Armeniș: Icoana care (nu) s-a pictat singură (II)

În 1904, protopresbiterul Andreiu Ghidiu publică în ”Foaia Diocesană” un studiu în două părți referitor la ”Peatra scrisă”, la granița dintre ancheta antropologică și cercetarea istorică.

Citindu-l, rămâi cu un nod în gât și cu o mulțime de întrebări. Cea mai semnificativă: un preot de la începutul secolului XX e mai aplecat spre cercetare și adevăr, mai pozitivist așadar, decât ziaricii democrați și clericiul îmbuibat de la începutul secolului XXI? Se pare că da.

Mai jos vă prezentăm în transcriere și facsimil prima parte a studiului amintit, publicat în ”Foaia Diocesană”, nr. 27/4 iuliu 1904, pg. 1-4:

Peatra scrisă

Andreiu Ghidiu, protopresbiter

”Plecat-am și în anul acesta din Caransebeș Sâmbătă spre Dumineca tuturor sfinților, nu ca cei din Văslui să ne răsboim la «Peatra scrisă», ci să ne manifestăm aici sentimentele noastre de pietate, sentimente produse de mântuitoarea credință ce ne învață sfânta noastră dreptmăritoare biserică.

Nu am plecat numai 9, ci de 10 ori 99.

În loc de sergenți ca Mătrăgună mergeau înaintea noastră preoți cu crucea în frunte, îmbrăcați în ornate, care de care mai frumoase și mai luminate!

În loc de glume ne petreceam cu cântări, lăudând pe Dumnezeu și așa mereu cu voie bună ne-am dus cu Dumnezeu, până ce am ajuns la locul de adorare «Peatra scrisă» dela cheia comunei Armeniș, în protopresbiteratul Caransebeșului, pe lângă carea nu numai credincioșii bisericei noastre, dar chiar și credincioși de ale altor biserici, când trec, își descopĕr capul, se închină și își fac sfânta cruce!

Am anticipat ca introducere acestea, pentru ca în cele următoare să împărtășesc publicului cetitoriu ceea ce se păstrează în gura poporului despre așa numita «Peatra scrisă», precum și despre efectul și înfluința ce le-a avut și le are și astăzi «Peatra scrisă» asupra poporului credincios.

În lipsă de documente positive am adunat cu ajutoriul zĕlosului paroh Ilie Pepa din comuna Armeniș, toate tradițiunile și versiunile ce se păstrează în popor, cu referință la «Peatra scrisă», spre a se face din ele combinațiuni și concluziuni, apoi comentare obiective. Și e curioasă împrejurarea că nimenea din cărturarii noștrii nu și-a luat osteneală și nu a dat atențiunea cuvenită ca cele scrise și însemnate la Peatra scrisă să le decopieze și comenteze.

I. Pentru ce se numesce Peatra scrisă?

La locul numit cheia Armenișului, lângă tunelul călei ferate, în partea dreaptă spre răsărit când întră trenul în tunel dinspre Armeniș spre Sadova-noauă, sau în mâna stângă spre răsărit când iese trenul din tunel spre Armeniș, se află zugrăvită icoana «Sfintei Treimi» după ritul oriental pe o lespede de peatră concavă și aplecată spre drumul de țară, carele trece pe lângă ea. Deasupra icoanei e scris cu litere cirile coloare neagră «Sfta Troiță» și jur împrejur o mulțime de nume scrise mai mult cu litere cirile și puține cu litere latine, cari astă-zi nu se mai pot cetí și descifra, pentrucă dintele nemilos al timpului le-a ros și nimicit cu desăvârșire.

Tot ce se mai poate ceti sunt cuvintele din cartea ce o ține în mâna stângă mântuitoriul Cristos, scrise cu litere cirile negre: «veni… (veniți)… ați (binecuventații)… telui (părintelui) meu de moș.. . iți (moșteniți)». Literile însemnate cu puncte lipsesc fiind parte șterse, parte nimicite în urma despicărei cleanțului. Se mai pot cetí următoarele cuvinte scrise cu caractere latine: «pyncsit Moi… B… ovits Meister Mal…». Aceste cuvinte s’ar putea întregi astfel: «pyncsit Moises Burovits (Buru)», care poate de dragul Sârbilor și-a scris așa numele.

