J. B.

Am putea să întocmim o listă cu impostorii autohtoni care ”atestă” materiale foto-video referitoare la OZN-uri, fantome, entități psiho-plasmatice etc. Asta în condițiile în care n-au nici o cunoaștere, nici o pregătire, nici o dotare tehnică specifică și nici un sprijin din partea unor experți legitimi. Dar n-ar folosi la nimic. Vorba veche – Credo quia absurdum (”Cred pentru că e absurd!”).

În schimb, arătăm la ce realizări se ajunsese în anul Domnului 1928:

 

 

Gazeta noastră ilustrată”, nr. 26/1928, pg. 3

 

Apariție mistică. Cinematografia modernă, nu mai are nevoe să apeleze la trucajuri, căci știința de astăzi îi dă posibilitatea de a înjgheba, cele mai extraordinare înscenări. La 4000 de metri înălțime, deasupra veciniellor ghețari, regisorul a proiectat pe nori aceste 3 cruci luminoase, cu aceeaș ușurință, ca și în studio, pe decoruri de carton”.

În sec. XXI, dacă mai există vreo condiționare tehnologică, limita e Cerul.

Se întreba cineva, pe bună dreptate:

Problema e, fie fals fie pe bune, cum ar mai putea cineva să facă diferența? … nici în declarații nu mai deosebești, darămite în câteva poze plimbate fugar pe un ecran. … cum naiba am fi putut zice că e o făcătură ordinară? sau invers, dacă chiar prindea unu ceva straniu pe o poză, cum naiba să îl mai crezi că n-a photoshopat?”.

Singurul răspuns de bun simț se referă la puterea credinței de a muta munții. Insistăm de ceva vreme că în abordarea civil-amatoristică, probatoriul ufologic ține mai degrabă de teologie, nu de vreo ramură a științei.

Însă domnul cu enunțul anterior pleca de la o eroare fundamentală: publicul unor astfel de producții nu are întrebări, ci certitudini. El vede și știe, cunoaște și recunoaște. Desigur, nu realitatea, ci propriile fantezii, așteptări, nevoi. Prea puțini din acest bazin al ”pasionaților” sunt interesați de adevăr (oricare ar fi el!); majoritatea se complac într-o formă perversă de malahie (autosatisfacere) pseudo-științifică și aculturală.

În cadru lărgit, ”problema” imposibilității distingerii între real și fals, între autentic și trucaj, e un mizilic. ”Somități” ca Dan Dezideriu Farcaș rulează fără nicio greață ”cazuri” 100% false, precum cel de la Bâlea-Lac. Știe că sunt dovedite ca atare, dar vorba unui înțelept, ”The Show Must Go On”.