Bâlciul nălucilor

Iisus, dacul din Rai. Falsificarea comunistă se justifică, desigur, prin funcționalism, dar nu trebuie să-i negăm și un spirit ludic, o anumită voluptate a răstălmăcirii.

Înainte de a fi reconsiderat, Brâncuși a fost transformat într-un țăran plecat să parvină în capitala Franței, un talentat copist al artei populare, care fie se inspira din stâlpii pridvoarelor oltenești (Coloana fără sfârșit), fie din pietroaie numite savant trovanți. Pentru a introduce în circuit paleocreștinismul și niște descoperiri arheologice interesante făcute în epocă, teologii anilor ʼ80 au forțat1 o paralelă între practicile dacice păgâne, zamolxiene, și noua religie hristică.

Paradoxal, și în Biserică trebuie căutată originea rătăcirilor neopăgâne din anii democrației originale, când preoții salutau entuziast radiesteziștii veniți să măsoare cu sârma (ansa) energia icoanelor. Nu trebuie să ne întoarcem în interbelic, când Dumitru Bălașa era simpatizant legionar2, pentru a înțelege titlul cărții sale ”De la Zalmoxe la Iisus Hristos3. Și nu trebuie să ne mire că el, preot creștin-ortodox de-ăla șmecher, cu brâu roș, explică lumea prin ciocnirea a două energii: cea ”maximă” – Dumnezeu – Teuenergia și cea satanică, diabolu-energia, undeva la mijloc fiind și energia umană, bioenergia. Pentru Bălașa, Baba Vanga era o ”personalitate dublată de teuenergie”, acea energie care este la baza aureolelor sfinților pictați prin biserici.

România este anagrama de la ”Om în Rai”. Panseul subțire, atribuit Părintelui Nicolae Steinhardt, face parte dintr-un presupus dialog, purtat de acesta cu viitorul preot Mihail Milea, în biblioteca Mănăstirii Rohia. După ani, Milea și l-ar fi reamintit brusc, prezentându-l ca autentic în cadrul intervenției sale la ”Centenarul Nicolae Steinhardt”4.

De ce-l numim presupus dialog? Pentru că un conținut unic și improbabil, dintr-un dialog fără martori, este relatat de o persoană nu tocmai credibilă. Nu ni-l imaginăm pe Steinhardt dedându-se, pe ascuns, la astfel de ghidușii facile. În schimb, imaginea jidanului care deși convertit la ortodoxie, rămâne cu mintea la anagrame și permutații kabbalistice, pare desprinsă din imaginarul anturajului dubios pe care Milea îl frecventează asiduu.  Multe dintre cele de mai jos au fost rostite inițial în prezența lui și el, preot creștin-ortodox fiind, aplauda ca foca beată, în loc să-l ia la palme pe Gh. Funar, să-l dea jos de pe scenă și afară din sala de conferințe.

Dr. Ghiță Funar este autorul volumului de mare sinteză ”Aflăm adevărul despre biografia Fiului lui Dumnezeu?5, adunând între coperțile tricolore zațul insalubru al spiritual-naționalismului de grotă. Este posibil că Funar să se viseze nu doar un restaurator al adevărului istoric, dar și un original. Din păcate nu este;  doar a adus în actualitate, autohtonizându-le, teoriile6 celui de-al III Reich cu Iisus arianul. E greu de spus ce om sănătos la cap și-ar macula propria țară și propriu neam, forțând  astfel de alăturări sinistre. Singura diferență notabilă este că naziștii aliniau, pentru a-și susține contorsiunile ideologice, o garnitură strălucită de Herr Profesor și Herr Doktor. În schimb, Funar defilează cu un Scorobete și un Costel Popescu. În anumite medii, Eugen Costel Popescu este legendar prin faptul că a reușit să ”descifreze”7 Manuscrisul Voynich din câteva trăsături de condei, cu toate că criptografi de top americani și sovietici, ajutați de supercomputere, au dat greș după îndelungi încercări. Am fost rugați de editorul său să-i formulăm o recenzie; am declinat deoarece exista riscul să ne umplem de ridicol prin contagiune.