În privința numitei esistă următoarele păreri în popor și anume:

Ioan Dragomir Nr. 15 din Armeniș, numit altcum și «Stărpu», în vârstă de 65 ani, dinpreună cu alți bătrâni spun: Noi pentru aceea numim așa «Peatra scrisă», fiindcà e malerisită și e și scrisă; ba mai de mult a fost și mai mult scrisă, însă acum nu se mai poate ceti, de oare ce s’au șters și astăzi mima scrisoarea de asupra icoanei «Sfta Troiță» cu litere cirile se mai poate ceti.

Ioan Miculescu Nr. 59 numit altcum și «Truică» în etate de 67 de ani, ne spune următoarele: «Numim ”Peatra scrisă” așa dela inscripția sfintei Treimi, dela însăși icoana precum și dela alte multe nume ce erau scrise jur împrejur de icoană».

II. Cum s’a zugrăvit icoana sfintei Treimi dela «Peatra scrisă»?

Tot din enarațiunile poporului aflăm în aceasta privință următoarele legende și tradițiuni: Ioan Hurduzĕu Nr. 7 din comuna Armeniș, numit și Mara, în etate de 68 de ani povestesce după cum urmează: «Am auzit dela bătrâni că pănă nu vení satul nostru, unde e acum, adecă pe când se aflau oamenii în satul bĕtrân, carele a fost așezat pe fața rîului Armeniș¹ atunci aveau drumul de țară făcut peste locurile numite de noi Cecăra – Corojbara – Socet. În locurile acestea, adecă unde e satul nostru acum, au fost păduri mari, pădure surdă și numai fere sălbatice și voinici de codru le stăpâneau.

Îmi aduc și eu aminte că pe când eram copil la școală, pe locurile unde sunt acum grădini cătră Peatra scrită, era încă pădure de ceroni, de unde aduceam frunză ca să împodobim școala la esamene². Spuneau bătrânii că pănă a nu vení satul, când adecă s’au deschis drumul de țară pe lângă Timiș, unde e astăzi, conducătoriul lucrărilor ar fi aflat la cleanțul, unde e acum ”Peatra scrisă” o comoară îngropată și așa spre aducere aminte și în semn de mulțămită lui Dumnezeu ca drept recunoscință a lăsat să să facă icoana ”Sfintei Treimi”».

Ioan Dragomir locuitoriu în Armeniș Nr. 15, de care am amintit mai înainte scie să enareze următoarele: «Am auzit dela bĕtrâni că în vremile mai de demult a trecut pe aici o trăsură cu niscari domni din țară (România) si că căii dela trăsură s’au speriat și au început așa de tare să fugă încât erau în tot momentul în primejdie să fie răsturnați în prepastie, căci pe atunci, după cum spuneau bătrânii, drumurile erau rele nu ca acum și la locurile primejdioase nu erau puse calendre și așa pe lângă mare băgare de seamă, totuș se întâmplau mari nenorociri. Caii domnilor alergau înspăimântați; trăsura era aruncată când la o margine de drum, când la ceealaltă și domnii neputând sărí din trăsură, priveau cu spaimă și groază moartea ce-i aștepta. Când au ajuns la locul unde e acum ”Peatra scrisă”, caii de odată a cârnit la cleanț, ruda dela trăsură au prins în cleanț și sa rupt; caii au stat pe loc nemișcați și nevătămați. Toți domnii s’au dat jos din trăsură, au îngenunchiat cu fața cătră rĕsărit, sau rugat lui Dumnezeu și au zis, că acel loc pentru ei e sfânt, și au făgăduit, că ací vor face un semn întru pomenire și pentru preamărirea lui Dumnezeu, că i-au scăpat cu viață sănătoși si nevătămați. Acești domni după cum povestesc bĕtrânii au lăsat să să facă icoana sântei Treimi sau după cum o numim noi ”Peatra scrisă”».

Ioan Godian Nr. 5 din Armeniș, de present epitrop al bisericei enarează următoarele: «Am auzit din bĕtrâni că pe timpul când s’a zidit biserica bĕtrână³, dupà ce au fost gata toate lucrările au ajuns, ca să să sue sânta cruce în vîrful turnului. Palirul ar fi avut un singur copil, în vârstă cam de 17-18 ani, carele în mai multe comune a lucrat pe la biserici cu tatăl său, așa că pricepea șí copilul tot lucrul. Voind acel copilandru să arete și el că scie și pricepe tot lucrul, mai vârtos voind să-și arete curajul, cere dela tatăl său să-l lase ca el să sue crucea și să o așeze în vârful turnului zicând: ”tată! eu în multe locuri am lucrat cu D-Ta și multe lucruri grele le-ai lăsat ín grija mea, pe care eu le-am împlinit, dar cruce să așez eu nu mi-ai dat. Te rog dar, ca acum să mă lași, ca eu să așez crucea în vărful turnului”.

