Dacia preistorică și istorică

Al doilea episod, al doilea material sursă:

 

Nicolae și Elena Țicleanu – ”Posibil arhetip al unor vestite construcții antice”,
în ”Munții Carpați”, an II, nr. 6/1998, pg. 10-16.

 

Update: Transcrierea articolului:

 

Posibil arhetip al unor vestite construcții antice

Nicolae și Elena Țicleanu (București)

 

Posibile Model for Some Famous Antique Constructions

 

Masivul Ceahlău (The Ceahlău Massif / The Oriental Carpathians), accessible from Piatra Neamț town, too, is dominated by a plateau (1700-1800 m altitude), visible from great distance, where raise Vârful Toaca (The Toaca Peak) (1900 m). This peak shows thrilling similitude with famous antique constructions, pyramids of Egypt.

Numerous arguments promote the hypothesis that the natural pyramid of Toaca Peak, situated in the centre of a zone with incontestable archaeological proofs, served as model for the building of pyramids of Egypt.

 

Încă din vremuri imemoriabile, prin însăși natura lor, munții au fost considerați lăcașuri ale zeilor, domeniu sacru, de legătură între cer și pământ, fapt reflectat cu prisosință în mitologia și religia popoarelor antice: sumerieni, assiro-babilonieni, egipteni, hitiți, greci etc. În mod similar celorlalte popoare antice, triburile de geto-daci își aveau și ele munții lor sacri (Densușianu, 1913); între aceștia, Ceahlăul ocupa un loc de seamă.

De oriunde îl privești, Ceahlăul impresionează prin aspectul său masiv, de cetate inexpugnabilă, înconjurată de pereți abrupți, cei mai mulți verticali, ale căror creste, adesea pierdute în nori, se ridică la peste 600 de metri deasupra tuturor munților din jur ce au altitudini de până în 1300 m. Aspectul de cetate este accentuat de existența, la partea superioară, a unui platou cuprins între 1700 și 1800 m altitudine, delimitat prin pereți verticali și întins de la nord spre sud pe 3.5 km și de la est spre vest pe 1.5 km. Deasupra platoului se înalță trei vârfuri: Toaca (1900 m), cel mai spectaculos, de formă piramidală, ce mărginește platoul spre nord; Bâtca Ghedeonului (1845 m), mai modest, situat aproape în centru și Ocolașul Mare (1907 m), cel mai înalt, ce străjuiește platoul spre sud.

Morfologia majoră a Masivului Ceahlău își are originea în alcătuirea sa geologică, caracterizată prin prezența în partea centrală a unei stive de conglomerate de peste 500 m grosime, mult mai rezistentă la eroziune decât gresiile și marnele subjacente. în cuprinsul conglomeratelor se găsesc două intercalații stratiforme de gresii care, împreună cu gresiile din baza conglomeratelor, au generat cele trei platouri ale muntelui: La Lespezi, Ocolașul Mic și Poiana Maicilor, separate între ele prin pereți verticali, de peste 120 m înălțime, ce conferă părții sudice a muntelui aspectul unui ziggurat gigantic. Alte intercalații de gresii, mai subțiri și lentiliforme au determinat apariția unor forme specifice, denumite de localnici ”polițe” (Polița cu Arini, Polița cu Crini), cu aspect de trepte de mici dimensiuni.

Datorită masivității sale și mai ales a contrastului de altitudine cu munții din jur, Ceahlăul este vizibil de la mari depărtări, de pildă din lunca Șiretului (Papiu, 1963), din parcul Copou de la Iași și, uneori, chiar de la Galați și Cetatea de Baltă (Nicolau și alții, 1961). Din toate aceste locuri, dar și din multe altele, Ceahlăul apare ca o corabie de argint plutind pe marea verde-albăstruie a culmilor încremenite în nemișcare și acoperite de păduri nesfârșite de molid.

Caracterul inedit al Ceahlăului a costituit o sursă de inspirație pentru numeroși scriitori, începând cu eruditul domnitor D. Cantemir și continuând cu Asachi, Russo, Alecsandri, Vlahuță, Gârleanu, Panu, Galaction, Hogaș, Coșbuc, Sadoveanu și alții care au descris în pagini nepieritoare frumusețile acestuia. Nici cercetători din diverse domenii ale științei n-au rămas mai prejos, de exemplu Panțu, Simionescu și alții. Dintre aceștia, neobositul cercetător al istoriei județului Neamț, părintele Mătasă (1929) scria: ”atât farmec și măreție îți împărtășește acest munte încât aș putea spune că cine nu l-a urcat într-o zi senină nu știe ce înțeles poate avea cuvântul sublim”.

