Mioara Alecu Călușița este o adeptă a geto-daco-hinduismului de extracție intelectuală. Pionieratul ei constă în introducerea esoterismului indian și a practicilor yoga în spațiul carpato-danubiano-pontic dinainte de Hristos era noastră.
Deși nu avem date care s-o plaseze în anturajul lui Gregorian Bivolaru, un contact trebuie să fi existat (date fiind ”pasiunile” comune și voluminoasa bibliografie specifică folosită de autoare). Ca fapt divers, o altă ”bivolăreasă”, Cristiana Georgeta Pănculescu, vede în Sfinxul din Bucegi un simulacru al aceleiași divinități indo-tibetane, Tara. De altfel, cele două vestale ale tradiției fabricate (ambele inginere și semănând ca două picături de apă), Cristiana Georgeta și Mioara Călușița (ăsta-i nume sau poreclă?) conviețuiesc într-o simbioză perfectă, împrumutându-și idei, surse și linii de argumentație, încât nici nu mai știi ce-i al uneia, ce-i al celeilalte.
În nr. 208/ februarie 1992 (pg. 23) al revistei ”Noi Tracii”, Mioara Alecu Călușița face un veritabil safari prin mitologia euro-asiatică, pentru a o egala pe Fecioara Maria cu Dacia. Concluzia este năucitoare:
”Creștinismul a actualizat unde din vechile tradiții la noua religie și astfel a apărut credința că România este «țara Maicii Domnului»”:
”Dacia, Terra Mater
Mioara Alecu Călușița
În articolul Încercări de a stabili originea numelui Dacia, publicat în revista «Noi Tracii» din martie 1988, la pag. 22-23 am arătat că Dacia era și un nume al zeiței Gaea-Gaia. Această zeiță era reprezentată pe monedele bătute de Romani în timpul domniilor lui Traian și a lui Filip Arabul și era citată sub numele de Terra Dac(iae) într-o înșiruire de divinități în inscripțiile de la Deva și Apullum.
Vedele și limba sanscrită aduc argumente în plus la această ipoteză, precum și la aceea prezentată de Nicolae Miulescu că inițial numele Daciei a fost Dakșa1.
În mitologia indiană, Dakșa era un Prajapati, născut din degetul mare al lui Brahma. Dakșa a avut 24 de fiice cu Prasuti și încă 27, care au fost făcute stele. În Rig Veda, Mitra și Varuna sunt fiii lui Dakșa.
Femininul Dakșa (cu a lung) în limba sanscrită înseamnă pământ2.
Terra din latină are corespondent în limba română țara, cuvânt care, lângă sensul general de țară, are și pe acela de țara Românilor. În limba sanscrită, Tara înseamnă stea și este numele unei zeițe. În favoarea asocierii Dacia-Tara este denumirea Gaeei-Daciei de Gaia, care în limba română înseamnă pasăre, găina și ar putea fi pusă în legătură cu o stea din constelația Găinușa, numită și Cloșca cu pui. Această constelație este foarte populară la Români. Gaea-Dacia a fost zeița protectoare a Geto-Dacilor.
Creștinismul a actualizat unde din vechile tradiții la noua religie și astfel a apărut credința că România este «țara Maicii Domnului» (s.n.).
Lumea Daco-Tracilor reprezintă rădăcinile Românilor înfipte în vatra comună a Indo-Europenilor, rădăcini prin care li s-au transmis informații care concordă cu tradițiile indiene. Ștefan din Bizanț relata că, mai înainte, Tracia purta numele vetrei comune a Indo-europenilor, Aria3.
1Nicolae Miulescu, Da.Ksa God’s Country, Ed. Nagard, Veneția, 1975.
2E. Burnouf, L. Leupol, Dictionnaire classique sanscrit-français, Maisonneuve, Paris, 1866. La pag. 308 scrie: «dakșa, adjectiv (primit, qui est à la droite), qui va à droite, apte, adroit, habile; juste, honnete, devot. – subst. masc.homme à droite, honnete, un savant; coq; Esp. d’arbre; Agni; Dakșa, personnage astronomique du Veda, plus tard fils de Brahma; Șiva, le taureau du Șiva. – femin. Dakșa -la terre.
3Ștefan din Bizanț (Lexicon de) nume de popoare; după Fontes historiae daco-romanae, vol. II, Ed. Academiei, București, 1970, p. 339. La numele Tracia, se scrie: «Tracia (de la regele Trac, care a murit odinioară la ei) sau de la nimfa Traca, fiică de titan din care descindeau și Doloncos, fiul lui Cronos; există țara Tracilor, care se numea Perce sau Aria»”.