Tatăl băețandrului cu frică în sîn și ca unul ce, atâta copil avea, sciind că unde-i ața mai subțire acolo se rupe, – la început nu s’a învoit, dar după multă rugăminte din partea băiatului a zis: ”Bine dragul meu! Tu vezi bine, că eu numai pe tine te am și tare mă tem să nu cazi cumva de acolo, că vezi atunci ești pierdut de pe lume”.

Băețandrul încredințând pe tatăl său, că va avea grijă să nu cadă a șí început la lucru. Când a ajuns sus și când a apucat de cruce să o așeze la locul ei, băețandrul a strigat cătră tatăl său: În care loc să așez crucea?“ Cât ce a auzit tatăl strigătul acesta, a înțeles situația, că băiatul său a amețit, pentru-că în loc de o singură pivă în carea avea să așeze crucea, i-să năzăreau mai multe; deci a strigat tatăl oamenilor, cari să aflau în jurul bisericei: ”Oameni buni! dați-vă în laturi și ziceți cu toții Dumnezeu să-l ierte” – și în minutul acela căzend copilandrul, a rămas mort.

Acest palir ar fi lăsat să să zugrăvească icoana dela ”Peatra scrisă” pentru aducerea aminte de trista întâmplare și pentru iertarea păcatelor fiului sĕu».

Nicolae Godian Nr. 243 numit și «Ciudan» de 74 de ani din Armeniș enarează în tocmai ca și Ioan Godian.

Mitru Humița de 50 ani originar din Rusca, acum locuitoriu în Caransebeș, cunoscut sub numele de «Ruscanul» îmi enarează următoarele: «Mama mea avea o soră măritată în Armeniș. Eu ca copil mergeam foarte des la mătușa mea aceasta.

Moara, carea este și astă-zi în drept cu ”Piatra scrisă” era a mătușoniului meu Matei Feneș, om pe atunci în vârstă de 60 de ani, după cum l-am putut eu judeca.

Dela moară mĕ uitam drept la ”Peatra scrisă”. Uitâudu-me am întrebat pe màtușoniul, pentru ce e mălărită peatra și pentru ce vin și Bemii (Bohemii) din Sadova la ea? Mătușoniul mi-a povestit ceea ce a auzit dela tatăl său și anume: ”Mai de mult când nu se sciau aizenbanurile (drumul de fer – calea ferată) și drumurile de țară nu erau așa bune și îngrijite ca acum, boerii din țară (România) duceau până la Pesta gule de boi în neguțătorie. Ei veniau pela Rășava și treceau cătră Pesta pe aici pe la noi.

Un boeriu de aceștia a trecut cu gula lui de boi pe aici și el mergea călare după gulă și tot așa mergea, până cu voia lui Dumnezeu ajungea la Pesta. Când s’a întors acest boeriu dela Pesta tot călare și când a trecut pe la noi cătră casă, era tocmai Dumineca mare (Duminica tuturor sfinților). Venind pe drum de cătră Sadova cam mereuț, pentru că calul era obosit și sdrobit de drum, a văzut că se descarcă un sodom de vreme. Fulgere, tunete și trăsnete urmau una după alta. Bietul om s’a scutit cu cal cu tot de potopul de ploaie și de sodomul de vreme sub cleanț, unde e acum „Peatră scrisă”.

De odată un trăsnet puternic și asurzitoriu despică cleanțul în doaue și o parte cade peste boieriu în Timiș. Boieriul ca prin minunea lui Dumnezeu scapă nevătămat cu cal cu tot, pentru că bagseamă a avut noroc dela Dumnezeu.

Boeriul după ce a scăpat de primejdie s’a dus în sat la preotul, carele era un om bătrân, și l’a întrebat, ca ce ar putea să facă drept mulțămită lui Dumnezeu, pentrucă l-a miluit să scape cu viață de nefericirea, ce a trecut peste dînsul și de puterea trăsnetului.

Preotul i-a zis să facă icoana sfintei Treimi, pentrucă dumnezeirea întreagă l-a scutit de primejdie, dinpreună cu cetele tuturor sfinților, acăror pomenire o sevârșesce biserica în această Duminecă a tuturor sfinților”.

Boeriul în urma sfatului dat de bătrânul preot a lăsat numai de cât prin mijlocirea preotului să se caute un maler (zugrav) și nu s’a dus dela Armeniș până nu a fost gata icoana sfintei Treimi».

