Șapte ani în ASFAN-Romania. Și apoi s-a făcut lumină

Cezar Dărac, fost membru ASFAN-România

 

Prima mea participare la ședințele asociației ASFAN-România a avut loc în data de 19 decembrie 2013, după ce în prealabil l-am căutat pe domnul Dan D. Farcaș în legatură cu câteva observații ale unor manifestari interesante.

Motivul pentru care l-am contactat și am participat la sedințele asociației a fost nevoia de a înțelege mai multe de la cei care ”se ocupa cu OZN-uri”. Ma interesa în primul rând să pot izola cazuri reale pe care să le pot cerceta și extrage elementele comune – dacă există – și dacă acestea se regăseau în observațiile mele. În mod firesc, după semnalarea unui fenomen necunoscut, ar trebui să urmeze o cercetare, spre a înțelege ceea ce a fost văzut.

Mânat de curiozitate, au urmat câțiva ani buni în care am încercat pe cont propriu, dar și îndrumat de câțiva prieteni, să învăț sa discern între realitate și fantezie – lucru greu de făcut în acest domeniu deoarece linia dintre nebunie/ nevoia de atenție/ autosuficiență și cazurile reale este destul de fină.

Atât de fină încât pe unii îi scârbește subiectul. De ce îi scârbește? Pentru că literatura OZN este plină de falsuri, impostori, hoți, nebuni ș.a.m.d., iar posesorului unei minți agere, dar caracterizat de lene, îi este de ajuns depistarea unei singure minciuni gogonate pentru a arunca tot subiectul la gunoi – mă refer la subiectul OZN. E la fel ca și  încrederea – cititorii trebuie să aibă încredere în ceea ce citesc pentru a continua să citească. Cu cât literatura de specialitate se umple cu minciuni, cu atât mai greu este de găsit și de apreciat adevărul.

Spuneam că pe cei ageri dar leneși îi scârbește subiectul. Nu același lucru este valabil pentru cei creduli și leneși – în cazul acestora acul busolei este dat peste cap și vor înfuleca numaidecât orice informație atâta timp cât le animă existența – la fel ca un serial TV – picanteriile îi dau telespectatorului un impuls de a vedea și următorul episod; bineînțeles acești oameni se consideră deținători ai adevărului și în general au opinii puternice, însă neconforme cu realitatea.

Cum am ajuns să găsesc explicații raționale pentru majoritatea mărturiilor, unele însoțite și de probe fotografice, video sau audio? Prin multă muncă, răbdare, participarea activă în diferite comunități dedicate atât din România cât si din strainatate, spicuirea informațiilor utile și pertinente (verificate și verificabile) venite din diferite surse, prin experimentare proprie și încercarea de a reproduce experimental anumite observații ale martorilor, prin consumarea a mii de ore pentru observarea cerului și efortul continuu de a încerca să identific orice obiect luminos sau neluminos care evolua pe bolta cerească, prin folosirea instrumentelor optice de calitate și investirea în acestea, prin învățarea și studierea diverselor fenomene meteorologice, optice dar și cosmice, prin folosirea programelor specifice de astronomie, aplicații de monitorizare a traficului aerian, aplicații care raportează condițiile climatice înregistrate ș.a.m.d. De asemenea, nu de puține ori, m-am deplasat pe teren împreună cu Vlad-Ionuț Musceleanu și am cântărit cazurile la prima mână – iar fără această abordare nu aș fi putut să văd atât de clar realitatea din teritoriu și motivele din spatele unor cazuri. În acelasi timp, am participat și la un curs de astronomie susținut de Institutul Astronomic al Academiei Române.

Din păcate, toate cele descrise mai sus, nu au fost înlesnite de către conducere în niciun fel în cei șapte ani petrecuți alături de ASFAN-România. În acest interval, am fost de două ori pe teren cu câțiva colegi din ASFAN. Una dintre cele două ieșiri cu ei a fost în județul Dâmbovița, localitatea Moreni unde am realizat un interviu cu un martor. Nu are sens să încerc să vă explic privirile dintre noi în momentul în care martorul declara că vedea OZN-uri când era legat de către propria mamă de calorifer, înainte ca femeia să plece de acasă. A doua ieșire a fost cu un grup mai mare la Balta Vrăjitoarelor – am găsit-o, e doar o băltoacă fără nicio caracteristică deosebită.

