Tăblițele ”de la Sinaia”

Tudor Diaconu, zis ”Moșuʼ din Pitești” este în prezent decedat. Alături de colaboratorii săi, Diaconu a închipuit o așa-zisă metodă de decriptare matematică a limbii, foarte asemănătoare cu ambianța din SF-ul lui Stanisław Lem ”Edificiul nebuniei absolute1. Metoda sa este în general ignorată, fiind considerată o ”aberație încâlcită” chiar și de către protocroniștii veterani.

Datorită prieteniei cu Nicolae Miulescu, dar mai ales cu Nicolae Copoiu, Tudor Diaconu a gravitat în orbita Institutului de Studii Istorice și Social-Politice (ISISP), fiind solicitat pentru diverse decriptări de compoziții antice. Să spunem că în viziunea piteșteanului, județul Vâlcea e vechiul Canaaan, dar și Noul Ierusalim. Pe cale de consecință, Biblia devine o narațiune 100% românească; chiar și Iisus s-a născut la Stânișoara, care este adevăratul Nazaret! Ipostaza este interesantă deoarece ne arătă nivelul profund irațional al studiilor girate de această instituție.

Cornelia Velcescu își amintește că Diaconu a primit copii fotografice după cele două tăblițele de la Mănăstirea Sinaia, pentru decriptare. Și are dreptate: găsim referința și transpunerea în clar în ”Limba vorbită de la Adam și Eva” (vol. I), o carte rar citată și citită și mai rar.

Nu ne vom referi la ceea ce crede Diaconu că a înțeles de pe tăbliță (simple fantezii!), ci vom prezenta câteva aspecte conexe. Referindu-se la ”o plăcuță de aur aflată la Sinaia” (plc. 042), afirmă că:

Stampa ne-a fost dăruită de regretatul prof. univ. dr. în istorie Nicolae Copoiu2.

Inițial am crezut că ”stampă” este o prețiozitate gratuită a autorului. Însă cunoaștem că ISISP a făcut un număr de copii metalice după piesele aflate la Mănăstirea Sinaia și una ar fi putut ajunge la el. Cert este că autorul revine la ”fotocopie3, variantă întărită4 și de Cornelia Velcescu.

Istoria tăblițelor, aflată tot prin mijlocirea lui Copoiu, este redată astfel:

La Sinaia s-au aflat în timpul lui Carol al II-lea multe plăcute de aur cu scriere hieratică. Pe câte știm aurul a dispărut, dar, la intervenția lui Iorga s-au turnat inscripțiile în plumb5.

Surdul nu aude, dar le potrivește. Cu toate acestea, punând presupusa ticăloșie pe seama regelui Carol al II-lea – a cărui personalitate era mai adecvată unor astfel de mașinațiuni -, Diaconu dovedește o ezitare, un relict de decență. Sau poate este vorba de analfabetism funcțional – nu pricepe nici formulări banale.

Diaconu sesizează corect nevoia de a mări eșantionul de referință, idee care din motive necunoscute pare să nu fi fost preluată de ISISP:

Încifrarea este evidentă, fie și numai pentru că se folosesc în același text litere latine și grecești. Dacă ar fi avut înțeles în limba greaca lucrurile ar fl fost simple, ca și în cazul în care am fi avut o grafie latină la care dicționarele în uz ar fi putut ajuta. (….) Vom putea răspunde numai după ce vom «tălmăci» și alte asemenea tăblițe, care, deocamdată nu ne-au căzut sub ochi6.

O semnalare importantă: deși ilizibilă și fără nicio trimitere evidentă, Diaconu oferă o fotografie7 a plăcii din Colecția Severeanu (plc. 110). Cel mai probabil auzise de ea prin intermediul Corneliei Velcescu, iar preluarea este din ”Dacia antiqua” (1982) a lui  Gramatopol.

Și o precizare: la Diaconu, cronologia literară este fluidă și anul tiparului (1996) nu înseamnă mare lucru. A fost, de nevoie, un autor de sertar. Având în vedere numărul de lucrări rămase în manuscris, tindem să devansăm cu mult originea compunerilor sale imposibile. Mai există un motiv, care dă măsura piteșteanului ”cu Nobelul în buzunar”: își falsifica (modifica) propriile scrieri. Transcrie în volum articolele publicate anterior la gazetă, cu referințe, doar pentru a oferi doritorilor posibilitatea comparației și constatării unor modificări grosolane.

Ca fapt divers, Diaconu cunoștea articolul Silviei Păun (amintit anterior), deoarece  plagiază din el un mic fragment8. O oarecare relevanță ar putea avea, pe filiera orădeanului Alexandru Pele ”compusul dacic Daba (cetate)9.

 

Note: 1Stanisław Lem – ”Memoirs Found in a Bathtub”. Traducerea în limba română – ”Edificiul nebuniei absolute”  –  a apărut la Ed. Univers în 1995; 2Ilie Stanciu, Tudor Diaconu – ”Limba vorbită de la Adam și Eva” (vol. I, partea I), Ed. Brio Star, Pitești, 1996, pg. 178; 3,5Ibidem, pg. 195, dar și Tudor Diaconu – ”Scrierea secretă”, vol II, Ed. Obiectiv, Craiova, f.a., pg. 160, unde citatul este reluat ad litteram; 4Dumitru Manolache – ”Tezaurul Dacic de la Sinaia. Legendă sau adevăr ocultat?”, Ed. Dacica, București, 2006, pg. 36; 6Ibidem, pg. 202-203; 7Ibidem, pg. 61; 8Tudor Diaconu – Op. cit., pg. 34; 9Ibidem, pg. 64.