1. Începând cu anii ’70, în orașele universitare și marile centre industriale din România au apărut cluburi de ozenistică. Nu se numeau așa, dar asta era ”lipia” în care erau rulate mistere cu de toate. O șaormă exotică, care te făcea să uiți câteva clipe orizonturile cenușii ale ”Epocii de Aur” și permitea cui trebuie să supravegheze grupat (deci eficient!) pe cine era nevoie.
După evenimentele din ’89 aceste cluburi s-au risipit ca fumul, pentru a nu mai reapărea niciodată la intensitatea de odinioară. Dispăruse instituția care le păstorea din umbră; prin urmare își pierduseră atât obiectul muncii, cât și sprijinul logistic.
2. Într-o vreme când nu puteai ieși din țară decât cu aprobare bleu, Ion Hobana se plimba pe la diferite congrese, conferințe, simpozioane de SF. Ulterior, a fost co-autorul unor best-selleruri, scrise exclusiv pentru străinătate, despre OZN-urile din lagărul socialist. Tot cu aprobare (și sprijin), pentru că altfel nu se putea. Ușor-ușor, s-a creat legenda ufologului român de talie internațională Ion Hobana. Și ajungem în anul de grație 1990, când Hobana rămâne fără bleu. Și nu ne referim la hârtiile cu Bălcescu.
3. Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN – România) se înființează în septembrie 1998, avându-l ca președinte pe Ion Hobana. Mitologia acestei asociații, colportată printre membri și încurajată activ de conducere, este că ASFAN este o ”organizație paravan”.
”Paravan – Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc.” [DEX 2009].
Adică o organizație cu o activitate de fațadă, menită să camufleze activitatea principală, clandestină. Este acesta cazul ASFAN? În sens clasic, 100% nu. Însă vom reveni pentru a explica de ce este întreținută această idee.
Rostul ASFAN-ului a fost și este mult mai prozaic. Și pentru a-l înțelege trebuie să fi auzit de ”umbrele chinezești” și efectul perspectivei. S-o luăm pe scurtătură – priviți poza de mai jos:
Dedulcit cu gustul faimei internaționale și a mocangelii de pe la astfel de evenimente, Hobana nu se putea prezenta la locul faptei pe persoană fizică. Că nu dădea bine. ”ASFAN este prima și singura organizație înființată legal din din România care se ocupă cu studiul ozeneurilor”.
Asta e mantra întreit mincinoasă și înșelătoare. Nu este nici prima, nu este nici singura. La insistențele noastre, dna. Mihaela Muraru-Mândrea a publicat zilele trecute* documentele propriei organizații, care restabilesc fără drept de apel și cronologia și adevărul.
Cu studiul. ASFAN nu a studiat și nu studiază nimic. Este o formulă de advertising fără substanță, fără corespondent în realitate.
Însă cu ASFAN Hobana devenea persoană juridică. Și proiecția lui se mărea ca în poza de mai sus. Perspectiva. Este ASFAN un paravan? Da. Numai că scena era în fața paravanului, nu în spatele său.
4. După decesul lui Hobana, Dan Dezideriu Farcaș nu avea de ce să strice ceva rodat și spornic în timp. Rolul a rămas același, s-a făcut doar rocada actorilor.
Pentru că rămăsesem datori cu activitatea. Multă vreme am crezut că ASFAN-România este un monument de ineficiență și ilustrarea în dicționar a sintagmei ”frecatul mentei”. Nimic mai fals – dacă mergeți la cinema și face valuri ecranul nu înjurați? Ba da! Întocmai, pentru a proiecta fidel chipul liderului luciul apei trebuie să fie calm. Calm. Calm.
5. Inactivitatea e bună! Mai puțin pentru membrii-figuranți, distribuiți fără să știe într-o mascaradă în formă continuată. Lor li s-a injectat, subtil și insinuant, ideea cu activitățile clandestine și SRI-ul, ajungând ca fiecare să-i suspicioneze pe toți și viceversa. Divide et impera, dar la modul grosolan., rocambolesc. Astfel, cultura organizațională a ASFAN ne lasă să credem că o cucoană (Dna. L) la vârsta a treia rupe bonuri la casieria SRI pentru cartonul cu pateuri și/sau saleuri care le aduce binevoitoare din când în când la ședințe sau că un simplu comerciant (Dl. B) de aparatură electronică pe internet e ofițer la aceeași structură de intelligence. Și alte cioace de-astea…
În anul 2019 s-a votat și ales o nouă conducere a ASFAN-România.
Vicepreședintele (directorul de cercetare) nu are nicio referință academică și nicio oră petrecută pe terenul investigațiilor ufologice.
Purtătorul de cuvânt (directorul de presă) nu are nicio apariție în mass-media**, iar lumea presei îi este cu desăvârșire străină.
Directorul executiv (sottocapo în Mafie) este o personalitate în pas cu timpurile pe care nu le înțelege: a auzit pe undeva ca e cool să te ”flexezi”, a căutat în DEX și acum se îndoaie/încovoaie în fața tuturor. Elasticele sunt bune la chiloți, nu în organizații…
Cu așa garnitură, inactivitatea este garantată. Însă paravanul va fi fără cută. Și dacă totuși se șifonează ceva, avem câteva doamne în organizație care să dea un fier de călcat la nevoie.
*Referirea este la vremea scrierii articolului (sezonul vară-toamnă 2019). Mai nou, echipa Mihaelei Muraru-Mândrea s-a alăturat ASFAN, pentru a-l prelua. Pe nesimțite;
**Idem. Între timp, Dl. B a apărut într-un interviu. 1 (unu) interviu. Și acela cât se poate de jenant.
Acest mini-eseu își are istoria lui. Veche. Reținem un aspect: timpul nu doar că a validat analiza noastră, dar i-a conturat o alură profetică. Nu este niciun clarvizionism aici; pur și simplu, ”certis rebus certa signa præcurrerent” (Marcus Tullius Cicero, ”Divinatione”, liber I, cap. 52). Adică:”anumite semne vin înaintea anumitor evenimente”;