Costel Hristescu, un pionier al ”chipurilor de piatră” (I)

Costel Hristescu, tehnician la ISPH București, este unul dintre pionierii megalitologiei din România. Pasionat de drumețiile alpine, pictor amator, colecționar, dar mai ales un ins discret, a ieșit rar la rampă în presa vremii. Ne vom asuma noi sarcina de a-i prezenta realizările și prioritățile.

Din ceea ce știm până în prezent, debutează printr-un interviu realizat de Simion Săveanu¹ în ”Magazin”:

”De ani de zile o enigmă învăluie catenele munţilor noştri. Zeci și sute de întruchipări dăltuite cu migală de filigran străjuiesc potecile montane. Neobişnuitele sculpturi din cetăţile de piatră sunt atât de impresionante prin fineţea execuţiei lor, încât uneori şi specialiştii nu se sfiesc să le considere drept fenomene ciudate, fantastice sau le atribuie pur şi simplu fanteziei neîntrecute a naturii…

Priviţi cu atenţie fotografiile pe care le reproducem. Ele reprezintă câteva dintre piesele unei interesante colecţii intitulată sugestiv «Oamenii munţilor». Imaginile ne-au fost furnizate de un pasionat pictor amator şi în acelaşi timp iubitor al drumeţiei, un admirator al enigmaticelor forme sculptate în pietrele munţilor. Mergând adeseori pe şantierele de construcţie ale noilor obiective energetice, proiectantul Costel Hristescu, de la Institutul de proiectări hidroenergetice, a strâns în decursul unui deceniu numeroase pietre fasonate în mod bizar, dar extrem de asemănătoare cu profilurile umane.

Iată Omul de la Voineasa găsit în Munţii Lotrului. Figura lui pare realizată de mâna unui iscusit artist ce a fasonat piatra de râu cu deosebită dibăcie (figura 1).

La Ciunget, colecţionarul a dat peste un grup numeros de pietre ce prezentau contururile unor capete omeneşti. asemănătoare cu cel din figura 2.

Chipul mucalit al omului din a treia imagine a fost descoperit în apropierea terasamentului căilor ferate de lângă Călimăneşti.

Dar cea mai surprinzătoare întruchipare omenească, transpusă în piatră, este redată în figura 4, ea reprezentând fantastica descoperire făcută de cosmonauţii [sic!] americani Armstrong și Aldrin pe Selena. Este vorba despre curiosul profil, analog unei camee, mărit de 700 de ori, şi descoperit în rocile lunare aduse pe pământ [sic!] cu prilejul misiunii Apollo 11. Această descoperire senzaţională a fost făcută cu prilejul cercetării la microscop, în cadrul laboratoarelor Oak Ridge, fiind considerat unul dintre rezultatele cele mai curioase ale acestei misiuni extraterestre.

În încheierea succintei prezentări, notăm şi informaţia furnizată în ultimul moment de către colecţionar şi anume că între Rudăreasa şi Ciunget, în apropierea unui grohotiş, topometrul de la Rudăreasa, Feribaci, a văzut o monumentală stâncă sculptată şi care reprezentă chipul unui om. După părerea celor ce au admirat frumuseţea deosebită a acestei sculpturi ea poate rivaliza cu Sfinxul din Bucegi”².

Ce reținem pentru moment? Hristescu era pasionat atât de microliți, cât  și de  megaliți deopotrivă. Această dublă neîntâmplătoare o vom regăsi și la alții (la Turcu, la Dragomir, la Brăneanu, ș.a.), fiind generată de atracția față de formele speciale, semnificative. Mai precis, de simulacra.

Metoda sa de cercetare este clasica ”regulă de aur” a amatorilor pasionați de asemuri în piatră: tura de munte, hazardul sau ”ieșitu-n cale”, identificarea pe bază de formă deosebită, botezul și popularizarea.

Note: ¹Deși nu este asumat, cunoaștem paternitatea acestui interviu din surse nepublice; ²*** – ”Ciudatele sculpturi din munți”, în ”Magazin”,  nr. 794-795 (dublu)/ sâ. 23.XII.1972, pg. 15.