Din enarățiunile variate de până aici se vede apriat că icoana sfintei Treimi de la «Piatra scrisă» s’a făcut pentru aducerea aminte de evenimente și întru semn de mulțămită lui Dumnezeu pentru binefaceri revărsate.

III. Pentruce vin Bemii din Sadova și Nemții din Slatina in procesiune la «Peatra scrisă».

Matei Feneș mătușoniul lui Mitru Humița amintit mai înainte în espunerea despre boeriul din țară, enarează nepotului său: «În urma potopului de ploae din dumineca mare (Dumineca tuturor sfinților) când a scăpat boeriul de primejdie, atâta apă sa vărsat încât Sadova era să se prăpădească, dar a vrut Dumnezeu să nu se facă vătămare nici cât e negru sub unghie. De aceea preotul nemțesc a îndemnat pe poporenii sĕi, fiindcă i-a apărat bunul Dumnezeu de primejdia, ce-i amenința și era pe aci să-i prăpădească, să meargă la ”Peatra scrisă” și sa se roage la icoana făcută de boeriu, pe carele asemenea l-a scăpat Dumnezeu de înfiorătoarea primejdie».

De atunci și până în ziua de astăzi Bemii vin în procesiune la «Peatra scrisă» în tot anul în Dumineca primă după Rosalele lor.

Alois Wendelin în etate de 64 de ani, de religiunea romano-catolică, locuitoriu în comuna Armeniș, care înainte cu 43 de ani a locuit în Sadova-veche, ocupată astă-zi de Bemi, enarează ceea ce a auzit dela Bemii betrâni, că pe timpul când Bemii au fost așezați în locul Românilor la anul 1831 în Sadova-veche, au luat biserica Românilor, acărei hram era: Duminica tuturor sfinților, adecă prima Duminecă după Rusali⁴. Bemii romano-catolici au ținut și ei mai departe până în ziua de astăzi hramul vechiu al bisericei, dar așa că ei au serbat și serbează și astăzi prima Dumenecă după Rusalele lor, pe carea o numsc: «Dr falltigkeit», în care Duminecă țin și ruga, sau după cum o numesc dînșii- Kirvai (Kircbenveihe). Spune mai departe sus numitul Alois Wendelin, că aflând Bemii de icoana sfintei Treimi dela «Peatra scrisă» pe careu ei au numit-o Dreifalltingkeit, cei bătrâni fiind foarte evlavioși, în ziua de Kirvai se duceau ei de ei acolo și se rugau, dar așa că până a nu ajunge la icoană so puneau în genunchi și așa în coate și genunchi se trăgeau până la icoană și acolo făcêndu-și fiecare rugăciunea se întorcea spre casă.

Bemii cei bătrâni au mers ani dearândul la Peatra scrisă, dar apoi încetul cu încetul s’au lăsat de acest obiceiu și nu au mai mers nici unul. Nu de mult au început catolicii din Slatina Timișană să meargă la Peatra scrisă în Dumineca numită de ei Dreifalltig keit; la început au mers ei de ei, fără preot. Acum însă merg regulat în procesiune cu preotul în frunte. Credincioșii noștri din comuna Armeniș, de când esistă icoana dela «Peatra scrisă» au eșit în procesiune de câte 2-3 ori pe an, privind icoana ca o proprietate a lor, pentru-că s’a zugrăvit pe un cleanț de pe hotarul comunei lor ocupat mai târziu de socitatea călei ferate austro-ungare, cu prilejul clădirei călei ferate.

IV. Peatra scrisă cruțată de ingineri, când s‘a clădit calea ferată și tunelul.

Cultul și sfințenia icoanelor, propovăduite de sânta maica noastră biserică, au pus în respect pe inginerii de altă credință și neam, cari au venit să zidească calea ferată și tunelul de lângă «Peatra scrisă». Acest cult și acea sfințenie i-a făcut pe meșterii ingineri să abată tunelul și să cârnească podul de fier, cari dacă le croiau în linie dreaptă, trebuia să treacă tunelul tocmai pe unde e icoana dela «Peatra scrisă». În privința aceasta iată ce ne spune Grigore Dragomir numit «Plăieș» Nr. 81 din Armeniș, în etate de 68 de ani, carele pe timpul, când s’a zidit calea ferată și tunelul era primariu (jude) comunal: «Înainte de începerea lucrului la calea ferată și înainte de a se începe zidirea tunelului de lângă ”Peatra scrisă”, a venit în cancelaria comunală, unde me aflam eu și cu mine fie ertat părintele Ilie Sêrbu, apoi răposatul codrean Martin Dragomir, zic, a venit oberinginerul Mihleisen și ne-a întrebat:

”1. Scim noi, oare când, prin cine și între ce împrujurări s’a zugrăvit icoana sântei Treini pe cleanțul de lângă drumul de țară și rîul Timiș, adecă icoana dela Peatra scrisă, după cum o numim noi?

