Bâlciul nălucilor

Ce a vrut să spună popa. După momentul 1999, măgulitoarea sintagmă ”România Grădina Maicii Domnului” a fost rapid asimilată ca un bun național, fără nici o minimă precauție, pe sistemul: Papa a spus!

Desigur, Suveranul Pontif a dat citire unui discurs, care nu era scris de el. Pentru că în spatele oratoriei oamenilor importanți stau profesioniști în comunicare. Chiar și așa, înaltul prelat nu a afirmat că România egal Grădina Maicii Domnului, ci doar că tradițiile o menționează astfel. A recurs la terți (tradiții), Dumnezeu știe care, de vreme ce în toată ortodoxia Muntele Athos poartă această titulatură.

În economia discursului, sintagma apare ca lipsită de importanță, deoarece nici nu s-a insistat și nici nu s-a revenit în vreun fel asupra ei. Că a fost o formulă de captare a bunăvoinței (captatio benevolentiae), o eroare strecurată din neglijență, o împunsătură adresată inospitalierilor greci sau o trimitere geopolitică cu bătaie mai lungă, nu vom ști probabil niciodată. Ce se întâmplă în bucătăria Vaticanului, rămâne în bucătăria Vaticanului. Cât despre noi, românii, halim balena!

Formularea pare venită din neant, fiind lipsită de tradiție în ortodoxia românească (vom aminti trimiterea la minunea de la Bisericani, care însă nu explică fondul problemei). Însă, coincidență sau nu, s-a potrivit de minune cu niște profeții obscure, a căror circulație subterană luase o oarecare amploare în epocă.

 

N.B. Pentru a ne prezenta limpezde poziția, considerăm că s-a folosit circumstanțial o formulă ortodoxă de prestigiu, iar după observarea impactului a fost asumată, multiplicată și adoptată în discursurile ulterioare (a se vedea cazul Papei Francisc).