Bâlciul nălucilor

Popodacul de la Vatican. ”Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.

Rar se găsește un român care să nu fi fost infestat cu acest citat aparținător de irlandezul Miceál Ledwith, ”confident al Papei Ioan Paul al II-lea”. Chiar și dacă nu te-ar fi interesat subiectul, mass-media și-a făcut datoria. L-ai primit pe mail, pe rețelele sociale, pe WhatsApp. Și-n vârf de munte de-ai fi trăit, tot se găsea un prieten care să-ți aducă vestea cea bună.

Se afirmă despre Ledwith că și-ar fi extras cunoașterea (pseudo)istorică din  documentele aflate în Arhiva Vaticanului, Biblioteca Vaticanului, sau chiar din Arhiva secretă a Bibliotecii Vaticanului. Documente secrete, bineînțeles. Nimic mai fals; accesul la documente secrete se face, și la Vatican și în oricare alt depozit similar, conform principiului ”nevoia de a ști”. Cum ar fi justificat el interesul pentru daci și Bucegi?

O altă calitate care i se atribuie, probabil din dorința de a justifica nivelul de acces, este cea de confident al Papei Ioan Paul al II-lea. Un nou fals; a fost consilier în cadrul Comisiei Teologice Internaţionale. Împreună cu alți 29 membri, se ocupa de probleme doctrinare, nu de daci sau lingvistică comparată.

Începând cu anul 2005, a «abdicat» de la dogma oficială. Pe Ledwith a început să îl deranjeze nerecunoaşterea de către Biserică a experienţelor spirituale personale care se îndepărtează de la dogmă1. Realitatea este însă alta: a fost răspopit, cum se zice la noi, degradatur la ei, chiar de Papă. Și nu degeaba.

Întâi au fost acuzațiilor venite pe linie de pederastrie. Cu băieți minori (știm că mențiunea este pleonastică, dar nu toată lumea este familiarizată cu deviațiile sexuale). Ce-i drept, nu a fost pus niciodată sub acuzare oficială. Protecția oferită de înalta poziție ecleziastică și un acord de confidențialitate semnat cu una dintre victime i-au oferit un timp de manevră. Dar cum scandalul devenise public și risca să ia amploare, i s-a dat un brânci. Și oricât ar încerca acesta să susțină contrariul, nu este nevinovat. Nevinovații nu-și apără onoarea prin chichițe avocățești.

Apoi s-a alăturat Ramtha’s School of Enlightenment (RSE), un cult din Statele Unite care pretinde că se află în comunicare de tip channeling cu entități extraterestre și include o bogată paletă de practici New Age. Preot fiind încă. Ledwith a fost abil, deoarece astfel a putut invoca acea ”abdicare” de la dogma catolică, vecină sau identică cu apostazia. Aceasta este și calitatea, de apostat sectar, în care a oferit răsunătoarele interviuri din care am spicuit mai sus.

Miceal Ledwith a fost introdus publicului român de emisiunea lui Cristian Mureșeanu, ”Știință și Cunoaștere”, difuzată de TVR Cluj (studio teritorial al Televiziunii Române).

Aflăm dintr-o recenzie alcătuită de prof. dr. fiz. Constantin Codreanu cărții lui Mureșanu, ”Biotransformări sub influența psihicului” (Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2009), că autorul ”practică yoga şi meditaţia de sorginte MISA, se informează cu asiduitate despre diferitele mentalităti şi curente ezoterice, (…) 14 ani de pregătire teoretică şi practică2. Pledoaria acuzării lui Codreanu este superbă și recomandăm o lectură atentă. Nouă ne-a plăcut pasajul cu ”practicarea continenţei sexuale, în săvârşirea actelor sexuale de cuplu”, o adevărată marcă MISA, unde se practică mai ales în formulă extinsă, în grup.

Prof. dr Adrian Pătruţ, ”specialist în parapsihologie” și prieten apropiat al lui Mureșeanu, semnează mai multe contribuții în cadrul aceleiași cărți. Și el este un apropiat al lui Bivolaru. Lunga lor relație de apropiere este descrisă chiar de Guru, sub semnătură proprie, într-un capitol dintr-o  lucrare coordonată de Adrian Pătruț despre pădurea Hoia-Baciu:

Factorul decisiv care ne-a determinat să începem cercetarea acestei zone (Pădurea Hoia-Baciu – n.n.) cu mijloace paranormale specific yoghine a fost întâlnirea pe care, ca yoghini, nu o considerăm deloc întâmplătoare, cu domnul dr. chimist Adrian Pătruț, în vara anului 1983, pe plaja de la Costinești. (…) Imediat după desfășurarea primei tabere yoghine de vacanță, la Costinești, în anul 1983, organizată ilegal în plină dictatură ceaușistă, am efectuat. împreună cu un grup de aproximativ 100 yoghini din întreaga țară, o deplasare de trei zile la Cluj-Napoca. Aici, prin amabilitatea domnului Adrian Pătruț, am putut constata mai întâi succint, prin intermediul a numeroase fotografii de excepție pe care ni le-a arătat (…)

În continuare, în două zile consecutive, întreg grupul a efectuat două incursiuni în zona Pădurea Hoia-Baciu. În prima deplasare am fost conduși chiar de domnul Pătruț în centrele și punctele cele mai active în manifestări paranormale (…)

Din păcate, cercetările începute de noi in septembrie 1983 au fost întrerupte de regimul comunist (…)

