Cunoașterea tradițională operează cu o divinitate supremă, un Dumnezeu indescriptibil. Însă nu poți crea și menține o religie de mase bazată pe o simbolistică atât de eterată. Și atunci Dumnezeu este antropomorfizat, mai mult sau mai puțin fățiș. Artificiul comportă și un risc, devenit certitudine în prezent: odată ce credința slăbește, oamenii ajung să rețină doar ecuația Dumnezeu = om și să se comporte ca atare.
Puternic afectată în timpul Renașterii, religia a suferit o grea lovitură prin Iluminism. Deloc întâmplător, tot atunci apar primele teorii ale conspirației la scară mare. Pentru că nu-i așa, dacă omul e dumnezeu, este de așteptat ca și dracii (opusul) să fie oameni. Nu este nici o oglindire a Cerului pe Pământ, așa cum cred unii esoteriști, ci pur și simplu ”cerul” a fost transferat pe Pământ, bineînțeles prin puterea transfiguratoare a fanteziei omenești.
Ceea ce trăim azi este ducerea la ultima consecință a unei serii destul de bine cunoscută. Vom folosi cuvântul ”Spiritualitate”, gol de conținut dar plin de sensuri, ca pe o cheie de înțelegere a prezentului. El desemnează noua religie a ”bunului plac” – amestec eclectic și proteic din selecții proprii, asamblate individual și eliberate de orice reguli, rigori și constrângeri (inerente tuturor religiilor tradiționale). Pe scurt, formularea din Tatăl Nostru ”Facă-se voia Ta” a fost răstălmăcită în ”Facă-se voia Mea”. În fond, urmând logica că Dumnezeu e însuși omul, nu apare nicio contradicție în logica internă a ”Spiritualității”. (Trebuie menționat că anti-religie ar fi o formulare mai exactă. În germenii ei, nici o religie, nici o mișcare religiosă, ba chiar nici o sectă nu propune o abordare fățiș contra omului. Spiritualitatea o face!).
1Dacă sociologii nu ar fi ignoranți sau ticăloși, ar dezvălui că nu există nici măcar un singur exemplu în care o religie să fie confruntată și anihilată de un sistem organizat pe rațiune (imperiu, stat, instituție). În 2004, statul român a deslănțuit aproape toate structurile de forță (doar Armata a lipsit să-i calce cu tancul pe cap!) împotriva Mișcării Spirituale de Integrare în Absolut. Și în 2022 MISA este bine-merci, racolându-și victimele național și internațional.
Religia poate fi învinsă doar de altă religie. Însă creștin-ortodoxia, redusă la dogma cuvântului mort și la ritualul lipsit de trăire adevărată, fățarnic și teatral, pe scurt ipocrit, nu-și găsește resursele interne de a se împotrivi Noului Val. Mai mult chiar, preoții tolerează (= încurajează prin pasivitate!) contaminarea credinței creștin-ortodoxe cu fel de fel de păgânisme și rătăciri. Unii mireni măsoară energia sfintelor icoane din Biserică cu sârma (ansa radiestezică), alții se conversează la liber cu Sfântul Duh (păcat de moarte și fără iertare în veac!), ba alții chiar cred că Iisus e un maestru ascensional care l-a uzurpat pe autohtonul Zamolxe. Dacă preoții nu ar fi ignoranți sau ticăloși, împotrivirea lor în fața acestor spurcăciuni ar trebui să fie atât de puternică, încât să se cutremure Cerul!
Înțeleasă așa cum trebuie, religia ”bunul plac” deschide ușile misterelor psihologice și sociale. Așa-zisele ”Fake News” nu sunt așa de noi cum se crede. Noi în schimb sunt viteza de circulație, numărul celor expuși și mai ales ideea că bunul plac poate stabili adevărul. Adevărat e ce vreau eu să fie (și mai simplu, adevărat e ce-mi convine!).
Abordându-le din această prismă, vedem că ”Fake News” se bazează pe o structură cvasireligioasă și sunt imune la rațiunea pe care fel de fel de ”experți” le-o opune doct prin ”fact checking”.
Așa-zisele politici de gen duc bunul plac pe culmi nebănuite, transformând genul în rol și punând datul natural la dispoziția alegerii bunului plac. Dacă istoricii nu ar fi ignoranți sau ticăloși, ar prezenta multele exemple din trecut în care civilizațiile au crezut că natura și ignorarea legilor naturale este la dispoziția lor. Nu este nici un secret, iar concluzia e simplă: au dispărut fără excepție!
În final, reîntărim: minciuna programatică, distribuită în masă și instrumentată afectiv, nu poate fi combătută nici prin educație și nici prin apelul la rațiune. Deoarece nu e politic corect, se trece cu vederea că eradicarea unor boli endemice a fost posibilă de-abia în România comunistă, într-o echipă care grupa corpul medical, cadrele Securității și pulanul cauciucat și sprinten cocoșător al Miliției! Pentru că și-atunci erau șoșocari, doar că după o rapidă frăgezire și un sejur la beci, se vindecau de păreri sau repetau experiența. Marcau dublaj, cum s-ar spune.
Notă: 1Formularea nu trebuie înțeleasă în sensul generalizării. Nu ne referim la un uniformizant ”toți…”, pentru că majoritatea indivizilor care populează fiecare dintre cele trei categorii invocate nu au nicio influență asupra societății în ansamblu. Fiecare profesie e reprezentată de câțiva păreriști gureși, selectați și scoși în față pe Dumnezeu știe ce criterii (în mod sigur nu cele ale competenței!).