Bâlciul nălucilor

Templul Noului Ierusalim. Încununarea Noului Canaan și a Noului Ierusalim va fi Templul nou, cum a zis și indianul încreștinat (nu doar Ceaușescu era bântuit de visuri de preamărire durate din beton armat, ridicând construcții faraonice pe spinarea unui popor claustrat în frig și foame). Templul care va fi construit există deja; este o clădire laică, cu o arhitectură monstruoasă: Casa Poporului.

Imensul șantier ridicat pe dărâmăturile fostului cartier Uranus a fost asimilat poveștilor care bântuiau creierii unora, văzând în viitoarea construcție împlinirea propriilor așteptări deșarte. Eforturi susținute au fost făcute pentru a integra inutilul colos în desfășurătorul conturat de apocriful lui Sundar Singh și a-i statua locul în misiunea spirituală a României și a lumii întregi.

 

 

Pictura ”profetică” de la Antim. În pragul mileniului III, o revistă de fenomene și mistere lansa ideea că pictura tunelului (gangului) clopotniței din ansamblul mănăstirii Antim ascunde o mare taină profetică. Cităm din articolul cu pricina, ieşit de sub pana măiastră a jurnalistului Gabriel Tudor:

Casa Republicii pictată cu zeci de ani înainte de a fi construită. Pe pereţii portalului-clopotniţă ai mănăstirii bucureştene Antim se poate vedea o pictură, datând din 1950-1951, reprezentând cetatea antică Ninive, amintită în Biblie. Pe fundalul scenei se văd un palat mare şi clădiri cu turle, similare clădirilor bucureştene de la începutul secolului trecut. Palatul este situat pe o înălţime, iar scara care duce la intrarea principală este construită din alt material, având şi altă culoare. La intrare sunt patru coloane şi un fronton, iar primul nivel, este în acelaşi aliniament. La parter şi la etaje se zăresc nişte coloane, iar etajele sunt retractate faţă de bază, ceea ce dă construcţiei un aspect piramidal. Această descriere surprinde pe oricine aruncă o privire către o clădire aflată la nu mare distanţă: Casa Republicii. Asemănarea dintre acestea este izbitoare. Cum şi-a putut însă imagina pictorul în 1950 cum va arăta o construcţie ce avea să se construiască peste trei decenii?1.

La răposata revistă ”Dracula” se minţea mult şi mai ales se minţea grosier. Scena la care se face referire întruchipa părăsirea Sodomei de către Lot (Geneza 19:12-30). Deși deteriorată, pictura păstra elemente de identificare clare: cetatea în flăcări din fundal, râul de lavă şi pucioasă, soţia transformată în statuie de sare, cetatea Ţoar-ului, muntele. De unde o fi înţeles Gabriel Tudor că ar fi vorba de ”cetatea antică Ninive”…

Cât despre asemănarea dintre clădirea din fundal şi Casa Poporului: izbitoare, seamănă dar nu răsare. Singurul element comun este suprapunerea unor volume masive, care inspiră monumentalitate. Poate şi cromatica faţadei. Dar de la o clădire mare şi albă dintr-o scenă veterotestamentară arhicunoscută la ideea unei picturi profetice a ce va să vină peste decenii este cale lungă. Are şi un nume ruşinos calea asta.

Întâmplarea face să fi realizat documentarea tocmai când se repicta gangul buclucaş. Vechea pictură, realizată pe vremea Patriarhului Justinian Marina, era puternic deteriorată şi calitatea artistică, inferioară. Aşa încât călugăraşii, cu aprobare semnată şi ştampilată de Minister, au tocmit pictori s-o înlocuiască. Nu s-o restaureze, s-o înlocuiască cu totul. Atât de mult era apreciat conţinutul său ”profetic”.

Morala este însă alta. Am găsit o singură fotografie (ID Agerpres: 1336547, fotograf Cristian Nistor; ID foto: 1336547). Cele anexate dosarelor de avizare sunt greu de procurat. În lipsa picturii originale (deja distrusă) sau a unor redări fidele accesibile, mitologia poate să înflorească nestingherită.

Iar peste ani ne vom trezi nu doar cu un pictor vizionar din anii ’50 care picta  inspirat – probabil răpit în duh! – un proiect megalomanic, gândit și executat ulterior, dar și la o conspirație inițiată de Biserica Ortodoxă Română pentru a ascunde un ”adevăr tulburător”.

 

Notă: 1Gabriel Tudor – ”Pe pereții unor biserici din România sunt pictate OZN-uri!”, în ”Dracula”, 25.05. 1999.