Dar, începînd cu anul 1990, prin înființarea Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA), am avut posibilitatea să reluăm unele preocupări și obiective de natură spirituală. Printre ele s-a numărat și continuarea studiului și apropierii, la un nivel superior, de enigmatica zonă Pădurea Hoia-Baciu. Acest obiectiv s-a concretizat prin meditații repetate în zonă ale unor practicanți din cadrul cursului nostru Cluj-Napoca și, mai ales, pun organizarea de către MISA a unui simpozion de yoga și parapsihologie la Cluj-Napoca, în iunie 1992, asociat cu deplasări de lucru la Hoia-Baciu. La această acțiune au participat peste 2000 yoghini din întreaga țara, alături de domnii dr. chimist Adrian Pătruț și de fizician Vasile Morariu, din conducere Societății Române de Parapsihologie cu sediul la Cluj-Napoca3.

Titulatura de ”teolog dizident4 pe care Adrian Pătruț i-o atribuie lui Miceál Ledwith este stridentă. Dar nu este pentru prima dată când acesta spală cadavre. În 2004, ciracul ieșise cu pieptu-nainte să-și apere maestrul:

Cunoscutul specialist în fenomene paranormale Adrian Pătruţ, cadru universitar al Facultăţii de Chimie și Inginerie Chimică a Universităţii «Babeş-Bolyai» din Cluj, consideră că atitudinea ostilă a societăţii faţă de MISA se datorează «ignoranţei, inculturii, intoleranţei şi relei voinţe»5.

Există o legătură subtilă, tainică, între dacopatie, practici oculte (paranormale) și infami. Din păcate unii pleacă la seceriș cu lama ascuțită și naivii cad ca spicele.

Această lectură a istoriei alternative, îmbibată cu paranormal de duzină și viciu pornografic, a generat poate cea mai halucinantă prezentare a unei zone creștine din România. Diana-Liana Gavrilă, licențiată în istorie, muzeografă și ghid turistic, despre așezământul rupestru Dionisie Torcătorul de la Nucu (com. Bozioru, jud. BZ):

Dionisie Torcătorul, aşezământ cu probabile rădăcini adânci tocmai în mitologie, legat de «cultul falusului», în imediata apropiere Fundul Peşterii, cu aspect vulvar, sugerând «cultul fertilităţii», par a fi piesele pierdute şi regăsite ale pazalului (sic!). Cu certitudine, zona a servit în trecut şi unor practici ce vizau cele două culturi. Întâi obiceiuri nealterate, adevărate sărbători, cunoscute drept comuniuni sexuale cu tentă divină, cu participarea mai multor perechi (bărbaţi şi femei), ce se manifestau în deplină iubire, urmate de altele, mult mai târzii, alterate de consumul vinului, ce reuşise să-i transforme pe-acei ce-l căutau doar pe Dumnezeu în sclavi ai propriilor plăceri. Continenţa sexuală, dată de iubirea reciprocă, fără pierderea energiei sexuale sau a potenţialului creator, făcea ca femeia să poată să-şi controleze naşterile, astfel periclitând perpetuarea speciei. Unii preoţi păgâni, în contradicţie cu hotărârile de grup, folosind serviciile Zeului Dionisos, reuşesc să-i păcălească pe adepţii acelor obiceiuri, introducând vinul în cadrul ritualurilor lor. Fiul Zeiţei însămânţării, Dionisos, atrage grupuri tot mai mari de oameni, vinul părând să trezească o mare iubire în ei. Însă euforia dată de consumul licorii ducea la pierderea potenţialului creator, femeile rămânând cât mai des însărcinate. Obiectul sacru de adoraţie, falusul, pe care până la vremea aceea abia daca îl atingeau în templele lor, ajunseseră să-l poarte pe străzi. Conceput din piatră, uneori din lemn, simbolul tainic al divinului era purtat în care, în văzul tuturor, în preambulul zilelor ce anunţau sărbătorile falusului, prezidate de însuşi Dionisos. Aşa începea declinul, descriind calea către desfrânare, homosexualitatea devenind şi ea o tendinţă a acelor vremuri6.

Cu greu am putea găsi un final mai potrivit. Dacomanii căzuți în venerația lui Miceál Ledwith nu diferă cu nimic de ”creștinii” care-l adulează pe ciocănarul Pomohaci. Nu ne-ar mira prea mult să aflăm că unii părinți români își duc de mână copii la ăștia doi, la ”botez”!

 

Note: 1*** – ”Miceal Ledwith”, pe editurasalco.ro; 2Liviu Drăguș – ”Cristian Mureșanu susține că sunt posibile biotransformări sub influența psihicului”, pe liviudrugus.wordpress.com; 3Gregorian Bivolaru – ”Pădurea Hoia-Baciu: o poartă de acces spre un tărâm tainic?” în Adrian Pătruț – ”Fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu”, Ed. Divia, Cluj-Napoca, 1995, pg. 56, 59, 60; 4Cristian Mureșeanu – ”Biotransformări celulare și fiziologice complexe (2006-2017)”, pg. 130; 5Laura Laurențiu, Tudor Știrbu – ”Controversa MISA”, pe clujeanul.ro, 09.04.2004. Transcris de thunder, pe hanuancutei.com, 10.04.2005; 6Diana-Liana Gavrilă – ”Enigme ale trecutului îndepărtat în Munții Buzăului. Munții Buzăului între mister și realitate”, Ed. Alpha MDN, Buzău, 2012, pg. 81-82.