Bâlciul nălucilor

Scut. Autorul romanului ”Dracula”, irlandezul Bram Stoker, a fost interesat de filosofia  ocultă. Prietenia strânsă ce-l lega de câțiva membri marcanţi ai Hermetic Order of the Golden Dawn (societate secretă iniţiatică), i-a asigurat un bagaj de cunoştinţe şi un mediu propice de emulaţie a ideilor.

În ”Dracula” apare un motiv recurent: interdicţia vampirului de a pătrunde  într-o casă în care nu a fost mai întâi invitat. Iată distribuţia în cadrul romanului:

– Fii binevenit în casa mea! Intră de bunăvoie, nesilit de nimeni”;

El nu poate intra prima oară într-un loc decât dacă unul de al casei  îl pofteşte să intre, deşi, după aceea, poate veni când îi place”;

Căci vampirul nostru nu poate să-şi facă intrarea decât dacă este invitat de cineva de al casei, deşi pe urmă poate intra oricând şi oricum pofteşte1.

Despre ce este vorba? Chiar şi în necunoştinţă de cauză, gazda, prin acceptul său, creează o legătură ipso facto (un pact tacit, bazat pe o acceptare implicită și  o racordare formală) cu entitatea malefică, prin care se pune la dispoziţia şi sub puterea ei.

Ideea nu-i aparține lui Stoker. Barbu Ciuculescu, unul din traducătorii şi prefaţatorul ediţiei folosite ca referinţă, semnalează existenţa motivului (și) în creaţia populară românească.

Dorim să încheiem cu acest avertisment, validat de tradiția autentică. Singura putere a nălucilor menționate în această carte este cea pe care noi le-o dăm. Și dacă tot e să le dăm ceva, mai bine le dăm o m_. Țineți strigoii departe de ușă!

 

 

Note:  1Bram Stoker – ”Dracula”, Ed. Univers, Bucureşti, 1990, pg. 54, 286 și 347.