Costel Hristescu, un pionier al ”chipurilor de piatră” (IV)

O problemă de priorități megalitice. O notiță din însemnările lui Dan Corneliu Brăneanu:

”Primesc [de la P. Măldărescu – n.n.] felicitări pt. Sărbători la 26.XII.83. În aceeași zi răspund arătând din arhiva mea date pt. stabilirea priorității cu Costel Hristescu în cea de-a 3-a generație (termen lansat acum), cea de-a doua fiind D. Todericiu și D. Ruzo (prima este Asachi – Densușianu)”.

Este vorba de cea de-a treia ”generație” de cercetători ai sculpturilor megalitice din țara noastră. O idee interesantă, dar cronologic ambiguă (eventual relevantă doar în domeniul publicistic).

Într-o scrisoare datată 6.02.1992, Măldărescu explică cum știrea despre tezele peruanului D. Ruzo l-au determinat să-și etaleze propriile descoperiri (anterioare):

”Colegul meu de drumeție la munte, Dr. Romulus Popescu mi-a relatat, chiar atunci când a avut loc vizita de documentare a lui Daniel Ruzo în România, despre ipotezele acestui cercetător, care ipoteze ne-au deschis și nouă un orizont de lucru aici în Rm. Vâlcea, ca și altora de pe tot cuprinsul țării, expunând și publicând prin reviste rezultatele observațiilor. Atunci am expus într’o vitrină a librăriei «Anton Pann» din centrul orașului Rm. Vâlcea, două pliante cu câte șase fotografii 18×24 cm. înfățișând cele mai reprezentative chipuri de piatră din muntele Cozia”.

Dr. Petre Măldărescu urcă pe Cozia din anul 1941 (scrisoare din 20.04.1974). Probabil la acest reper cronologic se referea și afirmația lui Romulus Popescu din articolul ”Cultura megalitică de pe muntele Cozia?”¹.

Nu se cunoaște data la care P. Măldărescu a luat contact cu teza lui Prof. Dr. Ion Conea, sugerată într-o notă de subsol în lucrarea ”Corectări geografice în istoria românilor” (1938). Cert este că ideea Mt. Coziei = Kogaion l-a captivat. Mai mult, l-a inspirat să folosească ”chipurile de piatră” ca dovezi în acest sens:

”Afirmaţia profesorului Ion Conea este justificată atât prin bogatul depozit de ceramică dacică, de toate vârstele, de la punctul de ieşire al Oltului din defileul şi de placa votivă romană găsită în defileu şi care acum se află în muzeul din Köln, cât şi de numeroasele chipuri de piatră atât de expresive, din care unele şi-ar putea avea geneza în epoca neolitică”².

Când s-a născut această legătură logică? Din păcate, atât în publicistica lui Măldărăscu, cât și în cea pe care a inspirat-o, se oferă date contradictorii: 1941 (”Cultura megalitică de pe muntele Cozia?”); 1956 (”Chipuri și Portaluri de piatră în Muntele Cozia”); 1959 (”Chipurile de piatră de pe Muntele Cozia”³).

În ceea ce-l privește pe Costel Hristescu, lucrurile sunt (mai) clare. O ”dată de început”: 1954.

Rezumând: Doctorul Petre Mălădărescu a identificat ”chipuri” in situ și le-a prevăzut o origine antropică mult anterior popularizării teoriilor lui Ruzo în România. Însă, în  prezent, nu se (mai) pot determina raporturile de prioritate cu un alt ”chellanger”, Costel Hristescu.

L-am cunoscut pe Dan Corneliu Brăneanu ca un om al ideilor generoase, în curs de nerealizare. De altfel, ideea transpare și din corespondența citată. În Ajunul Crăciunului anului 1983 a avut o idee – nu a dezvoltat-o atunci și nu a dezvoltat-o nici ulterior. În prezent, vorbim de o acțiune tardivă, deoarece faptele nu mai pot fi reconstituite în desfășurarea lor cronologică.

Note: ¹Petre Purcăreanu – ”Cultura megalitică de pe muntele Cozia?” (interviu cu Petre Măldărescu și Romulus Popescu), în ”Magazin”, nr. 1074/ 6.05.1978, pg. 3; ²Petre Măldărescu, Romeo Popescu, Ion Banu – ”Chipuri și Portaluri de piatră în Muntele Cozia”, în ”Studii și cercetări”, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, 1973, pg. 65; ³Petre Măldărescu – ”Chipurile de piatră de pe Muntele Cozia”, în ”Orizont”, nr. 371/ 9.01.1970, pg. 2.