Paleoastronautica

Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de comentarii surprinzătoare. Recomandăm lectura ordonată a episoadelor, fără de care sensul se pierde.

 

A existat o civilizaţie superioară celei actuale? Ultimele descoperiri ale savanților (7 din 9)

Am arătat în ultimul capitol că preoţii cari au trăit sub primii Faraoni egipteni aveau asupra astronomiei, geometriei şi geografiei, noţiuni mult mai exacte decât savanţii noştri de-acum 250 de ani.

Desigur că cititorii se vor fi mirat, aflând că aceşti oameni ştiau că pământul e rotund, că îi cunoşteau cu precizie circumferinţa, distanţa dintre globul pământesc şi soare, că, într’un cuvânt, posedau toate secretele cu a căror descoperire se făleşte omul modern; dar mai interesant e faptul că această ştiinţă pare să aibe originea într’o epocă pierdută în negurile antichităţii. Aceşti erudiţi preoţi, după cât se pare, nu erau descoperitori, ci simpli elevi. Singura lor ambiţie era să înţeleagă şi să transmită mai departe câtorva aleşi, secretele pe care le deţineau dela o rasă de oameni, pierdută în preistorie.

În vremea Cleopatrei, acest bagaj de cunoştinţe scăzuse simţitor şi s’a tot micşorat dealungul veacurilor, până ce – după cum am văzut s’a nimicit cu desăvârşire, în neagra noapte a Evului Mediu. Ia naştere apoi ştiinţa modernă, care redescoperă treptat, tot ceea ce se pierduse.

Faptul că pe măsură ce pătrundem în trecut, informaţia ştiinţifică devine mai reală şi mai exactă, nu e numai rezultatul unei învăţături ce merge degenerând, prin diformările trecerii de la maestru la discipol. După spusele savantului englez Galton, nici un popor modern nu poate fi comparat, din punct de vedere intelectual, cu anumite popoare vechi, cum e spre exemplu acel care popula ţinutul Aticei, acum 2500 de ani.

Acelaş savant a calculat proporţia dintre numărul oamenilor iluştri şi totalul cetăţenilor, în cursul celor două secole de strălucire a elenismului. Dacă aceste proporţii s’ar fi menţinut, am putea număra astăzi printre contemporanii noştri aproximativ 100.000 de oameni de valoarea lui Pericles, Sophocles, Plato sau Phidias. Judecându-ne cu cea mai mare indulgenţă, chiar, trebuie să recunoaştem că suntem departe de această realizare.

Şi totuş, aceşti oameni celebri aveau cunoştinţe moştenite dintr’o epocă, de care-i despărţia un interval de timp cel puţin egal cu acel care ne desparte pe noi de ei. Şi putem spune că nu egalau geniile necunoscute cari i-au precedat – şi cărora le datorau cultura lor. – Putem dovedi aceasta comparând pur şi simplu ştiinţa preoţilor cari au construit marea piramidă, cu aceea a savanţilor cari le-au călcat pe urme.

Astfel, după moartea lui Alexandru şi împărţirea imperiului, Ptolemeu Soter primind domnia Egiptului fondă la Alexandria o şcoală, care căpătă curând un renume mondial, atrăgând pe cei mai mari învăţaţi greci.

Preoţii împărtăşiră acestor oameni bruma de cunoştinţe pe care o mai posedau. Cu ajutorul acestei ştiinţe, nouii discipoli aveau să realizeze opere, pe care le mai admirăm şi astăzi, dar care sunt totuş inferioare celor create înaintea lor.

După cum cititorii au văzut, pe vremea lui Keops, egiptenii cunoşteau măsura exactă a meridianului pământesc. O mie de ani mai târziu, Erathostenes încearcă s’o recalculeze (într’un mod foarte ingenios, după cum reese din diagrama pe care o dăm aci) dar cu o apreciabilă eroare: de 1/80. Şi deşi avea lângă el calculul corect, scris pe un monument de dimensiunile şi poziţia piramidei lui Keops, începu, ca mulţi dintre contemporanii săi, o operaţie schiloadă, pe care alţii reuşiseră s-o facă fără greşală, cu 2.500 de ani înaintea sa.

Exemplele de felul acesta sunt foarte numeroase, şi nu ne vom pierde vremea cu ele, întrucât nu se apropie de ţinta pe care o urmărim. Dar mergând mereu înapoi spre sursă, să vedem dacă nu mai posedau cumva şi alte popoare, contemporane cu egiptenii din prima epocă istorică, o ştiinţă egală cu a lor.

Se spune în genere că descoperirea telescopului obicinuit, datează din anul 1609, când copiii opticianului olandez Metius au pus întâmplător mai multe lentile, una peste alta și privind prin ele, au observat că marele orologiu din turnul satului, părea aproape tot atât de mare, pe cât era în realitate.

În anul următor, vestea acestei descoperiri a ajuns la urechile lui Galilei, care a construit primul telescop astronomic, mulțumită căruia a început era descoperirilor, în studiul cerului.

