Conflictul dintre două școli de gândire (I)

Adâncire vs. diversificare. Deși la prima vedere nu este atât de evident, în spatele scenei există un conflict între două școli de gândire. În teorie ambele urmăresc același scop, abordările diferă însă  semnificativ, la fel și rezultatele. Iar rezultatele au conturat, inevitabil, niște tabere.

Când G. Cohal, fostul vice de la ASFAN-România, afirma programatic că ”Trebuie să punem România pe harta lumii ufologice [actuale – n.n.]” nu era rău intenționat. Interesat da, rău intenționat nu.

Problema debuta încă de la începutul enunțului, cu acel imperativ ”trebuie”, tradus predictibil ”prin orice mijloace”. Iar cum ASFAN-R nu dispune de nicio posibilitate de a investiga serios fenomenul OZN autohton (n-are membri, n-are fonduri, n-are echipamente specifice, n-are expertiză sau acces la expertiză din surse terțe), s-a ales calea diversificării (abordarea cantitativă): ”Activitatea asociației se bazează pe raportări de la diverse persoane, nu a aterizat un OZN în poarta asociației să le luăm un interviu”. (Ioan Bunea, handyman al asociației)

Tactica? Prin intermediul lui Bunea (mai nou Barbu?!):

• • • se strâng o mulțime de ”raportări”;
    • nu se cercetează (aproape) niciuna;
    • se folosește un discurs ambiguu, studiat;
    • se lasă să se înțeleagă (în fals) că s-ar prezenta chestiuni verificate.

”Adâncirea” implică altceva: atenta selectare a unor cazuri, subiecte, ș.a. cu potențial și studierea lor în amănunt. Este o abordare calitativă, analitică, costisitoare și riscantă în ceea ce privește rezultatele. Noi  pe ”adâncire” ne-am axat și exemple găsiți din plin pe terramirabilis.ro. Pentru ei, din păcate, ”adâncirea” nu există.

Ce spune Ioan B.? ”Deasemenea nu putem verifica toate cazurile din diverse motive expuse” [”Totul este legat de bani si timp”]. Corect, nu toate, dar măcar câteva? Măcar una, două, acolo? Care sunt cazurile ”investigate” de ASFAN-R?

Și publicul diferă semnificativ. Cum să nu aplauzi o astfel de productivitate: săptămânal, sunt livrate noi și noi ”dovezi”?

Și totuși… Diversificarea, puternic speculativă și majoritar non-faptică, generează o faună specifică. Este de ajuns o simplă aplecare asupra rubricilor de comentarii care însoțesc postările FB ale ASFAN-România pentru a observa, cum bine spunea un prieten, că ”unii și nu puțini, se obstinează să trăiască din ozeneuri, sau paranormal. Științe grele, de graniță, granița dintre boala și sănătatea psihică și mentală”. Este adevărat că zgura umană colectată de BB aduce ”Like”-uri și lasă impresia de activitate. Dar cam atât.

Există însă și-un revers al medaliei. Când îți construiești o prezență de flecar și măscărici, devii nefrecventabil în cercurile în care expertiza contează. Iar când te numești ditamai Asociația pentru Studierea Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate și vii cu texte de genul ”Și religia creștină se bazeaza pe mărturii și nu contestă nimeni că anumite fapte nu ar fi adevărate”, îți creezi  o anumită reputație de gogoman calificat.

***

Ca să nu ne întindem prea mult la vorbă, să oferim o ipostază concretă. Cazul Emil Barnea (Hoia/Cluj aug. 1968). Este probabil cel mai semnificativ eveniment OZN din România (observație diurnă, martori multipli, probe foto, diseminare la nivel oficial). Chiar și după 50 de ani, ufologii români nu au reușit să lămurească multiplele necunoscute, inconsistențe și neconcordanțe care-l înconjoară. În schimb, se laudă cu un total de n cazuri ”adunate”  anual, la normă, fără prea mult spor. Asta-i prăpastia dintre diversificare și adâncire…

Mențiuni.

1. 1. 1. Am oscilat mult între termenii ”multiplicare” și ”diversificare”. L-am prefera pe ultimul deoarece ilustrează mai bine tendință ufologică actuală: supraviețuirea prin racordarea la ”domeniile conexe”, cum le spun ei. Pentru că, dacă nu știați, ufologia pură e moartă demult;
      2. Ne-am referit la ASFAN-România și ufologie dintr-un motiv pur tehnic: sunt singura organizație de profil din România. Practicile ASFAN-R coincid cu o mulțime de auto-intitulați ”specialiști”, ”pe persoană fizică” sau prezumați astfel de către public. Că publicul ăsta prezumă cam multe, și de multe ori pe invers decât este;
      3. În toată ecuația, rolul lui Ioan BB este minor. Pensionar cu un ascuțit spirit al voluntariatului, semianalfabet în ciuda faptului că statul i-a finanțat studiile, dornic de a-și depăși condiția fără a-și cizela ținuta, Bunea/Barbu este săgeata slobozită la înaintare de jupânii larvari din conducerea ASFAN. În fond este doar un om de care se profită și prin aceasta este o victimă;
      4. Aparent, Ioan BB nu se mai ocupă cu permanența digitală ASFAN. Și totuși fraza, conținutul, ansamblul, totul a rămas deplorabil, întărind astfel ce afirmam mai sus: nu el era problema. Noroc cu Cezar Dărac că le-a făcut un logo și un header, că informaticianul Dan D. Farcaș e bun doar prin cărți.