În apropiere de Râșnov (BV), în Munții Postăvaru, există un toponim – ”Bisericuța Păgânilor” -, corespunzând unui monolit masiv, cu aspect curios. Denumirea lui a inspirat în perioada comunistă o lectură în cheie protocronistă, omul cu ideea fiind nimeni altul decât bravul maior Florin Olteanu (†) din Brașov.
Nu cunoaștem cât de veche este denumirea.
În 1882 apare menționată1 (”Götzentempel”) ca ”obiectiv” într-o excursie a SKV (Siebenbürgischer Karpatenverein).
În ghidul său turistic din 1934, Wachner von Heinrich oferă chiar descrierea unui traseu:
”Din Valea Cetății (Burggrund) urcăm prin păduri tinere către Poiana Sâmbetei (Sonnabendwiese) care se găseşte dincolo de extremitatea cea mai îndepărtată a Poienii Braşov(Kronstädter Schulerau). Apoi mergem de-a lungul unei creste colinare care separă văile orientate spre vest, către Râşnov (Rosenau), ale pârâului Cetăţii (Burggrundbach) şi Pârâului Morii (Muehlgraben), de pârâul Auseifen, care curge pe partea de est a acestei creste, printr-o pădure de fagi printre care se află ici şi colo stejari bătrâni, apoi prin mestecănişuri, îndreptându-ne spre sud către ciudatele formaţiuni din gresie ale Templului Idolilor. Este un fund de căldare înconjurat de stânci. Unii cred că piatra plată de la intrare ar fi altarul de sacrificiu din vechime. În mijlocul Templului Idolilor (Götzentempel) se află o cocoaşă stâncoasă pe care nu o pot escalada decât tinerii îndrăzneţi şi abili. De sus ei îşi dau drumul pe un perete vertical, de vreo 4 metri, şi aterizează în grămada înaltă de frunziş, ceea ce este foarte distractiv. În dosul Templului Idolilor, către est, se află o creastă stâncoasă, de pe care avem o frumoasă privelişte peste înălţimile împădurite, pînă spre Butschetsch (Munţii Bucegi). De la Templul Idolilor mergem spre vest, către Peştera Flintsch aflată în apropiere”2.
Florin Olteanu o semnalează în ”Magazin”:
”La 3-4 km est de Râșnov există între stânci un loc cu denumirea «Bisericuța Păgânului» sau «Bisericuța Idolului» unde se poate identifica și azi un vechi altar de cult păgân cunoscut și cercetat mai puțin de către specialiști”3.
Același, revine în ”Astra” (Brașov), cu variații greu de înțeles pentru pretențiile sale de cartograf militar:
”Bisericuța Păgânului – la 1,5 km. Est localitatea Râșnov”4.
Remarcăm cum a evoluat toponimul sub influență populară și cultă. Varianta germană Götzentempel = Templul idolilor, este formulată la plural (götze, n). Toponimele românești, ulterioare, sunt în mod cert derivate prin traduceri ambigue. ”Templul” s-a transformat în ”biserică/bisericuță” (derivat de la ”basilica” și legat organic de cultul creștin), iar ”idoli” în ”păgâni/păgâni”.
Pe harta turistică a masivului Postăvaru apare ca ”Bisericuța Păgânilor”, cu varianta ”Templul Idolilor” în materialul scris care-o însoțește. Ca fapt divers, acesta pare inspirat din F. Olteanu:
”Templul Idolilor (Bisericuța Păgânlor), ansamblu de stânci (din microconglomerate) situat la 3 km est-sud-est de Râșnov, în apropiere de Peștera Râșnoavei. Traseele 25, 26, 27”5.
Despre acest obiectiv am găsit pe Internet legende ambigue (nereferențiate, redundante, poștite într-un nesfârșit lanț de plagieri):
”Se spune că, în cele mai vechi timpuri păgâne, aici ar fi fost într-adevăr un templu. Atunci bântuiau prin aceste păduri întunecate oameni sălbatici. Mai târziu oamenii pădurii au dispărut. Nu se știe ce s-a întâmplat cu ei – însă a rămas amintirea locului, unde se spune că a fost odinioară «Bisericuța păgânilor».
Despre acest loc se mai povesteşte că în timpul unuia dintre numeroasele asedii asupra Râșnovului, turcii au fost înfrânți iar câțiva călăreți refugiați s-au rătăcit în pădurile din apropiere. Deoarece se temeau că vor fi prinși de locuitorii Țării Bârsei, s-au ascuns într-o peșteră. Astfel au rămas ascunși o vreme în pădure și au ridicat o masă de piatră pentru ofrandă și o casă şi de aici numele locului, păstrat până azi, «Bisericuța păgânilor»”.
Sursa originală pare a fi un site făcut pe bani europeni (aici). S-au terminat banii, s-a dus la Domnul și platforma. Românisme de toată jena!
A doua variantă pare o elaborare târzie. În schimb, prima se coroborează cu descoperiri de materiale arheologice:
”Secția istorică (…) s-a constituit în după-amiaza zilei de 22 august, la ora 5, în muzeul liceului protestant (…) O bogată colecție de artefacte preistorice din împrejurimile or» așului Kronstadt era întinsă pe o masă lungă (…) topoare de piatră de la «Götzentempel» (s.n.)”.
Este vorba de nucleul viitorului ”Muzeu al Societății Colecționarilor Brașovului”, devenit ulterior ”Muzeul săsesc al Țării Bârsei”. Într-un final, colecțiile au ajuns fragmentar în custodiaMuzeului Județean de Istorie Brașov. Inventarul arheologic provenea din împrejurimile Brașovului (fără alte detalii, nu putem spune sigur că este vorba de unul și același loc).
Considerăm că aici se află cheia de înțelegere a locului. La sfârșitul secolului XIX, arheologi amatori brașoveni au descoperit în punctul Bisericuța păgânilor niște topoare de piatră. Pe baza lor și pe specularea aspectului monolitului s-a ajuns la toponimul german, care ulterior s-a românizat. Legendele par mai degrabă urbane (în sensu,l tehnic al sintagmei, de recente).
Note: 1”Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt”, nr. 2523/05.04.1882, pg. 314; 2Wachner von Heinrich – ”Kronstädter Heimat- und Wanderbuch”, Brașov, 1934, pg. 109-110; 3Crina Călin, Florin Olteanu – ”«Groapa de Aur» din Cheile Râșnoavei”, în ”Magazin”, nr. 39(1355)/24.09.1983, pg. 9; 4Florin Olteanu, Petre Cârstea, Zoe David – ”Contribuții hermeneutice la o geografie istorică”, în ”Astra”, nr. 7/1988, pg. 12; 5Bălteanu Dan, Băcăințan Nicolae & All., Ed. Sport-Turism, București, 1988, pg. 5; 6”Die 50. Generalversammlung des Vereins für siebenbürgische Landeskunde”, în ”Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde – Siebenburgische Vierteljahrsschrift”, nr. 8-9/15.08.1898, pg. 93.