Desigur, numeroasele locuri din Ceahlău sunt fermecătoare, dar nici unul nu atinge măreția Vârfului Toaca, a cărei imagine văzută dinspre răsărit, de pe malul lacului de acumulare de la Bicaz, surprinde prin aspectul său piramidal alături de care, spre dreapta, turnul Panaghia se profilează pe cer ca o autentică Axis Mundi.

Privită dinspre sud-vest, de pe platoul de deasupra Fântânii Reci (foto), Toaca oferă cea mai spectaculoasă imagine care, analizată din planul apropiat spre cel depărtat, prezintă similitudini tulburătoare cu mari monumente ale antichității. Astfel, în planul secund al Pietrei Ciobanului (PC) și al Polițelor cu Arini (PA) se observă un relief în trepte (polițe) existent și în Vârful Toaca, dar mai puțin evident. Această alcătuire amintește de zigguratele sumeriene, dar și de prima piramidă construită în Egipt, în jurul anului 2700 î.H., de arhitectul Imhotep, denumită Piramida în trepte.

Piramida actuală a Vârfului Toaca, ridicată maiestuos deasupra platoului (foto), se desprinde de pânza de grohotiș ce o înconjoară la altitudinea de 1800 m, în dreptul reperelor R1 și R2 (fig. 1-3), unde baza ei formează un pătrat cu latura de 290 m și cu diagonala SV-NE trecând exact prin centrul Panaghiei, ce pare astfel un sfinx de pază. În jumătatea inferioară vârful este alcătuit dintr-un trunchi de piramidă cu fețele având înclinare medie de 51°, înclinare redusă la numai 41° în jumătatea superioară, unde formează o piramidă teșită. Astfel alcătuită, piramida actuală a Vârfului Toaca se aseamănă (fig. 2) cu altă piramidă celebră din Egipt, cea de la Dashur, construită în jurul anului 2625 î.H. și denumită Piramida Strâmbă tocmai datorită faptului că până la jumătate avea o înclinare a fețelor, iar de acolo în sus alta (vezi tabelul).

În fine, dacă utilizăm baza piramidei actuale și înclinarea medie de 51°, măsurată la baza fețelor nordică și vestică, unde eroziunea a fost minimă, obținem prin proiectare o piramidă virtuală (PV) (fig. 1-3), ale cărei dimensiuni, deși sensibil mai mari, sunt proporționale (vezi tabelul) cu cele ale piramidei lui Keops (E. și N. Țicleanu, 1997).

Tot în vârful muntelui, alături de Toaca, la 270 m pe diagonala piramidei, exact în colțul nord-estic al acesteia, se află Panaghia (fig. 1), o stâncă în formă de coloană, înaltă de 70 m (Nicolau și alții, 1961), cu diametru în jur de 40 m, dimensiuni ce o fac vizibilă de la mari depărtări.

Forma, dimensiunile efectiv gigantice, plasarea la vârful muntelui și numele vechi al Panaghiei, Pionul sau Kionul (coloană în limba greacă), nume păstrat de localnici până astăzi și extins la întregul masiv – a cărei denumire actuală (Ceahlău) apare în hrisoave abia din anul 1458 (Mătasă, 1929) – ne determină să considerăm că această stâncă a fost una dintre ”coloanele cerului” (Kion ourànou, a grecilor antici) situată, după Homer (Odiseea), pe un munte din țara ”divinilor pelasgi”.

Într-adevăr, prin formă, dimensiuni, nume și amplasare somitală, Panaghia, alături de alte două posibile ”coloane ale cerului”, Toaca și Piatra Ciobanului, altă stâncă columnară situată la sud-vest de vârf, au format un complex singular în întreaga arie cunoscută de civilizația antică greacă, corespunzând cel mai bine celor trei ”coloane ale cerului” menționate de Hesiod. Interesant că pe o stelă funerară antică din Sicilia, de la Lilybeu (Densușianu, 1986) sunt figurate trei coloane ale cerului; cea din mijloc – mai înaltă – corespunde situației din Ceahlău, unde Toaca are poziție centrală.

În Dacia Preistorică, Densușianu (1913) plasa cele trei ”columne ale ceriului” pe Muntele Omul din Bucegi, însă cea mai înaltă are doar 9,5 m iar celelalte două sunt absolut nesemnificative comparativ cu complexul gigantic Panaghia-Toaca-Piatra Ciobanului.

Ca formă de relief, piramida cu baza pătrată a Vârfului Toaca este extrem de rară în natură, dar și mai rară este suprapunerea diagonalei acesteia peste creasta principală a muntelui, unde se ridică gigantica coloană a Panaghinei, ceea ce determină unicitatea întregului complex. După M. Eliade, principala carateristică a sacrului presupune ”o detașare netă a obiectului hierofanic, în raport cu restul înconjurător”, situație ce se potrivește prin excelență ansamblului Toaca-Panaghia-Piatra Ciobanului care, foarte probabil, a costituit un loc de cult de o deosebită importanță.