Vă prezentăm o sinteză a afirmațiilor funariote:

Geto-Dacia = teritoriul României Mari:

      • Edenul a fost în Geto-Dacia, Țara Edenică: ”În cartea sa «Dacia Edenică» scriitorul clujean Miron Scorobete  a demonstrat, cu multe argumente credibile, că în Țara Havila (anagramă de la Valahia! – n.n.) … în Valahia… în Dacia… în Grădina Maicii Domnului a existat Edenul sau Raiului (sic!)”8
      • Geto-Dacia a fost leagănul civilizației pământene și de aici s-a răspândit civilizația umană;
      • Geto-Dacia = Țara Crucii. În limba geto-dacă, cris = cruce, de aici derivația Cristos – aparținător de Țara Crucii. Geto-Dacia era creștină înainte de nașterea Domnului. Centrul Spiritual al Lumii Antice a fost în Munții Orăștiei;
      • Geto-Dacia (România) este Adevărata Țară Sfântă.

Geto-dacii de ieri = românii de azi:

      • Ei sunt ”Omenia” = Poporul Primordial, Neamul Scoborâtor din Zei, Primul Popor Creștin, Adevăratul Popor Ales;
      • Limba Geto-Dacilor este Limba Primordială, scrierea lor, este Scrierea Primordială, iar religia, ei bine religia Geto-Dacilor este Adevărata Religie a umanității, monoteistă și… Primordială;
      • Strămoșii noștri Geto-Daci, la Poruncă Divină, au roit în două rânduri, în jurul anilor 4.000 și 2.000 î.Hr. ți au populat planeta Pământ! Geto-Dacii au dus cu ei Limba, Religia, Scrisul, Tradițiile, înalta Cultură și Civilizație din Geto-Dacia”. Unde? Peste tot!9;
      • Fecioara Maria, părinții ei (Sf. Ioachim și Ana) și Dreptul Iosif nu au fost iudei și au nume Geto-Dacice, făcând parte din familia extinsă Geto-Dacă. Ioan Botezătorul e pictat la biserica Drăgănescu cu aripi tricolore, așadar… Și el!;
      • Evangheliștii și Apostolii au nume geto-dace și doar strămoși Geto-Daci Sf. Constantin și Elena au nume geto-dace și sunt Geto-Daci. Cei trei Magi veneau din Geto-Dacia.

Iisus era altul și altceva:

      • Iisus nu a fost iudeu, nu a făcut parte din neamul iudeilor, nu le vorbea limba și nu le respecta obiceiurile;
      • Iisus s-a născut în 25 martie, anul 4 î.e.n, în Betleem Efrata, de lângă Nazaret;
      • Adevăratul lui numeee Ili (Ili – Îi Sus – Iisus). I s-a mai spus și ”Fiul Omului”, de la Vf. Omu din Bucegi;
      • Era un bărbat foarte frumos, înalt de 1,82, cu tenul alb, blond, cu ochii albaaștri, barbă aurie. Himmler i-ar fi dat un Ariernachweis fără să clipească. Ne întrebăm dacă nu cumva posterele propagandei lui Goebbels nu erau o încercare de prozelitism creștin;
      • Răstignirea a avut loc la 27 martie 33 d.Hr, iar Învierea pe 29;
      • Nu a fost împăratul iudeilor (”I.N.R.I = Iisus nu-i Regele Iudeilor”). Nu a fost Mesia promis lui Israel (Emanuel), cu toate că ”Mesia” provine de la Provincia Mysia sau Moesia. Nu este nici fiul dumnezeului iudeilor, deoarece acesta este un dumnezeu fals (Iehova = Antihrist).

Urmează un lung rechizitoriu la adresa poporului evreu, de la origini și până în prezent, față de care restul conținutului pare să joace doar rolul de pretext dulceag. Reținem acestui popor o diabolică perseverență în mârșăvii: a ucis, a prigonit în valuri, a torturat, iar a ucis, a ascuns, interzis și falsificat adevărul vreme de mii de ani, direct sau prin intermediul ”discipolilor lui Iuda” sau a ”«științificilor oficiali», cum i-a denunit Prof. univ. Dr. Gheorghe D. Iscru10.