Dacă această legendă e adevărată, sunt abia 300 de ani de când oamenii cunosc stelele, sub alt aspect decât cel pe care ni-l oferă ochiul liber. Se naşte deci probabilitatea, că înaintea acestui eveniment, tot ceea ce s’a aflat cu ajutorul lentilelor măritoare, ne era cu desăvârşire necunoscut.

Cum se face atunci că lumea antichităţii pomenia de fenomene cerești, care n’ar fi putut fi niciodată observate, fără ajutorul unui telescop? Cum se face atunci că pe monumentele asiriene, zeul Nisroch, care simbolizează pe Saturn, apare înconjurat de un inel, când inelul ce încercuie planeta, nu poate fi observat decât cu ajutorul unui puternic telescop? Cum se face că manuscripte vechi, descoperite în 1854, – când archeologul Layard desgropa ruinele Ninivei, – descriu trecerea planetei Venus pe dinaintea soarelui, fapt care ne permite să determinăm cu aproximaţie data fenomenului de care pomenesc? (Cam cu 1700 de ani înaintea erei noastre!).

Evident, s’ar fi putut observa un astfel de fenomen şi cu ochiul liber, dar nimănui nu i-ar fi dat în gând să-i dea vreo importanţă, fără o cunoaştere profundă a mişcărilor planetare, ceeace nu s’ar fi putut realiza decât cu ajutorul unor instrumente perfecte.

E de asemeni interesant de notat, că Democritus spunea acum 500 de ani, – bazându-se pe tradiţie, – că ceeace numim «Calea Laptelui», era o zonă formată din nenumărate stele foarte apropiate unele de altele. Pentru a face o astfel de afirmaţie, e mai mult decât probabil că cineva a văzut aceste stele, a căror existenţă nu putea fi bănuită într’o vreme, când religia oficială explica şi lumea în general credea că zona luminoasă era un râu de lapte, isvorând din sânul Junonei.

Mai surprinzător încă e faptul că, Chaldeenii, determinând datele eclipselor, calculaseră diametrele soarelui şi ale lunii cu o precizie aproape egală cu a savanţilor moderni.

În zilele noastre, astronomii au reuşit să calculeze aparentele dimensiuni ale discului lunar ajungând la o cifră între 22 minute 34 secunde şi 29 minute 22 secunde. Manuscriptele babiloniene dau următoarele cifre pentru aceeaş măsurătoare: 24 minute, 16 secunde şi 29 minute, 30 secunde. Diferenţa dintre cele două calcule e neînsemnată.

Am mai putea da multe exemple de felul acesta, exemple ce nu sunt de găsit numai pe terenul astronomiei şi al matematicei. Astfel se prea poate ca proprietăţile electricităţii să fi fost cunoscute şi întrebuinţate în vechime, sub formă de secret, păstrat cu gelozie de către câţiva iniţiaţi. Această bănuială e sugerată de un text al lui Pliniu unde ni se spune că Numa, care a domnit în Roma acum 2.600 de ani, şi care fusese iniţiat în secretele înţelepţilor «poseda arta de-a produce şi de-a dirija fulgerul». S’a mai spus de asemeni că preoţii egipteni comunicau unii cu alţii la mari distanţe, într’un mod care seamănă mult cu telefonia noastră.

Din nefericire cunoştiinţele noastre asupra acestor chestiuni, se mărginesc la câteva texte vechi ce vorbesc de ele şi din care nu ne-au parvenit decât fragmente disparate. Acesta e cazul, spre exemplu, cu opera suprinzătorului astronom chaldean, Berosus, care a trăit în Babilon cu 3000 de ani, înaintea noastră. A scris studii foarte interesante în greceşte, din care nu ne-au ajuns decât câteva pasagii şi nici măcar în redactare originală, ci prin mâinile comentatorilor şi ale traducătorilor, cari s’au ivit cu câteva secole în urma lui, cum era Pliniu, Vitruvius sau Seneca.

Puţinul pe care-l posedăm din această operă ne face să regretăm că n’o cunoaştem în întregime, întrucât ne-ar revela probabil multe mistere.

Berosus a scris un tratat de astronomie foarte desvoltat, ce rezumă toată ştiinţa epocii sale şi unde dă multă consideraţie marilor secrete ale înţelepţilor chaldeeni, a căror concepţie despre zodiac pare că precede construirea marei piramide.

Vom vedea că în templul Babilonului exista un mare număr de documente, cu mult mai interesante decât cele pe care le-a copiat. Niciunul din acestea nu s’a păstrat. Puţinele pagini din studiul său, transmise direct de istoricii şi filozofii de mai târziu, cari i-au împrumutat teoriile, surprind profund întrucât ne arată că teoria evoluţiei, pe care se bazează întreaga biologie modernă, nu datează din secolul al 19-lea şi n’a fost concepută în toată înregimea ei de către Lamark sau Darwin, ci că a fost acceptată şi predată de oameni cari au trăit cu mii de ani înainte.