2. Ținem noi acea icoană și acel loc de sfânt sau de nisce lucruri, pe cari nici nu le băgăm în samă?”

Noi și mai vêrtos rĕposatul preot Ilie Sêrbu i-am răspuns, că acea icoană și acei loc pentru noi și pentru toți trecĕtorii de legea românească sunt sfinte și că nu trecem nici odată pe lângă ele fără a ne descoperi capul și a ne face sânta cruce. Cine a fi zugrăzit sânta icoană, din ce îndemn și împrejurări și când, nu avem cunoștință-deplină. Genunchiul de oameni de astăzi și părinții nostrii s’au pomenit cu sânta icoană la locul unde este acum. Poporul nostru scie să spună felurite predănii. Noi încă nu seim nimic mai ales, – de cum scie poporul.

După ce i-am spus acestea domnului oberingineriu Mihleisen, l-am rugat cu toată supunerea să facă bine și să păzască nevătămată sfânta icoană.

Bunul ingineriu a binevoit a lua în considerare rugarea noastră, căci la croire a încovoiat tunelul așa, că iese în spre Armeniș cu 4-5 metri spre apus dela icoana, ce se vede șí astăzi.

Pentru ca sânta icoană sa rămână în toată privința neatinsă și nevătămată, vrednicul de pomenire ingineriu Mihleisen a dispus lucrătorilor, cari făceau butoare în clenț, ca să spargă piatra cu dinamit, să nu facă umplături prea tari, ca nu cumva zguduindu-se cleanțul, să se strice și lespedea, pe care e zugrăvită icoana.

Martori vii la această disposiție sunt Iancu Dragomir Nr. 74, loan Ivaniciu Nr. 200 ambii din Armeniș, și Avram Vlădulescu din Sadova-noauă, cari pe timpul măsurărei și zidirei podului de fer și a tunelului au dat mână de ajutoriu inginerului Mihleisen la mĕsurat».

V. Cine să fie zugrăvit icoana sântei Treimi dela Peatra scrisă?

Pe cum nu se poate constata cu siguranță timpul, când s’a zugrăvit icoana, în tocmai așa nu se poate constata positiv cine a fost pictorul, carele a zugrăvit icoana de sub întrebare.

În lipsă de documente suntem siliți să ne luăm refugiu iară la variatele tradițiuni și espuneri, ce le aflăm pastrate la poporul nostru ca într’o arhivă vie și neinfluințată de străinism.

Locuitoriul Nicolae Godian Nr. 243 din Armeniș amintit mai înainte, enarează următoarele: «Mai de mult trecând pe lângă ”Peatra scrisă” m’am suit la icoana sântei Treimi și am cetit pe un loc negru în patru colțuri scris cu litere cirile albe următoarele: 1722, 14 Aprile, Crivante în pensiune. Îmi aduc aminte că scrisoarea era ca tipărită⁵».

Ioan Vetreș Nr. 190 din Armeniș, în etate de 76 de ani, ne spune ceea ce a auzit dela bătrâni: «Icoana Sântei Treimi dela Peatra scrisă, a fost făcută din vremi de tot bătrâne, de haiducii, cari sau țînut prin acele stânci și păduri, pe acel timp nestrăbătute de alții și că în anul 1822 a fost numai prenoită de un anumit Crivantie din Caransebeș, calele a lucrat la biserica bătrână din Armeniș»

¹După Pesty Frigyes satul bătrân s’a mutat dela Valea Armeniș la locul, und e azi în anul 1798; ²Astăzi nu este nici urmă de pădurea de ceroni; ³După Pesty Frigyes biserica veche s’a zidit în anul 1791. Biserica de astăzi din Armeniș e edificată ulterior la 1866 lângă turnul celei vechi, care turn a rĕmas neshimbat pănă la 1881 când s’a acoperit cu aramă; ⁴Biserica aceasta esistă și astăzi adaugându-i-se numai un sacristai. Românii strămutați în Sadova de sus și-au edificat biserică noauă, la care împărăția a ajutat cu 1000 fl; ⁵Ni se pare, că anul 1722 îl pune în loc de 1822”.