Bâlciul nălucilor

Ce a vrut să spună popa. După momentul 1999, măgulitoarea sintagmă ”România Grădina Maicii Domnului” a fost rapid asimilată ca un bun național, fără nici o minimă precauție, pe sistemul: Papa a spus!

Desigur, Suveranul Pontif a dat citire unui discurs, care nu era scris de el. Pentru că în spatele oratoriei oamenilor importanți stau profesioniști în comunicare. Chiar și așa, înaltul prelat nu a afirmat că România egal Grădina Maicii Domnului, ci doar că tradițiile o menționează astfel. S-a raportat la terțe tradiții, obscure de vreme ce în toată ortodoxia Muntele Athos poartă această titulatură.

În economia discursului, sintagma apare ca lipsită de importanță, deoarece nici nu s-a insistat și nici nu s-a revenit în vreun fel asupra ei. Că a fost o formulă de captare a bunăvoinței (captatio benevolentiae), o împunsătură adresată inospitalierilor greci sau o trimitere geopolitică cu bătaie mai lungă, nu vom ști probabil niciodată. Ce se întâmplă în bucătăria Vaticanului, rămâne în bucătăria Vaticanului. Cât despre noi, românii, halim balena!

Deși formularea pare venită din neant, fiind lipsită de tradiție în ortodoxia românească, câteva referințe totuși există și vor fi amintite în continuare. Însă, coincidență sau nu, s-a potrivit de minune cu niște profeții reacționare, a căror circulație subterană luase o oarecare amploare în epocă.

 

N.B. Pentru a ne prezenta limpezde poziția, considerăm că s-a folosit circumstanțial o formulă ortodoxă de prestigiu, iar după observarea impactului a fost asumată, multiplicată și adoptată în discursurile ulterioare (a se vedea cazul Papei Francisc).