În spațiul românesc, cazul de mai jos a fost introdus de Emil Străinu, azi general de brigadă în retragere, pe atunci un simplu maior interesat de subiecte mai fistichii:
”Cunoscuta revistă «Planete», înfățișa cu câțiva ani în urmă, sub semnătura Reginei Vivier, halucinantul caz despre un psihanalist american dr. Linder, în «Ora de 50 minute». Este povestea unuia dintre pacienții doctorului, un anume Kirk Allen, fizician atomist, coautor la formarea primei bombe atomice, care-și imagina că duce o dublă existență, trăind concomitent pe Terra și pe altă planetă, numită Seraneb. Tânărul savant, încredințat psihanalistului de către camarazii săi de la o bază secretă, unde se realiza faimosul «Manhatan Project» avea aparențe normale, afectat de un delir științific, din momentul în care disocierea eului dedublat, îl făcea pe pacient să evadeze pe planeta imaginară, unde trăia printre «Crystopezi» studiindu-le limba, obiceiurile, hărțile seranebiene, arhitectura, geologia și istoria, elaborând astfel o lucrare impunătoare de numai 12000 de pagini. Linder a avut atunci o idee năstrușnică. Pentru a-l face pe pacientul său să se smulgă din ghiarele nebuniei, s-a aruncat el însuși în Seraneb. Studiind cu asiduitate, întregul opus al savantului, cu o doagă în plus, aprofundându-l în așa măsură, încât a ajuns să-i facă autorului, observații de detaliu, semnalându-i incompatibilitățile de logică și unele greșeli de calcul. Lecuirea pacientului său, prin această metodă, era cât pe-aci să-l îmbolnăvească pe doctor, care, încetul cu încetul a început să creadă el însuși în existența planetei, Seraneb, pe unde mai evada din când în când, să mai stea de vorbă cu crystopezii.
Dar asupra lui Kirk Allen, efectul scontat s-a produs. Nemaivăzându-se unicul pământean în contact cu Seraneb, singurul posesor al unui suprasecret, tânărul savant a început să se îndoiască de existența planetei sale. Cât despre Linder, din fericire, rătăcirea pe meleagurile planetei de 12000 de pagini, n-a fost decât temporară, terminându-se cu succes, printr-o aterizare temeinică pe Terra”1.
Pentru un articol de popularizare, descrierea de mai sus este suficientă. Trebuie adăugat că materialul din ”Revue Planete” rezumă un capitol de carte. La rândul său, autorul – psihiatrul Robert Lindner – operează diferite alterări – standard în astfel de producții editoriale -, motivate de nevoia de a proteja identitatea pacientului, dar și de dorința de a rotunji cazul, pentru a-l transforma într-unul ”școală”.
În ceea ce ne privește, reținem producția deranjată a lui Kirk Allen (numele cât se poate de fictiv al celui din carte):
”Este imposibil să exprim mai mult decât o impresie sumară în ceea ce privește «consemnările» lui Kirk. În spațiul pe care îl am la dispoziție aici, nu pot să fac mai mult decât să le enumăr. În primul rând, erau aproximativ douăsprezece mii de pagini dactilografiate ale «biografiei» lui Kirk Allen. Acestea erau împărțite în vreo 200 de capitole și erau scrise sub formă de ficțiune. Anexate la aceste pagini mai erau încă vreo 2000 de pagini cu note scrise de Kirk de mână, conținând corecturi în urma «cercetărilor» mai recente, și o grămadă uriașă de fițuici și ciorne, chitanțe de facturi, de curățătorie, foi din memo pad-uri etc. Acestea din urmă erau în mare parte ilizibile, deoarece erau stenografiate de mână de către Kirk, iar altele erau niște planuri și schițe făcute în grabă, ecuații matematice sau tot felul de reprezentări simbolice; cu toate astea, fiecare era numerotată cu grijă și însemnată cu litere roșii, pentru a indica unde îi era locul în dosarul principal.
