Bâlciul nălucilor

Facerea lumii-n Dacia. Apăruți în siajul protocronismului, o serie de amatori, majoritatea, dar nu exclusiv, ingineri, au încropit un curent ad-hoc, fără cine știe ce densitate. Se specula despre orice: de la Densușianu și megaliți, la scrierea dacilor și revizionismul maghiar. Unii erau bine pregătiți, alții tufe de Veneția. Majoritarea tezelor vehiculate pot fi ușor numite avântate.

Acestor chibiți li se permitea (acesta e termenul exact!) existența și manifestarea din trei motive:

      • ideile lor alimentau acel bizar naționalism de fațadă al ultimilor 10-15 ani din regimul Ceaușescu;
      • hrăneau fanteziile și imaginarul colectiv, deturnând atenția de la realitatea cotidiană cenușie;
      • erau folosiți pe post de arătat pisica (rareori și de ciomag) pentru istorici și arheologi, care deveneau astfel mai maleabili, mai predispuși la ”genialele indicații” venite de foarte sus.

Atribuirea unor idei pernicioase precum ”Noi nu suntem urmașii Romei!” perioadei Ceaușescu sau istoriografiei din acea perioadă este complet falsă. Nici vorbă de contestarea latinității; ideologic și propagandistic convenea mai mult ideea de ”insulă latină într-o mare slavă”. Cât despre zamolxianism, pricepeți gluma într-un regim ateu! Că le plăcea sau nu, chibiții erau 100% marginali.

Oficial, în acea perioadă se bătea monedă pe o narațiune foarte diferită:

Și fiindcă a venit vorba de o cauză mai bună: dintre specialiștii străini care, de mai bună sau mai rea credință, ne contestă autohtonismul sau continuitatea, cei mai mulți nu pun sub semnul întrebării nici existența dacilor nici caracterul culturii lor, nici întinderea și puterea statului lui Burebista și Decebal. Ei contestă în primul rând importanța stăpânirii romane în Dacia și eficacitatea romanizării dacilor, considerând că populația dacică a rămas neromanizată și că românii latinofoni au venit din sud, din peninsula balcanică, prin sec. al X-lea” (citat relevant din publicistica comunistă).

De aceea și numim dezvoltările de după 1990 cu sintagma ”protocronism deviaționist”. Așadar, un tip de protocronism care combină indigest autohtonismul dacist al anilor ʼ80 cu bazarul eclectic al credințelor și practicilor de tip New Age, totul asortat cu nelipsita Teorie a Conspirației.

Dacă Apocalipsa va avea punctul final în România, de ce n-ar fi fost aici și Edenul din Biblie? Și nu ar fi de la sine înțeles că interese oculte majore sunt chitite pe distrugerea probelor și ascunderea adevărului?

Rudan Vasile, mitoman rutinat în povestiri științifico-fantastice de proastă calitate, căina cu ceva timp în urmă o poveste cu o metopă de la Adamclisi, ”făcută pierdută” (= furată) de istorici și care ar fi reprezentat Geneza dunăreană (Raiul = Dacia, gen). Spicuim:

Placa de marmură albă care era expusă la Muzeul arheologic Adamclisi, pe care era redat, în basorelief, mitul creației omului a fost fotografiată de mine în anul 1981. Exponatul a dispărut din muzeu în anii următori1.

… ofer cititorilor fotografia piesei din marmură ce înfăţişeză, cu probabilitate, actul creaţiei omului de către divinitate – dispărută din muzeul de la Adamclisi după ce a fost fotografiată de autor. (…)

Pe placa de mamură este figurat un personaj în armură, cu cască semisferică, fără faţă (Biblia ne spune că era interzis muritorilor să privească faţa lui Dumnezeu), cu două scuturi în loc de braţe. În zona mediană a personajului este un cap de adolescent.

Este placa de marmură pe care o caută celebrul explorator Rob Ballard, pentru fundamentarea ipotezei situării raiului biblic în bazinul Mării Negre? Ipoteza Edenului în Marea Neagră pare şocantă la prima vedere, dar se sprijină de dovezi materiale şi documentare serioase2.

Frumoasă povestea, nu? Dar, așa cum ați bănuit deja, urmează Doar că…:

      • fragmentul de basorelief nu a fost descoperită la Adamclisi, ci la Capidava. Treacă-meargă, tot în Dobrogea. Nu este deloc sigur că ar fi vorba despre o metopă, cum o numește autorul;
      • o fotografie cu piesa apare într-o broșură3 tematică din 1965, semnată de reputatul Radu Florescu. Așadar, istoricii nu l-au așteptat pe Rudan, în 1981, pentru a sesiza importanța arheologică a descoperirii, independentă de Geneză, Eden dacic sau alți gărgăuni;
      • poza lui Rudan prezintă doar fragmentar piesa reală, ceea ce implică un trucaj ieftin și nu o fotografie documentară, cum afirmă acesta;
      • piesa nu a dispărut nicăieri și nu a fost furată de nimeni (istoric sau neistoric); este bine merci în depozitul Muzeului din Constanța. Ba chiar, când își debita Vasile Rudan panseurile, a fost expusă și în Capitală.

Am prezentat minciuni și scenarii hazardate, concepute de români pentru români. Nu o să ne surprindă extinderea lor la nivel internațional, cum vom vedea mai jos.

 

Animație C.D.

 

Note: 1Rudan Vasile – ”Placa de marmură pe care era redat mitul creației omului, a dispărut din muzeul arheologic din Adamclisi”, în jurnalparanormal.ro, 10.03.2019; 2Rudan Vasile – ”Enigma monumentului de la Adamclisi (3)”, în jurnalparanormal.ro, 20.07.2013; 3Radu Florescu – ”Capidava”, Ed. Meridiane, 1965.