Bâlciul nălucilor

Circulație. În schimb este sigur că a circulat, într-o formă sau alta, vreme de decenii:

      • Profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a putut să-și facă o copie, ce era pe atunci bătută la mașina de scris, după un exemplar al acestor profeții care provenea din biblioteca, impresionantă pentru acea vreme, a regretatului Profesor Paul Teodorescu, cu care el era prieten1;
      • Le-am primit, cred că în toamna lui 1976 (s.n.), de la Gregorian Bivolaru2;
      • În vara anului 1983 am descoperit, la mănăstirea Bistriţa din Moldova, în caietul unui bătrân călugăr cărturar, un text al cărui autor era scris «Sidor Sinop» şi în care se vorbea despre viitorul României ca «Nou Ierusalim» – centru al spiritualităţii mondiale. Textul se prezenta ca un mesaj «de dincolo» şi m-am lămurit ulterior că era vorba de cel atribuit lui Sadu Sundar Singh, al cărui suflet se adresa de dincolo de moarte, românilor. Textul a circulat mai ales în mediul monahal, dar şi în cel orăşenesc3;
      • Apoi, prin ʼ88-ʼ89, am început să «lansăm» pe piaţă diferite ciudăţenii de cărţi care ne erau cerute (…) am avut şi «Profeţiile lui Sundar Singh», indianul despre care se spunea că ar fi afirmat că România va fi viitorul centru spiritual al lumii4;
      • Există o notiță de caracterizare întocmită de Arsenie Boca și publicată în facsimil5. Din păcate, nu este datată.

Este extrem de improbabil ca în perioada de referință (1927-47) vreo ”profeție” de-a lui Sadhu Sundar Singh (reală sau apocrifă) să fi avut o circulație semnificativă, fără a fi menționată sau combătută în ”Lumina satelor”. Pentru Oaste, hindusul era o investiție de suflet, dublată de un interes comercial și o datorie de onoare. Dar ce știm noi? Ei, impostorii de la Biroul de presă al Armatei, oameni bine informați de pe wikipedia, ei au dreptate.

În jurul anilor ʼ70-ʼ80, apocriful ajunge în posesia lui Gregorian Bivolaru. Ulterior, acesta va lua pe cont propriu difuzarea, afirmându-i autenticitatea, deși în paralel a versionat-o conjunctural, repetitiv,  la modul grosier.

Înainte de această dată, nimic nu e sigur. Cel puțin la nivel documentar, din ce-am putut găsi noi, referința la anul 1940 este o profesiune de credință.

 

Note: 1Nicolae Catrina – ”O uimitoare profeție a clarvăzătoarei Vanga Dumitrova, supranumită «Oracolul bulgar», despre România”, Ed. Shambala, București, 2008, pg. 37; 2Radu Ștefănescu – ”Adevărul despre «Profeția lui Sundar Singh»”, în evz.ro, 16.09.2019; 3Dan Zamfirescu – ”Prefață la ediția a doua”, în Vlaicu Ionescu – ”Mesajul lui Nostradamus către români”, Ed. Roza Vânturilor, București, 1998, pg. XLIII; 4Vasile Surcel – ”Talciocul, manejul «geambaşilor» de cărţi interzise”, jurnalul.ro, 8.08.2009; 5Zamfira Constantinescu – ”Notă asupra ediţiei I”, în Arsenie Boca – ”Cărarea Împărăţiei”, Ed. IV-a,  Editua Sfintei Episcopii Ortodoxe Romdne a Aradului, Arad, 2003, p. 343.