Pe lângă manuscrisul stufos și addenda lui mai erau: un glosar cu nume și termeni, care avea mai mult de 100 de pagini: 82 de hărți colorate desenate la scară, 23 de corpuri planetare în patru dimensiuni, 31 de terenuri de pe aceste planete, 14 etichetate cu «Expediția lui Kirk Allen în…», enumerarea orașelor de pe diversele planete; 161 de schițe arhitecturale și elevații, unele colorate, altele numai în cerneală, dar toate însemnate cu litere și cifre și făcute cu grijă la scară; 12 tabele genealogice; o descriere de 18 pagini a sistemului galactic în care se afla planeta lui Kirk Allen, patru hărți astronomice, câte una pentru fiecare anotimp, și nouă hărți stelare făcute din observatoare de pe alte planete din sistem; o istorie de 200 de pagini a imperiului pe care îl conducea Kirk Allen, cu un tabel de trei pagini conținând date și nume ale bătăliilor sau evenimentelor istorice remarcabile; o serie de 44 de dosare, conținând de la două la 20 de pagini, fiecare despre un aspect al planetei peste care domnea Kirk Allen din viitor, cu viața din orașul imperial sau cu o fază a existenței sale de pe această planetă sau de oriunde din sistem; titlurile tipice, scrise cu grijă, cu litere de tipar, pe aceste dosare erau, «Fauna pe Srom Olma I», «Sistemul de Transport pe Seraneb», «Știința pe Srom», «Geologia pe Srom Olma I», «Metabiologia Locuitorilor din Vale», «Istoria Institutului Științific Intergalactic», «Parapsihologia pe Srom Norbra X», «Fundamentele Economice ale Societății din Vale», «Sociologia pe Srom Olma I», «Aplicația Teoriei Câmpurilor Unificate și a Mecanicii Călătoriei în Spațiu», «Dezvoltarea Unică a Creierului Crystopezilor pe Srom Norbra X», «Studiile Antropologice pe Srom Olma I», «Credințele Religioase ale Locuitorilor din Vale», «Procesele de Manufactură și Chimia Vopselei»; «Idolatrizarea Focului și Sacrificiul pe Srom Sodrat II», «Distribuția Mâncării pe Seraneb», «Obiceiurile și Practicile Sexuale ale Crystopezilor», «Biologia Plantelor și Știința Genetică pe Srom Olma I», și tot așa; în final, 306 desene, unele în acuarele, unele în cretă, unele în pastel, ale animalelor, oamenilor, plantelor, insectelor, armelor, ustensilelor, mașinilor, articolelor de îmbrăcăminte, vehiculelor, instrumentelor, mobilei…
Așa arăta materialul pe care Kirk mi l-a pus la dispoziție pentru a-l studia la începutul terapiei”2.
Deși dotat cu o inteligență superioară, Kirk Allen nu era un geniu. Cu toate acestea, caracteristicile corpusului creat de el (volum de muncă, complexitate și mare coerență internă) depășește cu mult pe cel necesar realizării Tăblițelor ”de la Sinaia”, atribuit de regretata Zoe Petre, ”unui geniu, un al doilea Leonardo da Vinci”3. Știm că afirmația apare în contextul unui acces de solidaritate feminină, dar cu toate acestea am fi apreciat mai mult prudența decentă într-o problemă în care nu deținea niciun fel de competență.
Ce vrem noi să spunem este că excluderea apriorică a posibilității ca aceste artefacte să fie opera singulară, creată ca scop în sine, a unui individ deranjat psihic, este lipsită de orice temei. După cum am arătat au existat cazuri cu adevărat ”grandioase”. Să fim bine înțeleși: fără a insinua nimic, nu excludem o posibilitate.
Note: 1Emil Străinu – ”Aventură pe planeta Seraneb”, în ”Magazinul Parapsihologic”, nr. 29/aprilie 1995, pg. 10; 2Robert Lindner – ”Ora de 50 de minute. 5 psihoterapii ale unor pacienți aflați în pragul nebuniei”, Ed, Trei, București, 2011, pg. 276-277; 3”O «dacomană» la curtea regelui Vulpe (o parte din istoria neromanțată a plăcuțelor de plumb de la Sinaia)”, în ”Dacia magazin”, nr. 37/octombrie 2006, pg. 9.