 

 

Planșă fotografică surprinzând o parte din personajele momentului operativ Moreni

 

Cam asta a fost ceea ce a întreprins ASFAN Romania în șapte ani. În mod paradoxal, domnul Dan D. Farcaș avea energia și dorința să apară la televizor și să meargă la televiziuni, din București până în Reșița sau Arad, însă niciodată pe teren (dânsul nu ne-a însoțit nici la Moreni, nici la Balta Vrăjitoarelor, la margine de București).

Faptul că nu există și nu a existat un efort în încercarea de a preda membrilor materiale educative care să-i ajute în procesul de elucidare a cazurilor – precum cele enumerate de mine mai sus – astfel încât să se poata discerne adevărul, faptul că domnul Dan D. Farcaș a insistat ca membrii să-i citeasca cartea ”Gândirea pluralistă” (pe care am citit-o și prin care eram învățați că adevărul nu există, este relativ și orice este posibil) a dus la crearea unui grup amorf, sedat și îndoctrinat, care pus în fața imposturii neagă cu vehemență realitatea făcând abuz de ideologia impusă de președintele asociației – ”orice este posibil”. Bineînțeles, există și persoane cu mintea la purtător, însă nu sunt reprezentative pentru acest grup.

Lucrurile au căpătat o turnură și mai clară pentru mine în ultimii ani când oameni diverși cu interese meschine au început să treacă pragul asociației și să participe la întâlniri.

Aș puncta pe domnul Leonardo Tonitza care a venit cu o filmare la una dintre ședințele ASFAN-Romania, film pe care am avut plăcerea de a-l diseca de față cu cei prezenți, arătând în mod incontestabil natura falsă a acesteia  (nici măcar pozițiile stelelor de pe firmament de la data ”tragerii” nu corespundeau cu cele din clip). Totuși, acest fapt nu l-a oprit pe regizorul Tonitza de a-mi răstălmaci vorbele la emisiuni televizate și a crea un mister și mai mare în jurul filmărilor dumnealui. Acest fapt nu l-a oprit nici pe domnul Dan D. Farcaș în a-l susține pe domnul Leonardo Tonitza și efortul acestuia de a inventa mistere pentru a-și realiza documentarul (aici).

Un alt motiv pentru care am decis sa părăsesc ASFAN-România a fost momentul în care am remarcat că un personaj – nu-i dau numele pentru a-l proteja – cu vizibile probleme psihiatrice, a fost promovat de domnul Farcaș ca profet și guru, atins de Dumnezeu și de Duhul Sfânt. Cu alte cuvinte, domnul profesor Dan D. Farcaș și-a găsit ”călărețul” pe care să parieze, ignorand orice fel de principii morale cuvenite. Cu aceasta ocazie a mai punctat câteva invitații la anumite conferințe în care a fost aplaudat și lăudat.

Domnul Dan Farcaș a introdus în ASFAN un individ cu principii similare cu ale dânsului, mânat de aceeași dorință de afirmare și lipsă de scrupule, pe numele său Adrian Urzică. În prezent, acesta ocupă funcția de director executiv. Dânsul a venit la mine cu câteva fotografii personale ale unui avion încercând să mă convingă că acela este un Obiect Zburator Neidentificat. Directorul executiv ASFAN-România confundă avioanele cu OZN-urile. Asta spune multe despre competența acestuia și interesele meschine care îl animă.

 

 

”Cercetare” urzicată: în lipsă de OZN-uri, băgăm avioane. Lasă analizele, la TV să ajungem…

 

Nici domnul Farcaș, nici domnul Urzică nu au intrat în ASFAN-România pentru a studia ceva sau încercând să-și explice vreo experiență proprie (pentru că nu au!), ci pentru a-și făuri o imagine publică, pentru a-și hrăni ego-ul și de ce nu, burțile și buzunarele.

Mai nou, pe pagina de Facebook a ASFAN-România, când sunt semnalate ”cazuri” și se încearcă elucidarea lor sau oferirea de piste pentru cercetare – de mine sau de alții – apare cenzura, prin ascunderea comentariilor care fac lumină. De acest aspect se ocupă domnul Ioan Bunea care m-a dezamăgit profund, având anumite așteptări de la dânsul. Dar precum zice o vorbă mai veche, ”peștele de la cap se împute”, așa se întâmplă și în cazul ASFAN-România. Acesta este și motivul care m-a determinat să împărtășesc acum această experiență pe care am avut-o în cadrul asociației. O parte din text a fost redactată acum câțiva ani, rămânând nepublicat. Însă lucrurile s-au degradat în așa manieră încât nici măcar nu se mai încearcă ascunderea atitudinii vizibil corupte asupra fenomenului și a practicilor asociației.

