”Misterele” pădurii Boldu-Crețuleasca – Anatomia unei făcături (I)

Istoria publică debutează în 1993, cu un articol publicat de Tudor Predescu în ”România liberă” (facsimil și transcriere):

”Mistere neelucidate. Dracula la el acasă în Pădurea Boldu-Crețuleasca

Locul în care a fost ucis Vlad Țepeș

Groapa avortonilor. Trăznete silențioase. Ceața înghite caprele. Dispar ființe vii.

 Tudor Predescu

În timp ce filmul lui Francis Ford Coppola face furori și stârnește emoții pe întreg mapamondul, cetățenii comunei Voluntari au și ei de-a face cu amintirea misterioasă a voievodului român. Situată în imediata apropiere a Bucureștiului, pe șoseaua Ștefănești nr. 97, baza hipică «Dracula»  poartă cu mândrie numele temutului domnitor. În acest loc – în care se presupune că ar fi fost ucis Vlad Țepeș Dracula – a existat până în anul 1955 o statuie, reprezentând Ordinul Dragonului, construită prin subscripție publică de istoricul Nicolae lorga. Acesta, pe baza unor îndelungi cercetări istorice a ajuns la concluzia că voievodul român a fost ucis în acest loc, trupul său fiind apoi transportat la mănăstirea Snagov, unde își are mormântul.

Pădurea cu care se învecinează Societatea «Dracula» este o rămășiță – a vechilor codri ai Vlăsiei care înconjurau Bucureștiul de odinioară. După spusele localnicilor, este un loc supus blestemelor. Mioara Stan, 43 ani, fără ocupație: «Eu stau toată ziua cu caprele pe câmp. Intru rar în pădure. Deși e umezeală și iarba-i mult mai grasă, câteodată animalele fug ca de dracu’. Odată, am pierdut toate caprele. Am intrat în pădure, pe aleea mare, la iarbă. Din senin, s-a ridicat o ceață deasă de nu vedeai la doi metri. Nu mai știam unde eram: nici copaci, nici drum, nimic nu mai vedeam. Nici caprele nu le mai auzeam. Nu știu cât a durat. Ceața s-a risipit la fel de brusc cum apăruse, iar eu eram în cu totul alt loc, lângă foișorul de vânătoare. Caprele le-am căutat mai apoi câteva săptămâni. Nici urmă».

Trebuie amintit că în acest loc, menționat de doamna Stan, chiar lângă aleea mare este o groapă, o baltă, care nu poate fi astupată. Parcă înghițit de pământ, orice lucru își pierde urma odată lăsat în apa puțin adâncă a bălții. Se spune că pe acest loc veneau femeile să avorteze pe vremea lui Ceaușescu, aruncându-și apoi copilul în apele bălții. În urmă cu un an de zile, Luca Octavian, profesionist atestat al zborurilor cu balonul, a încercat să ridice din curtea bazei hipice «Dracula» singurul balon, «Montgolfiere», din România. Din cauza unor inexplicabile fenomene meteorologice balonul nu a fost înălțat decât de trei ori în șase luni. Vânturi puternice și alte fenomene atmosferice declanșate brusc împiedicau înălțarea balonului cu aer cald. Acestora și trăsnetelor silențioase (care, deși de o intensitate considerabilă, nu li se auzea sunetul) nu li s-au dat explicații nici până astăzi. Tot de neînțeles rămâne și întâmplarea consumată în zilele de 29 și 30 iulie 1991. În jurul orei 10 dimineața, lucrătorii câmpului au fost asaltați de sălbăticiunile pădurii care s-au refugiat speriate în plin câmp. Iepuri, căprioare, fazani etc. au stat două zile în câmp, revenind apoi în pădurile din apropiere. O echipă călare formată din cascadori a cercetat amănunțit pădurea fără a descoperi însă cauza fenomenului. Cristina Ciunga, antrenoare hipică a clubului «Dracula» ne declară: «Caii noștri n-aveau nimic. Însă, în pădure, nu era picior de vietate. Totul era pustiu. Nemișcat. Am încălecat și pe la miezul nopții, dar pădurea era la fel de pustie».

De curând, la Societatea ”Dracula” au început săpăturile pentru construcția unei piscine, destinată îngrijirii cailor de rasă. Cu ocazia săpăturilor, s-a scos la iveală o oală de incinerație. Atestată în jurul anului domniei lui Vlad Țepeș-Dracula, oala servea la arderea trupurilor intrate în putrefacție și mâncate de ciori, ale celor trași în țeapă. Aceasta, împreună cu ghiulele, vârfuri de lance, bucăți de armament, monezi și mobilier vechi, face parte din colecția punctului muzeistic atestat la sediul Societății.

Ștefan Brandes – președintele societății «Dracula»: «Iubesc mai mult decât orice pe lume caii și natura. Rar părăsesc baza, când mai am treburi prin oraș. Dar, de când sunt aici, rar mi-a fost dat să văd atâtea ciudățenii. Sătenii au început să evite acest loc. S-au întâmplat atâtea evenimente inexplicabile.

Adevărul e că dispar ființe vii, mai ales animale. La capătul ăsta de București ești ca pe o altă lume. Este un loc deosebit. Cum se întâmplă ceva, a doua zi se așterne tăcerea peste toate. Oamenii se tem de tot ceea ce nu înțeleg. Noi încercăm, prin amenajarea acestui loc (discotecă, restaurant, bar, activități sportive și arheologice) să acoperim umbra funestă a domnitorului Vlad Țepeș, lăsată pe locul morții lui»”¹.

Notă: ¹Tudor Predescu – ”Locul în care a fost ucis Vlad Țepeș”, în ”România Liberă”, vi 6.08.1993, pg. 11.