Bâlciul nălucilor

Semnul răsturnat. Există un proces transformațional istoric prin care originalul, pe calea simulacrului, este substituit și impus sub forma opusului. Comunismul bolșevic a fost instaurat în România (și) cu ajutorul unui grup de etnici evrei. Ulterior aceștia au fost epurați, iar după ce s-a eliminat ceea ce chiar trebuia eliminat, în lipsă s-a trecut la acțiune și oprobiu asupra unor nevinovați. Securitatea, o instituție fondată cu ajutor iudaic, a devenit în final antisemită.

La începutul anilor ʼ80, în aceeași perioadă în care Gregorian Bivolaru începuse să răspândească în stânga și-n dreapta textul atribuit lui Sadhu Sundar Singh, Nicolae Ceaușescu (probabil pe filiera P2, Propaganda Due) aflase de influența internațională Francmasoneriei și ordonase Departamentului Securității Statului să-i vâneze pe masonii autohtoni (Problema ”Oculta”1).

La ordin, ofițerii de Securitate au pornit să documenteze și să combată un adversar imaginar (pentru că nu exista francmasonerie românească în epocă). Lipsiți de expertiză în domeniu, s-au alimentat din surse occidentale extrem de dubioase. Ele au fost integrate și ulterior diseminate prin documente interne și instructaje pe unitate.           După evenimentele din decembrie ʼ89, mulți militari s-au trezit foști securiști și actuali jurnaliști, scriitori, lideri de opinie, experți în probleme neconvenționale… Vă mai amintiți de bubulii lui Pavel Coruț? În astfel de prelucrări pe unitate își au ei originea. Informări care rostogoleau maculatura occidentală despre conspirații globale, elite satanice și alte gogomănii improbabile. Improbabile pentru că realitatea e puțin mai complexă și mult mai altfel decât și-o imaginează unii.

Nu ar fi exclus ca o parte din materialele documentare, ”de studiu”, folosite de Securitate să fi provenit de pe rafturile bibliotecilor confisacte de la yogiști. Ba chiar, observând parcursul ulterior al evenimentelor, s-ar părea că o parte din lucrătorii former Securitate i-au oferit lui Bivolaru în democrație sprijin din fundal. Paradoxal, aveau aceeași dușmani imaginari* comuni – evreii și francmasonii. Și înainte, și după 1990.

Alături de (prea) mulți alții, Dan Corneliu Brăneanu vedea în ”Sundar Singh vorbește globului pământesc” promisiunea unui viitor strălucit pentru România. Un vis, dar un vis frumos.

Treptat, pentru a-l menține de actualitate în ciuda evidențelor, unii l-au transformat într-un teribil coșmar. Noul Canaan și Noul Ierusalim nu mai poartă valențe pozitive, ci anunță ocuparea țării de către evrei, în cadrul proiectului ”Israel în România” (vezi dezvoltarea lui Gh. Funar). Cumva, România ar fi fost desemnată ca teritoriu și ”țară de rezervă”, în situația în care statul Israel ar suferi o înfrângere militară totală și ar trebui evacuat. Cum și cine ar putea distruge un stat care deține câteva zeci de focoase nucleare și este aliat strategic zonal al celei mai importante forțe militare din lume, nu se spune și nici logica elementară n-ar permite să fie spus. Cum ar putea justifica renunțarea la un teritoriu pe care ei pretind, tradițional, că l-au primit ”moștenire de la Dumnezeu”? Dar am stabilit deja că rațiunea nu joacă un rol semnificativ în astfel de povești…

Am început aceast studiu cu poveștile unui amic despre masoni,  penduluri și psihokinezie. Tot de la el cunoaștem că evreii dețin în București 500.000 de apartamente, care așteaptă gata construite și mobilate viitorul exod iudaic. Un sector 8 al Capitalei, o treime din spațiul locativ al Bucureștiului de care nu știe nimeni și culmea, care nu atrage atenția nimănui. Imaginați-vă că dați comandă de pizza și livratorul consumă un sfert din ea pe drum, gândindu-se că nu veți observa lipsa din cutie. Vi s-a întâmplat vreodată? Nu? Oare de ce?

Fără să fi realizat la momentul respectiv, acel amic îmi vorbea indirect de Sundar Singh, de ”profețiile” sale și de felul cum s-au transformat ele în timp, sub bagheta magică a unor manipulatori lipsiți de scrupule, chitiți să smintească cu tot dinadinsul poporul român în speranța unor iluzorii, nenorocite și meschine foloase materiale.

Notă: 1Pentru aprofundare, vezi Florian Bichir – ”Operațiunea Oculta. Francmasoneria în atenția Securității. Documente strict secrete (1984-1989)”, Ed. Rao, București, 2019; *Deși campania din Ucraina a readus în discursul public conceptul incriminărilor colective, de grup, în realitate nu pot exista decât vini și răspunderi individuale. Generalizările sunt imorale, contraproductive și prin vaguitate semnalizează o potențială complicitate; din toate motivele, acuzarea unor popoare se pot face doar la nivel retoric.