Bâlciul nălucilor

Mioara Alecu Călușița este o adeptă a geto-daco-hinduismului de extracție intelectuală. Pionieratul ei constă în introducerea esoterismului indian și a practicilor yoga în spațiul carpato-danubiano-pontic dinainte de  Hristos era noastră.

Deși nu avem date care s-o plaseze în anturajul lui Gregorian Bivolaru, un contact trebuie să fi existat (date fiind ”pasiunile” comune și voluminoasa bibliografie specifică folosită de autoare). Ca fapt divers, o altă ”bivolăreasă”, Cristiana Georgeta Pănculescu,  vede în Sfinxul din Bucegi un simulacru al aceleiași divinități indo-tibetane, Tara. De altfel, cele două vestale ale tradiției fabricate (ambele inginere și semănând ca două picături de apă), Cristiana Georgeta și Mioara Călușița (ăsta-i nume sau poreclă?) conviețuiesc într-o simbioză perfectă, împrumutându-și idei, surse și linii de argumentație, încât nici nu mai știi ce-i al uneia, ce-i al celeilalte.

În nr. 208/ februarie 1992 (pg. 23) al revistei ”Noi Tracii”, Mioara Alecu Călușița face un veritabil safari prin mitologia euro-asiatică, pentru a o egala pe Fecioara Maria cu Dacia. Concluzia este năucitoare:

Creștinismul a actualizat unde din vechile tradiții la noua religie și ast­fel a apărut credința că România este «țara Maicii Domnului»”:

 

Dacia, Terra Mater

Mioara Alecu Călușița

 

 

În articolul Încercări de a stabili originea numelui Dacia, publicat în revista «Noi Tracii» din martie 1988, la pag. 22-23 am arătat că Dacia era și un nume al zeiței Gaea-Gaia. Această zeiță era reprezentată pe monedele bătute de Romani în timpul domniilor lui Traian și a lui Filip Arabul și era citată sub numele de Terra Dac(iae) într-o înșiruire de divinități în inscripțiile de la Deva și Apullum.

Vedele și limba sanscrită aduc argumente în plus la această ipoteză, pre­cum și la aceea prezentată de Nicolae Miulescu că inițial numele Daciei a fost Dakșa1.

În mitologia indiană, Dakșa era un Prajapati, născut din degetul mare al lui Brahma. Dakșa a avut 24 de fiice cu Prasuti și încă 27, care au fost făcute stele. În Rig Veda, Mitra și Varuna sunt fiii lui Dakșa.

Femininul Dakșa (cu a lung) în limba sanscrită înseamnă pământ2.

 Terra din latină are corespondent în limba română țara, cuvânt care, lângă sensul general de țară, are și pe acela de țara Românilor. În limba sans­crită, Tara înseamnă stea și este numele unei zeițe. În favoarea asocierii Dacia-Tara este denumirea Gaeei-Daciei de Gaia, care în limba română înseamnă pasăre, găina și ar putea fi pusă în legătură cu o stea din constelația Găinușa, numită și Cloșca cu pui. Această constelație este foarte populară la Români. Gaea-Dacia a fost zeița protectoare a Geto-Dacilor.

Creștinismul a actualizat unde din vechile tradiții la noua religie și ast­fel a apărut credința că România este «țara Maicii Domnului» (s.n.).

Lumea Daco-Tracilor reprezintă rădăcinile Românilor înfipte în vatra comună a Indo-Europenilor, rădăcini prin care li s-au transmis informații care concordă cu tradițiile indiene. Ștefan din Bizanț relata că, mai înainte, Tracia purta numele vetrei comune a Indo-europenilor, Aria3.

 

1Nicolae Miulescu, Da.Ksa God’s Country, Ed. Nagard, Veneția, 1975.

2E. Burnouf, L. Leupol, Dictionnaire classique sanscrit-français, Maisonneuve, Paris, 1866. La pag. 308 scrie: «dakșa, adjectiv (primit, qui est à la droite), qui va à droite, apte, adroit, habile; juste, honnete, devot. – subst. masc.homme  à  droite, honnete, un savant; coq; Esp. d’arbre; Agni; Dakșa, personnage astronomique du Veda, plus tard fils de Brahma; Șiva, le taureau du Șiva. – femin. Dakșa -la terre.

3Ștefan din Bizanț (Lexicon de) nume de popoare; după Fontes historiae daco-romanae, vol. II, Ed. Academiei, București, 1970, p. 339. La numele Tracia, se scrie: «Tracia (de la regele Trac, care a murit odinioară la ei) sau de la nimfa Traca, fiică de titan din care descindeau și Doloncos, fiul lui Cronos; există țara Tracilor, care se numea Perce sau Aria»”.