După dovezile arheologice, Ceahlăul a fost cunoscut și chiar locuit din cele mai vechi timpuri. Astfel, la poalele muntelui, la Izvorul Alb și Bistricioara au fost găsite 5-6 niveluri de locuire (Al. Păunescu, 1984; FI. Mogoșan, M. Matei, 1983) din gravetianul oriental (25.000-15.000 î. H.). Chiar pe munte, în Poiana La Scaune (1328 m) și lângă cabana Dochia (1800 m) au fost găsite (după Petrescu-Dâmbovița și alții, 1995), două locuiri swideriene (12.000-10.000 î.H.), din ambele locuri deschizându-se o priveliște deosebită spre Vârful Toaca.

Considerăm posibil ca Panaghia și Piatra Ciobanului, cele două coloane gigantice ce flanchează Vârful Toaca, să fi fost arhetipurile celor două coloane de lut ars, înalte de câte 2 m, din templul neolitic de la Căscioarele, din Muntenia (cultura Boian, partea terminală, 3950-3800 î.H.). Posibilitatea ca în neolitic motivul coloanei să fi ajuns de la Ceahlău la Căscioarele poate fi demonstrată, printre altele, și prin asemănările frapante dintre Gânditorul culturii Hamangia (Dobrogea) și ”replica” sa din cultura Precucutenieni de la Târpești – Neamț (Moldova), localitate situată la 30 km est de Ceahlău, fapt ce presupune legături între cele două culturi sincrone (aproximativ 4400-3800 î.H.).

Tot la poalele muntelui, la Chirițeni (Audia) au fost identificate resturi ceramice aparținând renumitei culturi Cucuteni (3750-2900 î.H.), despre care MacKendrick (1978) afirma că avea sanctuare cu ornamente ce au apărut cu 1300 de ani mai târziu la templele grecești. Pentru cucutenieni, Ceahlăul, vizibil de pe cea mai mare parte a arealului lor de răspândire, a avut un rol similar Olimpului la grecii antici, dar cu mult timp înaintea acestora. Ecouri ale acestui important și îndepărtat trecut au ajuns până la noi prin semnificația Zilei Muntelui, celebrată în fiecare an la 6 august, când localnicii urcă spre Vârful Toaca să se închine la răsăritul Soarelui, zeul suprem al înaintașilor lor din urmă cu peste 5000 de ani.

Că Soarele era zeu suprem rezultă și din cuvântul rază care, după Cueșdean (1996) este compus din RA (= numele zeului) și ZA (= zeu) și din alte cuvinte din aceiași familie: răsărit, răsură, rapiță etc. În același sens surprinde și faptul că între credința dacilor în viața de apoi, după Herodot, și cea a egiptenilor antici închinători lui RA, după Diodor, nu exista practic nici o deosebire.

Convingerea că Pionul (= Ceahlăul) era lăcaș sacru al zeilor este susținută și de denumirea antică a Siretului (Hierasus = Sfânt), al cărui afluent principal, Bistrița, își adună apele și din acest munte. Cu timpul, caracterul sacru s-a transferat de la o religie la alta, fapt ce ar explica numeroasele hierotoponime creștine (Toaca, Panaghia, Bâtca Ghedeonului etc.), precum și cea mai mare densitate, în județul Neamț, a lăcașurilor de cult ortodox din România.

În concluzie, identificarea unor similitudini între parametrii piramidei Vârfului Toaca și elementele constructive ale celor trei tipuri de piramide din Egipt, precum și existența unor asemănări între credințele egiptenilor antici și ale vechilor locuitori de la poalele Ceahlăului, sugerează ipoteza utilizării acestei alcătuiri naturale ca arhetip al acestor vestite construcții antice. După opinia noastră, piramidele, ca de altfel și zigguratele (Dombart, 1927), erau niște ”munți artificiali” în vârful cărora era locuința zeului și se construiau în absența munților autentici. Modelul natural sacru al piramidelor a fost transmis, probabil, prin intermediul sacerdoților, de tipul kitistailor, amintiți de Strabon și a circulat în mod similar motivului spiralei de pe obiectele de ceramică neolitică (după Deshayes, 1976) din zona dunăreană până în Grecia, Asia Mică și Egipt.

 

  • Piramida holografică de pe Ceahlău (II)
    by
    Al doilea episod, al doilea material sursă:   Nicolae și Elena Țicleanu - ”Posibil arhetip...
  • Piramida holografică de pe Ceahlău (III)
    by
    Al treilea episod, al treilea material sursă. În primulele două a fost vorba despre o...
  • Piramida holografică de pe Ceahlău (I)
    by
    Din investigațiile pe care le-am întreprins de-a lungul timpului asupra unor locuri și fenomene misterioase...