Cârța (III) – ”Rubei hominis”

Albericus Trium Fontium a fost un călugăr francez cistercian care a trăit în Evul Mediu. Este autorul ”Chronica Albrici Monachi Trium Fontium”, care acoperă perioada de la Creație până în anul 1241.

Lucrarea vede lumina tiparului de-abia în anul 1874, fiind inclusă în ”Monumenta Germaniae Historica: Scriptorum”. De-aici a preluat și B.P. Hasdeu fragmentul referitor la Cârța:

”Eodem anno ultra silvas iuxta Kerte apparuit quedam, ut dicitur, demonum ludificatio, apparuerunt rubei homines, qui de montana quadam exierunt in equis rubeis, minoris tamen stature, quam sint nostri, homines fere 200, qui discursus varios spectante populo faciebant. Irruentibus contra eos illis de oppido, caveam suam intraverunt, nec postea comparuerunt, unus tamen, aliquantulum ab uno  de oppido retentus, fecit eius manum omnino esse rubeam et sic effugit, que quamdiu vixit rubea permansit”¹.

În traducerea lui Hasdeu:

”În același an [1235 – n.n.], în afara pădurii, lângă Kerte [Cârța – n.n.], s-a arătat, după cum se spune, o amăgire a demonilor; s-au arătat niște oameni roșii, care au ieșit din niște locuri muntoase pe cai roșii, dar mai mici de statură decât sunt ai noștri, cam vreo două sute de oameni care făceau felurite alergări în fața poporului care se uita, iar când cei din orașnăvăliră asupra lor, ei au intrat în bârlogurile lor și nu s-au mai ivit după aceea; totuși unul din mulțimea lor, oprit de unul din oreaș, a făcut ca mâna acestuia să fie roșie cu totul, și astfel a luat-o la fugă…”².

Relatarea este dificil de interpretat, putându-se propune – în lipsă de altceva – soluții care de care mai fanteziste: populație subpământeană, bandă de jaf deghizată, demoni³. Soluția tentantă, ecou al invaziei mongole, iese din discuție de vreme ce cadrul temporal nu corespunde (1235 vs 1241-1242).

O mențiune ambiguă despre ”omul roșu” (atenție, la singular!) găsim într-unul din ”Răspunsurile la Chestionarele lui Nicolae Densușianu” (loc. Vașcău, Transilvania, inf. Pr. Vasile Sala, 20.IV.1896). La întrebarea 144/ ”Chestionarul II” privind ”Duhurile necurate”, acesta menționează: ”Omul roș – în povești – «cel mai periculos»”⁴.

Cert este că Albericus Trium Fontium a fost contemporan evenimentelor, decedând în preajma anului 1252. De asemenea, făcea parte din același ordin monastic de care aparținea și Abația de la Cârța.

Note: ¹”Monumenta Germaniae Historica: Scriptorum”, vol. 23, Hanover, 1874; pg. 937 și urm.; ²Dan Brăneanu, Emil Străinu, Vlad-Ionuţ Musceleanu – ”România enigmatică şi insolită. 1001+ enigme ale României”, ediția a II-a, revăzută și rectificată, Editura C.I.D., București, 2018, pg. 221 și urm.; ³Da. Autorul acestor rânduri crede în demoni, atâta timp cât îi definim ca agenți malefici cu origine incertă; ⁴Adrian Fochi – ”Datini și eresuri populare de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la Chestionarele lui Nicolae Densușianu”, Ed. Minerva, București, 1976, pg. 121 (cu trimitere la pg. XLIV, poz. 689).