 

 

Ca-ntre membri: vrăjeala pluralistă se termină cu cenzura comunistă!

 

Datorită faptului ca la domnul Farcaș și la asociație apelează diverși închipuiți/ nebuni/ plictisiți care își doresc să aibă confirmarea contactării sau răpirii lor de extratereștrii, acesta le îndeplinește dorința, folosindu-i pentru a contabiliza cazuri și a scrie povești. Ei sunt mulțumiți pentru confirmare, iar domnul Farcaș obține cazuri. Simplu, nu?

As mai adăuga și faptul că practica hipnozei cu ajutorul unei lămpi m-a făcut întotdeauna să-mi pun întrebări despre modalitatea prin care domnul Farcaș și-a însușit aceste metode.

Închei aceasta marturisire cu o întrebare pentru cititori:

Credeți ca un ufolog își dorește să rezolve cazurile sau să le misticizeze? Ar mai avea aceștia materiale de scris și o imagine de construit dacă nu ar avea ”cazuri”?

 

P.S.: Mistere reale există și este foarte bine că se ascund față de impostori.

 

Scurte comentarii (Vlad-Ionuț Musceleanu)

Mult timp un prieten apropiat de-al nostru, de Cezar Dărac ne-a despărțit un conflict stupid care mai subzistă, poate, în subsolurile Internetului. Spunem asta, tocmai pentru a se înțelege că materialul său nu e instigat de noi, ci reprezintă o mărturie reală, bazată pe trăiri proprii. Desigur, ea coincide cu cele afirmate de noi, pentru că și noi le-am trăit, pentru că și noi am susținut public un adevăr care pare să nu intereseze pe nimeni.

În text sunt două elemente eronate:

1. 1. 1. ”Balta Vrăjitoarelor – am găsit-o”. În realitate, acea ieșire la iarbă verde a fost inițiativa subsemnatului, care știam precis unde se află obiectivul și am servit de ghid grupului. Nu era nimic de găsit, pentru că recunoașterea era făcută cu ani înainte;
      2. ”Nici domnul Farcaș, nici domnul Urzică nu au intrat în ASFAN-România pentru a studia ceva sau încercând să-și explice vreo experiență proprie (pentru că nu au!), ci pentru a-și făuri o imagine publică, pentru a-și hrăni ego-ul și de ce nu, si burțile și buzunarele”.

În ceea ce-l privește pe dl. Farcaș, autorul are o imagine liniară, departe de realitate. Adevărul este că la începuturile ASFAN, Dan D. Farcaș avea un discurs foarte asemănător cu al nostru (fapt care poate fi probat cu documente!). Ce i-a produs transformarea (hainirea) în timp, știe și Dumnezeu, știm și noi. Nici nu mai contează; omul se schimbă și din păcate, Dan Dezideriu Farcaș a îmbătrânit urât;

Mărturia de mai sus, în premieră, nu este neapărat unică ca ideație. După plecarea mea (care nu am fost niciodată membru, ci doar consilier/ observator!), a lui Cezar Dărac, hemoragia continuă. Nu avem (încă?) permisiunea de a publica o nouă înștiințare de părăsire a organizației; ea există și și-a făcut efectul. În momentul actual, ASFAN-România mai are ca membri 2-3 tineri: dl Bănică (momit cu o funcție de conducere, dar exclus de la orice decizie importantă!), dl  Ionescu (pe bază de inerție!) și posibil, iubita dlui Ionescu (o fătucă fără nicio legătură cu studiul OZN). Rămas în Adi Urzică și niscaiva pensionari, dl Dan Dezideriu Farcaș și-a anturat, sub semnul ARES, mercenari de la STRING. Nu comentăm alegerea, ciudat de asemănătoare cu a noului său idol, dl. Vladimir Vladimirovici Putin. Îi recomandăm în schimb să consulte istoria; mulți comandanți au sfârșit în săbiile oștilor de cumpărat!

(Fotografiile aparțin autoruui. Comentariile care le însoțesc ne aparțin.)