efortul nostru din domeniile considerate fringe se subordonează acestui raționament și în el vedem atât beneficiu personal cât și societal. Din păcate, jocul altora stă sub imperiul dorinței de a substitui realitatea cu fantezia, de a o forța, impune și declara normă. O nebunie periculoasă.

 

Note: 1H.P. Lovecraft – ”Selected Letters III (1929-1931)”, Arkham House, Sauk City, US-WI, 1971, pg.135; 2H.P. Lovecraft – ”Selected Letters IV(1934-1937)”, Arkham House, Sauk City, Wiscounsin, US, 1976, pg. 173, apud H. P. Lovecraft – ”The Call of Cthulhu and Other Weird Stories”, Penguin, NY, USA, 1999, p. 425; 3-5John A. Keel – ”I never would have slept with you if I had known you were a giant birdman from outer space. Ancient aliens and other mysteries of the modern mind”, New Saucerian Books, Point Pleasant, US-WV, 2017, pg. 197, 197-198, 197.