Dar nu degeaba; de mii și mii de ani ei urmăresc:

exterminarea Poporului Român, Adevăratul Popor Ales de Bunul Dumnezeu; regionalizarea și dezmembrarea României și ștergerea ei de pe harta vechii Europe; realizarea proiectului «Israel în România», prin «mutarea» statului Israel în Grădina Maicii Domnului11.

Și noi care credeam, aidoma lui Sun Tzu că: ”În război cea mai bună politică este să cucereşti statul intact; distrugerea lui reprezintă ultima soluţie12.

În ciuda faptului că textul e intenționat repetitiv (”Repetiția e mama învățării!”), Funar nu insistă pe coerența internă a discursului, reușind să fie adesea ilogic și contradictoriu. Familia sfântă sunt pe rând băștinași din Geto-Dacia (cu Iisus născut și crescut la fața locului), ba galileeni (un neam Geto-Dac), născuți în Asia Mică, care vorbesc aramaica (o derivată a limbii Geto-Dace), probabil pe cale de emigrație pastorală.

Fascinant e că în delirul său, Funar face țăndări istoria Bisericii, îl neagă pe Iisus ca Mesia, batjocorește icoanele (”Când și cine a aprobat în România ca în icoanele din biserici și din casele creștinilor să fie pictat un cetățean a cărei înfățișare nu are nicio legătură cu Iisus Hristos?13), critică Rugăciunea Domnească (”Tatăl nostru”), ba chiar, culmea-culmilor, neagă indirect și Învierea, care devine doar evenimentul calendaristic al unei înscenări (exact ceea ce susțin tradițional și iudeii!): ”După Învierea sa din morți Iisus «S-a dus într-o țară îndepărtată». În Geto-Dacia? Care-i Adevărul?14. Din Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitor al Lumii, Iisus Hristos devine un muritor prăpădit, reîntors în Mizil-Triaj.

Nu ne miră că Funar își sprijină opera blasfemiatoare și iconoclastă pe constructul pseudomemorialistic al Părintelui Arsenie Boca. Am spus-o deja: ”Sfântul Ardealului” e o locomotivă care tractează vagoane cuplate fraudulos, tinzând să introducă în gara ortodoxiei o garnitură dintre cele mai toxice.

Funar își arogă titlul de ”haiduc științific” și aici îi dăm perfectă dreptate: este un bandit. Nu ne privește titulatura de ”antisemit” ce i-a fost acordată15 de Departamentul de Stat al SUA, indulgentă pentru acest neofascist strident. Pentru noi e și antiromân și anticreștin. Sunt mai mulți de anti- într-un singur om (”Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi”, Marcu 5:9).

 

 

Note: 1Vlad-Ionuț Musceleanu, Emil Străinu – ”Ceaușescu și enigmele din Munții Buzăului. Dosarul Bozioru Țara Luanei”, Ed. Prestige, București, 2021, pg. 65-69;  2Vlad-Ionuț Musceleanu – ”Cazuri și (ne)cazuri OZN în România”, Ed. CID, București, 2018, pg. 129-132; 3Dumitru Bălașa – ”De la Zalmoxe la Iisus Hristos”, Ed. Cuget Românesc, Bârda, 2005; 4Desfășurat la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul”, București, 29.05.2012; 5Gheorghe Funar – ”Aflăm adevărul despre biografia Fiului lui Dumnezeu?”, Ed. Gedo, Cluj-Napoca, 2015; 6Pentru detalii, vezi Susannah Heschel – ”The Aryan Jesus: Christian Theologians and the Bible in Nazi Germany”, Princeton University Press, 2010; 7Eugen Costel Popescu – ”Manuscrisul Voynich”, Editura Dacoromână, București, 2017;  8-11Gheorghe Funar – Op. cit., pg. 10, 143, 38, 112; 12Sun Tzu – ”Arta războiului”, III:1; 13-15Gheorghe Funar – Op. cit., pg. 158-159, 104, 60.