Imaginarul colectiv operează o etajare ocultă lesne de observat în spațialitazarea diferitului: elitele sau challengerii (conspiratorii) sunt plasați fie în turnuri, fie în subterane (mai nou zgârie nori și bunkere). Ambele urmează simbolismul insulei, al centrului înconjurat de un mediu protector (aer sau pământ, după caz).
Există o fascinație populară pentru tuneluri și subterane, care transcede simpla curiozitate. Suntem tentați să credităm două componente principale:
-
-
- Clișeul ascuns (secret) = prețios. Subterana este prin excelență ceva ascuns; în primul rând este ascunsă privirii. Nici accesul și nici traversarea nu sunt facile;
- O componentă psihanalitcă, uterină, a valorii (vieții) protejate.
-
Din ultima derivăm tunelul și sala, prima cale de acces, a doua depozit. Ambele se circumscriu logicii aparatului reproducător femeiesc.
***
Ce vrem noi să spunem este că tunelul nu este scop, ci mijloc. Deși afirmat ca atare, interesul pentru tuneluri se rezumă la unde și spre ce duc ele, nicidecum pentru construcțiile de acest tip.
Din experiența noastră cu tunelurile din România, am identificat modele, aproape lipsite de excepții. Ne oprim asupra a trei:
-
-
- Contrar beletristicii și cinematografiei, identificarea lor se datorează în general hazardului (surpări, lucrări edilitare, ș.a.), și nu unui efort planificat (unei căutări). Lopătarul Dorel, nu ”arheologul” Indiana Jones găsește tuneluri în viața reală;
- Galeriile identificate sunt fie colmatate, fie secționate de construcții mai recente sau prăbușiri de teren. Poveștile cu galerii antice, ce pot fi parcurse pe kilometri sau chiar sute de metri sunt… povești;
- Galeriile identificate, sau cu potențial de a fi identificate, au rol utilitar. Dacă doriți preludiul unei aventuri, mizați mai degrabă pe spumant Angelli (doar nouă ni se pare extraordinar de dubioasă reclama aia veche?).
-
Acestea fiind spuse, realitatea României subterane are toți parametrii necesari pentru a fi dezamăgitoare. Nu este deloc întâmplător că îi este substuită fantezia unor analfabeți sectari, ca Cinamar, oarba de la Iași sau cucoana la menopauză din Deva.