Debutul publicistic al temei ”sculpturilor megalitice” îl aflăm la Dimitrie Cantemir, în ”Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”:
”Cel mai înalt dintre munți este Ceahlăul, care, dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca și Olimpul, Pindul sau Pelias. (…) Din vârful său, care se înalță ca un turn, se prăvale un pârău foarte limpede, ce se năpustește cu mare larmă peste stânci abrupte și se varsă în Tazlău. Drept în vârf se vede o statuie străveche, înaltă de cinci coți, înfățișând, de nu mă înșel, o bătrână cu douăzeci de mioare, din a cărei parte firească curge întruna un izvor.
Este anevoie de spus dacă natura a avut să-și arate aici jocul sau dacă statuia a fost lucrată astfel de mâna unui artist dibaci. Căci statuia nu stă pe nici o temelie, ci este crescută și legată strâns de celelalte stânci, dar cu pântecele și spatele slobode; și chiar dacă ai vrea să crezi că încheieturile au fost umplute cu un var făcut cu multă iscusință – și noi bucuros am spune-o – asemenea descoperiri ale celor din vechime s-au pierdut cu vremea, totuși nu-ți poți închipui lesne în ce fel a fost adusă apa prin picior în partea firească, fiindcă nicăieri împrejur nu se văd urmele vreunui izvor sau ale vreunei albii.
Pesemne că de aceasta s-au folosit păgânii pentru slujba lor religioasă, căci preoții lor aveau obicei să se slujească de mijloace firești sau vicleșuguri vrăjitorești prin care să poată aduce mulțimea lesne crezătoare la uimire sau la înălțare religioasă”1.
Fragmentul, de dimensiuni modeste, va avea peste timp o influență enormă. Găsim în el temeliile construcției viitoare:
-
-
- Legătura geografică dintre munte, apă-izvor și simulacrul megalitic de tip ”babă”;
- Simulacrul in-situ – ” nu stă pe nici o temelie, ci este crescută și legată strâns de celelalte stânci”;
- Echivocul natural-antropic – ”Este anevoie de spus dacă natura a avut să-și arate aici jocul sau dacă statuia a fost lucrată astfel de mâna unui artist dibaci” -, ușor insinuant (prin definiție, o statuie nu poate fi naturală…);
- Suportul tradițional, religios și ritual – ”Aceasta este prima consemnare a legendei Dochiei”2.
-
Și am mai adăuga,
-
-
- Discursul în necunoștință de cauză – ”Informaţiile pe care ni le dă marele învăţat sunt mai mult pitoreşti decât exacte, el necunoscând direct uriaşul Moldovei”3.
-
Lucrarea va fi publicată inițial în limba germană (Frankfurt și Leipzig, 1771). Edițiile române (Mănăstirea Neamț, 1806; Iași, 1851; Iași 1856, etc.) vor apărea la timp pentru a impresiona generația pașoptistă. Și masonică.
Note: 1Dimitrie Cantemir – ”Descrierea Moldovei” (trad. Petre Pandrea), Ed. Ion Creangă, București, 1978, pg. 50-51. Fragmentul se află și în ”Dacia preistorică” (pg. 186), indicând influența directă; 2,3Gh. Epuran – ”Unde se află Dochia?”, în ”România pitorească”, nr. 5/1972, pg. 20-21.