Un alt fapt tot atât regretabil e că această veche ştiinţă n’a fost niciodată divulgată într’o formă didactică şi raţională, ci că a constituit un fel de mister transmis prin tradiţie orală şi păzit cu gelozie de către câţiva privilegiaţi cari, pentru a beneficia de toate avantagiile pe care le oferia, îl ţineau pentru ei.

Măsurătorile astronomice, de care am vorbit, apar în monumentele chaldeene. Dar nimic nu ne arată prin ce mijloace au fost obţinute. Acelaş lucru se întâmplă cu numeroasele revelaţii pe care le fac inscripţiile marii piramide, şi e sigur că, în epocile de mai târziu, preoţii şi gardienii templelor pierduseră sensul celor mai multe dintre simbolurile trasate pe monumentele pe care le păziau şi îngrijiau.

Indiferent de investigaţiile pe care le vom întreprinde pe aceste domenii, regresăm inevitabil tot mai mult în epoci trecute, atât de îndepărtate de ale noastre, încât precedă orice dată istorică.

În conferinţele sale «Despre Originea şi Desvoltarea Religiei aşa cum o ilustrează Religia anticului Egipt» eminentul egiptolog, Le Pego Renouf, e convins că monarhia egipteană a existat cu mai mult de 2000 de ani înainte de scrierea Exodului.

Un alt eminent savant, L. Horner, trage dintr’un studiu geologic, concluzia că niște olărie ce s’a găsit adânc îngropată în valea Nilului, are o existență de 17.000 de ani.

Să trecem acum într’altă regiune, care ne va apropia de misterioasa sursă către care tindem – adică, India.

Aflăm dela cei mai prudenţi şi conştiincioşi cercetători ai culturei indiene, cum e Colebrooke, Thomas Trange, William Jones etc., că cele mai vechi cărţi sacre ale acestei ţări au fost scrise cu 12 şi chiar 15 secole înaintea erei noastre. Şi pe lângă acestea, Max Müller observă că înainte de a se inventa scrisul, aceste opere au fost transmise oral, multe generaţii, la rând. Brahmanii moderni chiar, pot recita cele 153826 de cuvinte cuprinzând Rig Veda.

Câte secole sau milenii au fost repetate aceste cuvinte, mai înainte de a fi fixate în manuscriptele din care nu ne-au parvenit decât fragmente şi care abia încep să fie traduse? Pasagiile pe care am ajuns să le înţelegem ne-au desvăluit mult lucruri extraordinare.

Iată ce citim în Bhagavad Purana, un volum în care s’au înscris cuvinte pronunţate pentru prima dată acum 20.000 de ani, poate:

Când lumea a fost despărţită de umbre, subtilul principiu al elementelor a produs materia, din care s’au format mai întâi plantele. Aceste plante au menţinut apoi viaţa în trupurile fantasticelor fiinţe ce se născuseră într’o bună zi din spuma apelor. Şi după aceasta, diferite animale au trecut printr’o succesiune de forme, până când a apărut omul”.

Să consultăm acum un tratat de biologie sau de paleontologie, scris de profesorii zilelor noastre, vom găsi istoria planetei noastre şi a vieţii de pe suprafaţa sa, expusă aproximativ în aceleaşi cuvinte. Evoluţioniştii moderni n’ar găsi nimic de adăugat la acea surprinzătoare formulă din «Legile lui Manu», care în câteva cuvinte, ce par împrumutate de la Weissmann sau Groffroy Saint Hilaire, enunţă o întreagă teorie:

Fiinţele moştenesc calităţile predecesorilor lor astfel că, o creeatură, cu cât se ridică mai sus în serie, cu atât mai multe calităţi are”.

Aceste fragmente exprimă principiile de bază ale fiziologiei moderne şi mai cuprind în afară de asta o filozofie morală atât de înaltă, încât filozofia noastră n’a parvenit încă s’o depăşească.

Înaintea acestor ciudăţenii şi a multor altora, pe care le vom trece sub tăcere, pentru a nu înmulţi prea mult exemplele, ne simţim dispuşi să acceptăm cuvintele lui Berosus, care spune că intrând în templul Babylonulu s’a trezit înaintea unor documente ”ce se datorau unor fiinţe superioare, care au locuit pământul înaintea omului”.

O astfel de afirmaţie ne miră şi răstoarnă opiniile ştiinţifice curente. După cum am mai spus la începutul acestei serii de articole, ştiinţa modernă tinde să arate că omul a evoluat lent, pornind de la animal şi că a progresat mereu de atunci. Dar pe de altă parte, cele expuse până acum, clădesc o ipoteză contrarie.

Care din aceste două teze atât de opuse, va fi admisă? Există vreun compromis? Mai există oare şi alte dovezi care să facă balanţa să încline definitiv în favoarea uneia sau a celeilalte?

Aceasta e chestiunea care ne rămâne de examinat”.

 

 

  • Între Știință și Tradiție (I)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (II)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (III)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (IV)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (V)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (VI)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (VII)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (VIII)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (IX)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (X)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...
  • Între Știință și Tradiție (XI)
    by
    Sub acest titlu vă prezentăm un grupaj format din 1+9 articole, însoțite la final de...