Bâlciul nălucilorIon Țugui

Apocalipsa ventrilocului. Publicist prolific, Ion Țugui (1933-2002) avea toate șansele să fie un nume de referință al parapsihologiei și misteriologiei românești. Harul literar și talentul oratoric erau dublate de un impresionant bagaj de cunoștințe și – poate chiar mai important – de o vastă rețea de sprijin (cunoștințe, surse, relații). Nume de referință a devenit, dar nu a rămas.

Semnele defectării lui Țugui s-au conturat în best sellerul ”Șapte ani apocaliptici” (1992), urmat în 1994 de sequelul ”Iad contra Rai sau Frontul cosmic”.

Profitând de angoasa milenaristă a anului 2000, Țugui lansează o carte-dialog plină de bălării toxice, dar i-au adus bani și faimă. Versat, nu afirmă în nume propriu, ci introducând un ”misionar tibetan”, așa-numitul Conte Incappuciato, un fel de Saint-Germain modern și neaoș. Conținutul grupa o rețetă garantată: largi extrase din cărți încă netraduse în limba română, fantezii delirante, profeții care au refuzat să se împlinească și … un personaj misterios. Devenit puțin mai nemisterios între timp: un anume Cornel Nicula, un bărbat cu un trup apolonic și o inteligență sclipitoare (glumim, evident!). Prestează și acum la reviste și reuniuni de profil; l-am întâlnit și noi cu diverse ocazii. Nimic memorabil!

Țugui a combătut printre primii apocriful lui Sundar Singh (”contrafaceri și interpretări autohtone1). Asta nu l-a împiedicat să se transforme în ventriloc și să vândă în ”Șapte ani apocaliptici” un scenariu extrem de similar, ba chiar extins. Vă prezentăm un colaj, pentru a vă face singuri o impresie.

Strămoșii geto-dacilor se numeau Ramani – Poporul Luminii. Erau un popor de elită. Dintre toate semințiile acelor, vremuri, Ramanii aveau o religie monoteistă, cunoșteau foarte multe despre Univers2, ”despre nemurirea sufletului și de spre Divinitatea Supremă3. ”Ei au trăit pînă în urmă cu opt-zece mii de ani. (…) În locul lor au rămas descendența lor geto-dacii, «cei mai viteji dintre toți tracii». Nu întâmplător țara lor se va numi Dacia Felix4.

Mileniile s-au scurs, românii au rezistat la tot felul de invazii tocmai pentru că au avut întotdeauna o puternică și nefluctuantă credință în Dumnezeu5. ”De ce ne-au râvnit mereu și ne-au primejduit atâția? S-a vorbit în multe feluri, toate sunt cunoscute. «Răutățile de la răscrucea drumurilor», «vitregiile istorice», «bogățiile și frumusețile pământului? și multe alte denumiri de care este plină istoria noastră. Toate sunt adevărate. Dar sunt adevăruri omenești. Celălalt adevăr, fundamental, în care se regăsește esența motivațională, este că încă de pe vremea Ramanilor acest teritoriu a constituit o zonă benefică”6. ”România a fost, este și va fi o țară aleasă și sacră. Nu există popor în istoria lumii care să fi dat atâtea jertfe și sacrificii precum a făcut-o poporul român. Mereu s-a încercat anhilarea României de către spiritele satanice. Asta pentru că țara noastră are o importanță incontestabilă pentru întreaga lume7.

România este țara căreia i s-a decis de către Divinitate indestructibilitatea. Asta nu înseamnă că nu va fi supusă încă unor grele încercări8, ”nu va fi scutită de primejdii și pericole, deoarece țara noastră va fi placa turnantă a întregii lumi. Va fi însuși nucleul de finalizare a Marelui Plan9.

România declarându-se țară sfântă, va suporta mai bine ultima încercare10. ”În jurul României se vor petrece evenimente groaznice (…) va fi o de nedescris urgie!11.

Anul 2000 va aduce României răsplata răbdării sale milenare. Pentru păstrarea credinței, Dumnezeu a ales România. Dacă toți românii vor rămâne neclintiți în credință și iubire de Dumnezeu, atunci El își va ocroti precum o dorește poporul ales în vederea desăvîrșirii Marelui Plan. România va fi miza pe care civilizata planetei își va juca unica și marea carte a supraviețuirii! Românii trebuie să aibă răbdare până în anul 2000 (…) Țara noastră va deveni imaginea Paradisului pe care îl cunoaștem din aspirațiile pozitive ale oamenilor. Sfinții ocrotesc România împreună cu Fecioara Mana și Iisus Hristos12.

Termenul profețiilor ”tibetane” a expirat și odată cu sorocul au expirat și ele. Nu că n-ar fi fost de așteptat.

Scenariul din ”Șapte ani apocaliptici” nu-i aparține ”Contelui”, ci publicistului (Nicula n-ar fi avut rezerva intelectuală să conceapă ceva atât de elaborat, iar Nelu Țugui nu era nici pe departe atât de prost încât să-l creadă pe tibetanul de pripas). Este greu de spus dacă scriitorul a urmărit doar un câștig facil sau la mijloc a fost ceva mai mult. Apocalipsa sa a avut o mare priză la public, iar anii ʼ90, cu tulburările sociale și economice care i-au marcat, s-au suprapus cu încercările apocaliptice sugerate de el. ”Românii trebuie să aibă răbdare până în anul 2000”. Exact perioada în care România a fost devalizată, în timp ce poporului i se vânturau misiuni spirituale și visuri deșarte.

Unii îl mai consideră și acum pe Țugui un inițiat, uitând că acumularea de cunoștințe într-un domeniu nu este sinonimă inițierii, care în primul rând are rolul de a schimba adeptul în interior. Ion Țugui rămâne exemplul tipic al parapsihologului care se prostituează pentru bani. Clone imperfecte sunt multe în România, însă calibrul și tenacitatea mercantilă a răposatului n-au fost niciodată egalate.

 

Note: 1Ion Țugui – ”Șapte ani apocaliptici”, Ed. Cartea Românească, București, 1992, pg. 205;  2,4Ibidem, pg. 246; 3,5,7Ibidem, pg. 183; 6, 8-12Ibidem, 247, 258, 192, 259, 260, 261.