Bâlciul nălucilor

Arsenic și dantelă veche. Un fapt trecut sub tăcere și evitat convenabil din orice dezbatere publică este implicarea timpurie, de pionierat am spune, a Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut, în promovarea mitologiei arseniste. Yogiștii lui Bivolaru nu doar că folosesc vehiculul Boca, ci au contribuit activ și susținut la asamblarea lui.

Raportându-se la o memorialistică vădit fabricată, detractorii lui Arsenie Boca pun în cârca părintelui fel de fel de practici neortodoxe. Ei oficializează involuntar imaginea conturată (dacă nu creată din nimic, măcar accentuată grotesc) pentru înșelarea publicului, îndemnat să accepte indirect fel de fel de rătăciri sectare, chipurile girate de părinte.

 

 

Mișcarea arsenistă. Comerțul cu ulei de șarpe* folosește ca tehnică de promovare metoda mărturiilor personale (numite și testimoniale). Aceste mesaje, care lasă impresia că provin de la utilizatorii satifăcuți de produs, sunt în mare majoritate simple compoziții ficționale, racordate și acordate marketingului de produs.

Aidoma, hagiografia populară a părintelui Arsenie Boca își trage seva din același izvor nesecat: mulțimea de afirmații greu de referențiat și aproape imposibil de verificat, trecută în contul unei mulțimi pestrițe.

Considerăm că după moartea sa, Arsenie Boca a devenit obiectul unei operațiuni de mitizare, în mare parte scăpată de sub control, căpătând o viață proprie, independentă atât de personalitatea părintelui, cât și de credința creștin-ortodoxă.

… părintele Arsenie Boca nici măcar nu a fost amintit. O stranie tăcere s-a aşternut peste viaţa lui. Dacă mai înainte de 1989 au existat poate motive să nu se scrie nimic despre el, dar după acest eveniment de ce continuă tăcerea? Ce are biserica cu el?”;

Mormântul lui a devenit făcător de minuni, mii şi zeci de mii de pelegrini merg la mormântul lui spre a-şi găsi tămăduirea. Din an în an dimensiunile lui spirituale devin din ce în ce mai mari şi credem că vor continua1.

Fragmentele de mai sus fac parte dintr-o comunicare ținută în decembrie 1996 la Simpozionul naţional ”Prevenire şi bioterapie” (o denumire pompoasă care grupa la prezidiu, la tribună și în audiență foști securiști și vraci închipuiți). Îi aparțin lui Pompiliu Popescu, doctor care-și propune să trateze tuberculoza prin acupunctură și Sacroterapie.

Ce are biserica cu el?”, se întreabă vizionar Popescu, victimizând prin invocarea unui embargo informațional inexistent. Și nici vorbă de ”mii și zeci de mii de pelegrini” la acea vreme; există înregistrări video concludente. La comemorările părintelui (28 noiembrie) erau câteva zeci, cu multă generozitate o sută-două de persoane.

Nu avem idee cât și de unde știa ce știa dr. Pompiliu Popescu în 1996, dar știa bine; lucrurile s-au petrecut ulterior întocmai. Poate că este la rândul său clarvăzător sau poate că în timp vom afla lucruri mai sulfuroase. Până atunci ne menținem poziția că Mișcarea arsenistă este o inginerie social-financiară urmărind niște scopuri obscure, planificată și desfășurată de unul sau mai mulți actori statali și/sau non-statali.

Odată cu înflorirea acestui cult public, Boca a devenit un vehicul pentru fel de fel de indivizi și entități care-i folosesc memoria și notorietatea pentru a-și promova ideile și agenda proprie. E o locomotivă care trage după sine o gălăgie de vagoane cuplate fraudulos pe traseu și de aceea nici nu credem că va fi vreodată canonizat; ar însemna să intre în gara Bisericii, cu atributul sfințeniei, o garnitură dintre cele mai toxice.

Să accentuăm pentru claritate și limpezime: contraintuitiv, Mișcarea arsenistă nu are mai nimic de-a face cu omul, sfânt sau nu, Arsenie Boca, ci venerează un personaj ireal, mixt, colaționat pe bază de fantezie colectivă. Un fel de supererou din universul benzilor desenate, care-și poartă (ca Supermen) chiloții trași peste rasa de călugăr. Deferența noastră este față de cel ce a fost, nu de varianta câțită de apologeții comerțului cu false minuni.

 

Note: *”snake oil” (eng.), desemnează o categorie de tratamente frauduloase de tip panaceu, promovate prin publicitate mincinoasă. Majoritatea nici nu conțineau substanța de la care-și trăgeau numele comercial; 1Ninetei Crainici – ”Prevenire și Bioterapie”, Ed. Tempus, București, 1997, pg. 88; **Referință la un fost prim-ministru român, care după ce consuma tării își lua filme foarte ciudate, nepotrivite atât funcției cât și vârstei.