Legende și poveștile extrase din ele (I)

Folclorism de modă nouă. Ideea de a repovesti folclorul este facilă și a avut o anumită căutare la un moment dat. Este facilă deoarece depășește dificultățile narațiunii populare, redată oral, cu toate regionalismele și poticnelile verbale implicite. A avut (și încă are) căutare datorită lenei consumatorului de cultură pe pâine cu tranzit mintal lent.

Vom exemplifica cu  legende extrase din cartea autoarei Dana Deac – ”Legende de pe Valea Arieșului și din Munții Apuseni” (Ed. J.R.C., Turda, 2007). Toate sunt deosebit de interesante, dar…

”Legenda Peşterii Hornarilor. O altă legenda care circulă prin cele trei sate cu numele de Petrid, zice că în una din peşterile din Cheile Turzii şi-ar fi ascuns Darius comorile după ce a fost învins de Alexandru Macedon.

O altă legendă spune că nu Darius ar fi făcut acest lucru, ci Decebal, care s-a retras în Chei, în timpul luptelor duse cu Traian şi şi-a ascuns comorile în Peştera Hornarilor. Nimeni nu a fost însă în stare să le caute pentru că peştera e fără fund, sau, cum spun localnicii, trece până în celălalt tărâm.

Se zice că la un moment dat un hornar din Turda, a coborât în peşteră ajutat de 3 prieteni. La început hornarul le ceru prietenilor să-l scoată la suprafaţă căci din adânc sunt emanate gaze insuportabil de calde. Apoi însă Ie cere să-l lase acolo, spunând: Lăsaţi-mă fraţilor că mai mulţi suni cei care mă trag în jos. Timp de 7 zile s-au căznit prietenii lui să-l scoată la suprafaţă, dar n-a fost chip. El a murit acolo în chinuri”.

”Legenda fântânii lui Ducipal. Aproape de Muntele Petridului se află Cheile Turzii, traversate de Valea Hăşdatului care vine din Munţii Apuseni ai Ardealului şi se varsă mei sus de oraşul Turda în Arieş. Se spune că un singur om a reuşit să sară cu calul său peste despicătura stâncilor; Alexandru cel Mare cu calul său Ducipal. Când au sărit, calul obosit a dat cu gura de ţărmul dinspre miazănoapte şi în locul unde au suflat nările sale s-a făcut o fântână căreia pună în zilele noastre i se spune Fântâna lui Ducipal, din care izvorăşte Valea Hăşdalului.

Alţii spun că spun că, fiind însetat, calul lui Alexandru cel Mare a suflat foc prin nări şi piatra s-a despicat făcând loc unui fir de apă care s-a adunat formând fântâna care are şi acum forma nărilor unui cal.

Se mai spune şi că, de când ar fi trecut Alexandru Maccdon pe aici, la capătul cheilor, înspre localitatea Tur, se mai afla o fântână cu trei izvoare, care seamănă întrucâtva cu un coif. Alături, se văd în stâncă urmele copitelor şi a nărilor unui cal. Ducând mare lipsă de apă, Alexandru Maccdon ajuns aici, şi-a pus coiful jos şi a împlântat sabia în pământ, în timp ce calul lui năzdrăvan a suflat în stanca şi a Iovit piatra cu copitele. Atunci au ţâşnit izvoarele”.